Contactează-ne

Actualitate

O pietreancă celebră în Italia expune acasă

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ publicul poate admira lucrări semnate de Carmen Cărbunariu, o artistă care de profesie este inginer ■ pietreanca şi-a găsit vocaţia de pictor în Italia ■ a emigrat în Peninsulă în 1999 ■

Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu“ Neamţ găzduieşte, în Sala Cupola, expoziţia de pictură semnată de Carmen Cărbunariu, lucrările putînd fi admirate pînă pe 15 iulie. Expoziţia poate fi vizitată de luni pînă vineri, în intervalul orar 9.00 – 17.00. Vernisajul a avut loc pe 2 iulie, în prezenţa preşedintelui Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Neamţ – Ştefan Potop, iar prezentarea a fost făcută de criticul de artă Lucian Strochi. Carmen Cărbunariu este un artist plastic care s-a născut în Piatra Neamţ, în anul 1958. Primii paşi în pictură i-au fost îndrumaţi, cu entuziasm şi pasiune, de la vîrsta de 10 ani, de sculptorul Pompiliu Clement. Ulterior, a urmat Şcoala Generală de Muzică şi Arte Plastice din oraşul natal, în decursul anilor de studiu, pictura devenind pentru ea un mod de exprimare intim şi profund. Deşi finalizează studiile Universităţii „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, în 1980, continuă să-şi dezvolte talentul artistic, cu pasiune pentru Tintoretto, Tonitza, Grigorescu, Michelangelo, Rembrandt şi Gentileschi. În 1999 emigrează în Italia, unde continuă să picteze şi este remarcată de galeristul şi curatorul Bruno Cosignani, care o îndrumă spre diverse expoziţii şi concursuri internaţionale, unde cîştigă numeroase premii şi aprecieri ale criticilor: prof. Manrico Testi, dr. Monica Ferrarini, dr. Sabina Fattibene, prof. Marco Dolfi şi dr. Claudia Boldi. Începînd cu 2011, operele pictoriţei Carmen Cărbunariu sînt cotate (în euro) în catalogul bienal „Quotazioni dei pittori e scultori italiani dai 1900 ai nostri giorni“, editat de Asociaţia „II Quadrato“ din Milano, cu recenzii ale recunoscuţilor critici prof. dr. Giorgio Falossi şi prof. dr. Lorenzo Cipriani. În 2013, după licenţa la „Accademia di Belle Arti“ din Carrara, urmează un master în „Arte Visuale – Pittura“, sub îndrumarea pictorului prof. Giovanni Chiapello, pe care îl finalizează în 2015 cu nota maxima „110 e Lode“, scriind şi un manual practic de pictură, intitulat „Piccolo Trattato di Pittura al olio“. Între 2012 şi 2016, pictoriţa colaborează şi cu galeristul şi curatorul Claudio Giannini, preşedintele asociaţiei „Percorsi d’Arte“ Massarosa (Lucca), „Caleidoscopio Art“şi „Il Quadrato“ (Milano), participînd la 19 expoziţii colective. În aceeaşi perioadă, Carmen Cărbunariu este invitată să expună operele în nouă manifestări de gen individuale, organizate în galerii de mare prestigiu, cum ar fi „L’Agostiniana“ Roma, „Europa“, Camaiore, „Internazionale“ Viareggio, „Complesso Monumentale – Villa Giulia“ Roma, „San Carlo dei Barnabiti“ Florenţa şi „Kunstuntilling Klepp Radhus“ Solavegen, Algard – Norvegia. În decursul anilor, a creat sute de lucrări de pictură în ulei, acuarelă, grafică, litografie şi desen. Operele ei au fost publicate în numeroase cataloage, jurnale şi reviste de artă din Italia şi Norvegia, bucurîndu-se de aprecierea publicului, a colegilor artişti şi a criticilor de artă. În 2017 se întoarce acasă, la Piatra Neamţ, după o absenţă de peste 18 ani, cu bucuria şi speranţa că în sfîrşit se va putea dedica fără rezerve picturii şi desenului.

Despre Carmen Cărbunariu

„Artist eclectic, cu o personalitate puternică şi o convingere fermă asupra propriilor sale mijloace de expresie artistică, arde paşii întru afirmarea picturii sale. De fapt, tablourile sale sînt rezultatul unei native capacităţi reprezentative şi se întîlnesc cu gusturile unei audienţe tot mai largi, cîştigînd recunoaşteri în domeniu, de prestigiu. Sînt picturi care, la sugestia cromatismelor mereu consonante, bine armonizate, se unesc într-o manieră unică, acum aproape pierdută în Italia, manieră a desenului, prin folosirea cu atenţie a contrastelor, într-un joc subtil de lumini şi umbre, la care se adaugă o funcţionalitate exactă în alegerea detaliilor cu valori simbolice evocatoare. Toate acestea declanşează o empatie profundă cu observatorul fascinat de eficacitatea diferitelor reprezentări şi de claritatea lor extremă de exprimare care evocă ecouri clasice şi provoacă sugestii estetice imediate“ – prof. Manrico Testi, critic de artă, 2010. „Între diversele tematici abordate de Carmen Cărbunariu, «natura moartă» are un loc deosebit, prin strălucirea ce se scurge peste faldurile stofelor din care răsar fructele naturii şi obiectele simple din viaţa cotidiană. Atît este de ajuns pentru ca lumina să pătrundă cu reflexele sale în sticla transparentă, în splendoarea formei şi în conţinutul fluid închis în diverse geometrii şi nuanţe. Sînt ascunse senzaţii ce urmează un desen bogat şi precis în orice detaliu, inspirînd emoţii de gust şi plăcere care favorizează descoperirea frumuseţii simple, sensibilitatea intimă şi vizibilă care este tipică pentru o mare artistă“, prof.dr. Giorgio Falassi, critic de artă, 2012. „Carmen Cărbunariu, un artist cu o puternică personalitate hiperrealistă, abordează o mare varietate de teme: natură moartă, portretistică, peisaje etc. (…) În faţa operei sale, observatorul este capabil să perceapă mirosul fructelor şi al florilor din natura moartă, îmboăţit de mici detalii cu valoare simbolică, percepe impulsul şi mişcarea dinamică a cailor portretizaţi, reuşeşte aproape să audă muzica de fundal a dansurilor tipice ţigăneşti, al căror ritm şi energie sînt accentuate de culorile luminoase şi vibrante şi de uşurinţa dansatoarelor clasice“, dr. Monica Ferrarini, critic de artă, 2014. „În picturile sale există o dragoste pentru tradiţie, un respect pentru naturaleţea realistă a percepţiei imediate. (…) Aceste picturi sînt pictate în timp, cu îngrijire infinită, inundate de echilibrul cald al luminilor, reflexe care dezvăluie magia unui vis. lată de ce m-am emoţionat admirînd colecţia picturilor sale. Carmen Cărbunariu a înţeles că se poate exprima printr-o pictură figurativă de bună calitate, fără a se închide într-un univers de abstracţie pură sau provocare de neînţeles, în care astăzi arta este plină de exemple banale“, prof. Marco Dolfi, critic de artă, 2016. Ar mai fi de spus că despre artista din Piatra Neamţ s-a scris în presa nemţeană şi cea naţională de acum cîţiva ani, iar lucrările sale figurează în diverse cataloage editate în mari oraşe italiene.

Acum 8 ani

„Revoluţionară în România, pictoriţă în Italia“ era titlul unui articol publicat pe 26 martie 2011 în cotidianul Monitorul, în care relatam despre artistă. Dar iată ce scriam acum 8 ani: „Carmen Mihaela Cărbunariu, o pietreancă de 53 de ani, revoluţionară în România, a devenit o pictoriţă premiată şi apreciată în Italia, ţara ei de adopţie de aproape 12 ani. Vineri, 25 martie, Asociaţia Revoluţionarilor Neamţ a organizat o conferinţă de presă la care au prezentat reuşitele colegei lor în Italia (…). «Am vrut să fim alături de colega noastră, să o felicităm pentru reuşita sa dar, totodată să şi prezentăm opiniei publice valorile noastre. În ultimul timp, revoluţionarii au fost denigraţi din cauza unor impostori care s-au strecurat profitînd de nişte legi blînde. Noi am vrut să demonstrăm inclusiv prin reuşita colegei noastre că revoluţionarii adevăraţi sînt oameni de valoare, integri şi demni şi care, atunci cînd au ieşit pe străzi cu curaj, nu au făcut-o pentru beneficii materiale», a precizat Iulius Trapiel, preşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor. Carmen Cărbunariu, care în 1989 a sperat că va schimba lumea în bine, a fost cumplit de dezamăgită de ce s-a întîmplat ulterior, astfel încît, 10 ani mai tîrziu, după ce a rămas fără loc de muncă, a plecat în Italia. «Am lucrat ca inginer la hidrocentrale, iar în 1999 am rămas fără serviciu şi nici nu am mai găsit ceva care să mă mulţumească. Cum aveam un copil de crescut am plecat în Italia, pentru a munci. La început am făcut tot felul de lucruri precum îngrijirea bătrînilor ori menaj. Munci umile, dar care mi-au asigurat un start. Ulterior am ajuns să lucrez la o agenţie imobiliară, iar acum am mai mult timp pentru mine şi pasiunile mele. Deşi sînt inginer de profesie, de foarte mică am avut o pasiune pentru pictură şi, deşi nu am luat niciodată lecţii de specialitate, am continuat să pictez mereu, în limita timpului şi a banilor. Aşa se face că îşi în Italia am pictat pentru sufletul meu», a povestit emoţionată pictoriţa amatoare. Una dintre clientele agenţiei imobiliare i-a văzut acesteia una dintre lucrări şi a fost impresionată de talentul nemţencei. A pus-o în legătură cu reprezentantul unei galerii de artă care i-a organizat un vernisaj. În plus, acesta i-a înscris trei tablouri la un prestigios concurs naţional din Italia. A concurat cu pictori profesionişti, mulţi foarte bine cotaţi pe simezele din Peninsulă, iar premiul cel mare a revenit pietreancei. „Cînd am fost anunţată că am cîştigat, şi nu orice premiu, ci pe cel mai mare şi medalia de aur, nu mi-a venit să cred. M-am simţit răsplătită pentru munca mea şi foarte mîndră», a adăugat Carmen Cărbunariu. Drept premiu, aceasta a fost inclusă în galeria numelor mari din arta plastică italiană, iar lucrările sale incluse într-un catalog naţional au fost foarte bine cotate, atît artistic cît şi financiar“.

cof

Citește știrea
Advertisement
loading...
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Roman: Invitaţie la o nouă petrecere estivală

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Primăria Roman va organiza duminică, 18 august, al doilea picnic din această vară ■ vor fi activităţi sportive, moment artistice şi lecturi de poveşti ■

Conducerea Primăriei Roman lansează o nouă invitaţie celor care apreciază ieşirile la iarbă verde şi petrecerilor în aer liber. Locuitorii urbei vor avea posibilitatea să participe, cu mic, cu mare, la alte două evenimente organizate de municipalitate. Al doilea picnic programat să aibă loc în această vară va fi organizat duminică, 18 august, în ambianţa naturală a Parcului Municipal. „Este vară, este soare, avem un parc minunat şi mulţi dintre cei dragi s-au întors acasă, astfel că nu există un moment mai bun de a petrece împreună, din nou, la un picnic în Parcul municipal, la care Primăria municipiului Roman vă invită să luaţi parte duminică, pe 18 august. Continuăm tradiţia ca, măcar de două ori pe an, în lunile mai călduroase, să vă invităm să ieşim la iarbă verde într-unul dintre cele mai mari şi frumoase parcuri din Moldova, pentru a ne bucura de natură, dar şi pentru a lega noi prietenii“, se arată în invitaţia lansată pe pagina de socializare a Primăriei Roman. Reprezentanţii administraţiei locale au creionat şi un program al zilei. Copiii sînt invitaţi, din nou, în „Poiana cu poveşti“, un proiect care a întrecut aşteptările iniţiatorilor. Aceasta se va muta din faţa primăriei, în parc, unde copiii vor ascula, cu nesaţ, poveşti, în lectura unor voluntari. Tot pentru cei mici au fost pregătite mai multe ateliere unde copiii vor putea desena, iar un „mega robot“, tot voluntar, va fi prezent pentru a-i amuza pe cei mici. În zona de fitness a parcului, antrenorul Bogdan Huci invită iubitorii de sport în aer liber pentru a face mişcare. Şi amatorii de ciclism sînt invitaţi în parc, alături de echipa MTB, pentru a participa la o întrecere pe pista special amenajată, unde au fost pregătite cîteva traseie cu obstacole. În foişorul din parc se va organiza un concurs de talente locale, iar pe terenul cu gazon sintetic se va desfăşura un meci de fotbal, doritorii fiind aşteptaţi să se înscrie în competiţie. Iubitorii de şah vor putea participa la un concurs desfăşurat în aer liber, în parc fiind aduse de la CSM mese speciale şi table de şah, iar pe lacul artificial din parc se va organiza un concurs de vîslit. Ca şi la picnicul anterior, iubitorii de animale vor avea posibilitatea să adopte un cîine din expoziţia ce va fi organizată şi la această ediţie a picnicului de reprezentanţii adăpostului de cîini comunitari al Direcţiei LocatoServ. Primăria anunţă că are în pregătire şi organizarea celei de a doua petreceri din ştrandul municipal, eveniment ce ar urma să se desfăşoare vineri, 23 august.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Surprize pentru mirii aflaţi la Nunta de aur

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ cuplurile căsătorite în 1969 sînt aşteptate cu actele doveditoare la Primăria Tîrgu Neamţ ■ data limită este 30 august ■

Primăria Tîrgu Neamţ pregăteşte surprize cuplurilor care împlinesc anul acesta 50 de ani de căsătorie. „Mirii“ care au spus Da în faţa ofiţerului de stare civilă în anul 1969 şi au domiciliul stabil în Tîrgu Neamţ sînt aşteptaţi, pînă pe 30 august la sediul administraţiei publice locale, la biroul 5, să depună copii după documentele doveditoare, respectiv certificatul de căsătorie şi buletinele sau cărţile de identitate ale ambilor soţi. Cele mai longevive cupluri vor fi sărbătorite pe 7 septembrie, în cadrul unei acţiuni organizate de primărie cu prilejul Zilelor Oraşului Tîrgu Neamţ. Autorităţile locale au dat în toamna anului 2013 startul acţiunilor de omagiere a cuplurilor care au parcurs împreună cinci decenii de viaţă, cu bucuriile şi cu greutăţile inerente. Au fost sărbătorite la acel moment 15 perechi care împliniseră 50 de ani de căsătorie. De atunci încoace, plini de emoţie, seniorii urbei s-au adunat anual în sala de şedinţe a Consiliului Local Tîrgu Neamţ unde au fost serviţi cu cîte o felie de tort şi au ciocnit o cupă de şampanie cu primarul. Oficialităţile şi-au făcut obiceiul să înmîneze fiecărui cuplu cîte o diplomă cu ocazia nunţii de aur, pentru cei 50 de ani petrecuţi împreună, la bine şi la greu. Se mai oferă un cadou în bani, iar doamnelor, un buchet frumos de flori. De regulă, invitaţii profită de prilej pentru a discuta cu autorităţile locale despre problemele cu care se confruntă locuitorii de vîrsta a treia. La fiecare activitate de acest gen, participanţii au asistat şi la o slujbă religioasă în care preoţii au înălţat mulţumiri la Ceruri pentru binefacerile de care s-au bucurat cuplurile în cele cinci decenii de căsătorie, rugîndu-se pentru ca vîrstnicii să aibă în continuare zile senine şi fericire. În altă ordine de idei, La Tîrgu Neamţ, cetatea continuă să atragă miri şi mirese dornici să realizeze între zidurile medievale fotografii pentru albumul de nuntă. Avînd în vedere că se realizează astfel şi o promovare a monumentului, cei interesaţi au putut utiliza în plus, contra unei taxe plătite la Complexul Muzeal Neamţ, şi paraclisul din incinta fortăreţei pentru cununia religioasă oficiată de preot. Dacă se solicită, se pot efectua şi cununii civile cu aprobarea Primăriei Tîrgu Neamţ, fiind necesară în acest caz şi plata unei taxe. Moda cununiilor religioase între zidurile vechi a început în vara lui 2009, cînd ansamblul arhitectonic din vremea voievozilor muşatini a fost reintrodus în circuitul turistic după finalizarea lucrărilor de reabilitare. Locul predilect pentru oficierea cununiilor civile rămîne însă sala de şedinţe a Consiliului Local Tîrgu Neamţ. În prima jumătate a acestui an s-au înregistrat 46 de căsătorii, numărul menţinîndu-se în limitele anterioare, avînd în vedere că în 2018 au spus „Da“ în faţa ofiţerului de stare civilă 42 de cupluri. Printre cei care merg la Stare Civilă sînt şi localnici care muncesc în străinătate şi solicită transcrierea actelor pentru căsătorii încheiate peste hotare, cererile fiind făcute atît personal cît şi de rude apropiate, împuternicite prin procuri notariale. Dar, astfel de transcrieri se pot face şi la ambasadele şi consulatele româneşti, aşa că nu există o evidenţă exactă pentru toate căsătoriile tîrgnemţenilor ce se oficiază în afara ţării. În evidenţele Primăriei Tîrgu Neamţ au mai fost menţionate 222 naşteri în intervalul ianuarie-iunie, cu 20 mai puţine decît în aceeaşi perioadă a anului trecut. În schimb, a crescut numărul deceselor, fiind declarate 161 în primul semestru din 2019, comparativ cu intervalul similar din 2018, cînd erau înregistrate 142.

Citește știrea

Actualitate

Muzee şi biblioteci şcolare din Piatra-Neamţ în anii interbelicihg

Știre publicată în urmă cu

în data de

Într-un articol pertinent publicat de profesorul Ion Tăzlăunanu de la prestigioasa şcoală moldavă, Liceul Naţional Iaşi, în „Preocupări Didactice“ – Anul IV, No.1-2, Volum comemorativ, Institutul de Arte Grafice Gh.Asachi, societatea cooperativă – Piatra Neamţ – 1939, a Şcolii Normale de băieţi Gh.Asachi Piatra Neamţ, se referea la muzeele şcolare cunoscute în urbea noastră pe care mi-a fost dat să văd în câmpul meu de activitate ca profesor la Şcoala Normală de băieţi din Piatra Neamţ, fiind considerate de acesta ca „muncă şi realizări admirabile în domeniul unuia din cei mai de seamă factori de cultură: muzeul“. Şi, continua eruditul profesor de Ştiinţe Naturale la „normalişti“ şi la Rareş, din Piatra, între anii 1932-1936: „Muzeul reprezintă pentru regiune un puternic factor educativ, un minunat mijloc de popularizare a ştiinţei, mai cu seamă la noi unde numărul celor neştiutori de carte este încă mare“. Pledoaria pentru asemenea „vestigii ale trecutului“ este binevenită pentru că „strângerea de obiecte pentru cel pasionat de astfel de muncă îi oferă pe lângă o nespusă plăcere putinţa dezvoltării spiritului de cercetare, de observaţie şi pătrundere a adevărului“. În drumurile făcute prin judeţ, am întâlnit astfel de muncă la învăţători, preoţi, profesori. Nicăieri n-am constatat semne de oboseală sau plângeri asupra greutăţilor materiale, ci toţi mi-au mărturisit satisfacţia ce o au, de pe urma acestui fel de muncă extraşcolară. Trecând la periplul său în acest domeniu de educaţie şcolară, „transferatul“ de la Liceul de băieţi din Năsăud, face o remarcă interesantă de preţuire a învăţământului nemţean, că „înainte de a face cunoscute câteva muzee şcolare ori începuturi din oraşul Piatra Neamţ şi din judeţ, trebuie să amintesc că în majoritate ele sunt regionale si că s- au născut în bună parte în urma exemplului dat de un mare dascăl pe care l-a avut şcoala pietreană: M. Stamatin şi că: unii colecţionari învăţători au fost şcolari ai regretatului profesor pietrean“. Iată în cele ce urmează muzeele care au deservit în perioada în discuţie nu numai şcoala ci şi neamul: 1. Muzeul Stamatin „care până acum câţiva ani a purtat numele de Muzeul Cozla“ fiind întemeiat în 1919, de profesorul de ştiinţe naturale de la liceul din Piatra Neamţ (Rareş). El s-a născut cum însuşi întemeietorul spune într-un apel lansat pentru colecţionare de material: „în vederea propăşirii culturale a oraşului şi judeţului, în scopul păstrării de material, care ar servi în viitor la caracterizarea în viitor a vieţii actuale“. În colecţionarea de material a fost ajutat şi de profesorul Ion Filip. Se pare că acest muzeu a fost conceput după tipul acelor „HEIMATHMUSEEN“ din Germania, întrucât în „gândul întemeietorului“ aşa cum reiese din apel era acela de a strânge de preferinţă obiecte regioanle din orice domeniu de activitate din judeţul Neamţ… dar si materialele străine de localitate, care ar interesa prin valoarea lor artistică, ştiinţifică ori istorică, vor fi tot aşa de bine venite“ (ca cele germane amintite). Este de remarcat că dascălul rareşan „a ştiut să intereseze la colecţionare pe elevi- ca niciodată până atunci- pe învăţători, profesori, medici, oameni de toate clasele sociale şi numai într-un an, Muzeul Cozla, prezenta donaţiuni din partea a 2015 persoane din care jumătate erau elevi“. Materialul colectionat era format din: tablouri, picturi, costume şi cusături vechi, obiecte vechi, monede, medalii, arme, cărţi şi alte scrieri vechi, colecţiuni de materiale, diverse obiecte în legătură cu războiul (primul război mondial). De activitatea acestuia s-au ocupat, pe rând, profesorul Stamatin si soţia acestuia, după care, la înfiinţarea de custode al muzeului, sunt amintiţi: „C. Teofănescu, maestrul de lucru manual de la Şcoala Normală, apoi prof.Grigorovici de la 1932-1937“, cu menţiunea că „meritul acestor doi custozi, este doar că sub ei s-au păstrat ordinea şi că materialul adunat cu atâta trudă de întemeietor, a fost în siguranţă“. Nimic mai bun de atât pentru un muzeu! Demn de amintit este şi organizarea muzeului de la Rareş. Astfel, „materialul muzeistic“ a fost depus în două săli a liceului, împărţit în două secţii: ştiinţifică şi alta istoric- etnografică (materialele expuse, după criteriile de mai sus au fost descrise în rândurile anterioare). Oricum, concluzia profesorului Tăzlăvanu era aceea că „puteam să socotim deci Muzeul M.Stamatin ca cel mai bogat din judeţul Neamţ. După ce prezintă şi date interesante despre Muzeul „Casele Naţionale“, organizat şi condus de preotul Constantin Matasă (a făcut obiectul unei descrieri în anii trecuţi), care „nu este un muzeu şcolar“ şi a altor muzee care fac obiectul dizertaţiei noastre ca muzeele şcolare de la Şcoala primară din Săvineşti (înfiinţat în 1933), cea din Dreptu, Muzeul din Humuleşti şi Muzeul din Broşteni la Piatra Neamţ sunt relevate, după cum urmează, după cel înfiinţat de Stamatin. 2. Muzeul de la Şcoala Normală de băieţi, împărţit în două secţii principale, etnografie-istoric şi de ştiinţe naturale, cu numeroase şi interesante piese aşezate în şase dulapuri mari, a răsărit din iniţiativa profesorului Victor Andrei şi a autorului acestor rânduri, cu concursul maestrului de lucru manual, C. Teofănescu şi al elevilor şcolii. 3. Muzeul de la Şcoala Nr.3 de băieţi, cu destul de variat material strâns în două dulapuri mari, este rodul muncii elevilor şi institutorilor şcolii, în frunte cu harnicul director E. Mitru. Nu putem trece cu vederea remarca laudativă faţă de muzeele răsărite pe lângă şcolile de sat. Existenţa lor mărturiseşte strădania unor dascăli spre luminarea trecutului românesc ca şi al frumuseţilor naturale ale ţării noastre şi în continuare, conchide că „spre acestea trebue să ne îndreptăm luarea aminte, ca unele ce sunt, pe nedrept , mai cunoscute“. Afirmaţii, spunem noi, valabile în parte şi în zilele noastre, iar pe meleagurile pline de istorie şi legende a ţinutului de la poalele Olimpului românilor, Ceahlăul, slujitorii învăţământului şi-au adus pe deplin contribuţia în acest domeniu. Stau mărturie bogatele informaţii din arhivă, presa şi memorialistica vremii. Aşadar, să ne bucurăm de astfel de începuturi, ne mai aminteşte dascălul de la Iaşi, „căci cum spune Gr. Antipa în lucrarea sa Reorganisation des Musées d’histoire naturelle (Reorganizarea Muzeelor de istorie naturală) publicată în memoriile secţiunii ştiinţifice seria III, tom IX, din 1934: „Situaţia muzeelor unei ţări dă măsura culturii atinsă de poporul său“. Noi subscriem! şi îndemnul către cei care muncesc pe un astfel de teren să progrese în această îndeletnicire.

Bibliotecile şcolilor primare din urbea Piatra-Neamţ

Profesorul titular definitiv la catedra I-a de limba română, Victor N. Ţăranu, fost director în anul 1938, la şcoala normală de băieţi din Piatra Neamţ, conducătorul revistei Apostolul, al Cercului Didactic din localitate, inserează cu titlul „Biblioteci săteşti şi biblioteci şcolare“, câteva din bibliotecile şcolilor din aşezarea aflată în „triunghiul“ munţilor Pietricica, Bahrin şi Cozla, în revista „Preocupări Didactice- Anul IV.NO.1-2“ din anul 1939. Încă de la început se precizează „organizarea unei biblioteci şcolare cât şi punerea în circulaţie a cărţilor pentru publicul cititor, constituie una din cele mai grele şi meticuloase îndeletniciri (el însuşi bibliotecar la şcoala în discuţie)“. Totodată, trebuie să se ţină seama de gusturile variate ale cititorilor, în vederea contribuţiei la formarea caracterelor prin discernământul cel mai riguros al lecturilor. O bibliotecă trebue, deci, să conţină şi ea cărţi variate, căci altfel nu poate decât să stea totdeauna închisă, ori să fie cercetată rar de vreun specialist. Şi, interesant ar fi ca „o carte de interes general trebue să fie înmânată mai solemn: şcolarilor, la sfârşitul orei de curs; sătenilor, la biserică în sat (şi la oraş), la o consfătuire, specialiştilor , în mod trainic“. Apoi, cititorii „cei mai fervent să fie răsplătiţi prin laude, ori altfel de recompense: o diplomă, de exemplu, dacă cele citite au avut mai ales şi rezultate bune practice. Numai astfel cartea poate constitui pentru om o adevărată hrană sufletească şi un mijloc mai sigur de orientare în viaţă; iar pentru societate ar fi un câştig, căci s-ar lepăda credinţele deşarte, ideile false şi pornirile rele“. Are dreptate profesorul nostru! Face şi o trecere în revistă şi a bibliotecilor mari din ţară: Academia Română cu aproape 400.000 de volume, Biblioteca Universităţii din Cluj cu aproape 500.000 de volume, biblioteci la Tg.Mureş, Alba Iulia, Sibiu, Iaşi, Cernăuţi etc. Toate acestea servesc aristocraţiei culturale, acelui cerc prea restrâns de cărturari care, cu toată marea lor valoare ştiinţifică – nu au pornit încă la popularizarea cărţii. Pentru susţinerea celor afirmate argumentează prin aceea că „înscrierile izolate de până acum, în această direcţie, s-au irosit repede“. Totuşi, remarca că pentru „preoţi şi învăţători era atât de preţioasă revista Albina, Duminica Poporului a profesorului Mehedinţi, apoi conferinţele de la cercurile culturale strânse de Coşbuc, revista Ramura, darurile de la Casa Şcoalelor şi câteva foi judeţene…“. Şi încă ceva: „iniţiativa lui Haret, care a întocmit şi un regulament pentru bibliotecile populare, nu s-a continuat. Acţiunea domnului profesor I. Simionescu pentru popularizarea ştiinţei, prin biblioteca „Cunoştinţi folositoare“, nu au dus la rezultate scontate. A trebuit să vină tot iniţiativa regală cu Fundaţiile regale; revista Albina, precum şi cercurile culturale de la sate şi oraşe, prin tipărirea unor cărţi mai ieftine“. Revenind la situaţia bibliotecilor urbane, în cazul nostru, Piatra – Neamţ, dă ca exemplu „organizarea pe criterii noi, ştiinţifice, catalogarea bibliografică, fişiere cu sertare, după sistemul zecimal al Academiei Române, dar folosindu-se numai literele în loc de cifre la Şcoala Normală de băieţi Piatra Neamţ şi biblioteca liceului Petru Rareş ce are un catalog pe fişe alfabetice, după sistemul obişnuit al bibliotecilor mari, cu precizarea că un rol în modernizarea amintită, cu trimitere la Rareş l-a avut şi istoricul bibliotecii liceului Petru Rareş din Piatra Neamţ, întocmit de domnul C.Turcu, secretarul liceului. Bibliotecile şcolare din Neamţ, atât urbane cât şi rurale „au fost înzestrate la începutul lor de Casa Şcoalelor, apoi de Casa Regală- acelea de pe domeniile Coroanei Bicaz-Cârnu sau de pe vechea moşie regală Broşteni etc“. Dar tot învăţătorii „au fost aceia care s- au gândit la organizarea mai sistematică a bibliotecilor şi au făcut uneori propuneri concrete dându-se exemple printre altele Şcoala Nr.4 fete din Piatra Neamţ cu bibilioteci pe clase; la Şcoala Nr.1 din Piatra Neamţ se află o sală proprie pentru bibliotecă“. În privinţa bibliotecilor din şcolile primare tot învăţătorii, în mare parte şi-au spus cuvântul. „Biblioteca ar trebui să fie, după biserică şi şcoală, a treia instituţie în stat“, cum remarca un slujitor de şcoală. „Cărţile trebuie să împartă lumina, să întreţină obiceiurile, graiul şi credinţa… cărţi de basme şi literare, şi de povestiri istorice din trecutul neamului nostru“. Remarcă, totodată, profesorul Ţăranu, „vechimea unor bibilioteci şcolare din judeţ, ca acelea de la şcoala primară nr.1 de băieţi din Piatra Neamţ-din 1846-; şcoala primară de băieţi Nr.1 din Tg.Neamţ din 1870; din Nemţişor 1884 etc“. Dar iată un tablou de bibliotecile şcolilor primare din Piatra anului 1935, aşa cum reiese din articolul amintit, cuprinzând numele şcolii, anul înfiinţării, numărul volumelor: romane, traduceri, străine, total şi natura cărţilor: literare, ştiinţifice, reviste, total, după cum urmează: 1. Şcoala de băieţi No.1, 1846, 342, 74, 12, 428; 295, 78, 55, 428. 2. Şcoala de băieţi No.3, 1879, 529,57-, 586; 259, 82, 245, 586. 3. Şcoala de băieţi No.4, 1925, 594, 126, -, 720; 522, 198,-, 720. 4. Şcoala de băieţi No.5, 1926, -, -, -, 300; 217, 83, -, 300. 5. Şcoala de băieţi No.6, 1922, 290, 10, -, 300; 266, 34, -, 300. 6. Şcoala de fete No.2, 1931, 115, 10, -, 125; 103, 22, 1, 126. 7. Şcoala de fete No.4, -, 559, 60, 7, 626; 507, 119, 62, 688. 8. Şcoala de fete No. 5, 1929, 170, 10, -, 180; 160, 20,-, 180. 9. Şcoala de fete No.6, 1925, 200, -, -, 200; 200, -, 100, 300. 10. Şcoala mixtă Doamna, 1936, 43, 17, -, 60; 60, -, 30, 90. Aşadar, un număr de biblioteci remarcabile pentru acea vreme, 10, având în total 3718 volume.

Citește știrea

Trending