Neamţ: Greu de recuperat averile Nababului

■ boierul Cantacuzino Paşcanu, zis şi Nababul datorită bogăţiei sale colosale, a lăsat prin testament mare parte din avere „comunei “ Roman ■ deşi administraţiile oraşului au deschis procese, puţine proprietăţi au fost recuperate ■

Una din ştirile care a ţinut prima pagină a ştirilor, spre sfîrţitul celui de al doilea mandat al primarului PSD, Dan Ioan Cărpuşor, undeva prin anii 2005, a fost aceea a descoperirii într-o arhivă a testamentului boierului Cantacuzino Paşcanu, zis şi Nababul, prin care acesta lăsa o foarte mare parte a averii sale oraşului Roman. Această veste a deschis speranţe nebănuite edililor, cu atît mai mult cu cît averea nu era deloc de lepădat. Testamentul a fost adus la cunoşţinţa edililor de către avocatul Stanciu, soţul şefei Serviciului de evidenţă informatizată a personei, Carmen Stanciu, care o bună perioadă de timp a fost remunerat cu cîte 600 de lei lunar. În testamentul olograf, scris în 15 ianuarie 1927, la Paris, Constantin Cantacuzino Paşcanu decide ce se va întîmpla cu imensa sa avere. „Las doamnei Maria Cantacuzino, soţia mea, numită Aldica Paşcanu, venitul întregii mele averi. Nuda proprietate o las comunei Roman. Este vorba de terenuri, păduri, păşuni, iazuri şi imobile: conacul şi 480 de hectare de teren din comuna Costişa (judeţul Neamţ -n.r.), 75 de hectare de pădure în comuna Erbiceni (judeţul Iaşi), 430 de hectare de teren în comuna Dumeşti (judeţul Iaşi) şi două imobile în sectorul 2 din Bucureşti, situate pe străzile Lebedei şi Cameliei“. Perspectiva recuperării acestei fabuloase averi a aprins miniţile politicienilor care au făcut din aceasta capital electoral. Începînd din 2005, Servicul Juridic al Primăriei Ropman a început un lung şir de procese, primele fiind demarate de primarul Dan Cărpuşor şi continuate de predecesorul său, Dan Laurenţiu Leoreanu, care ori de cîte ori era întrebat nu tăgăduia să-şi exprime speranţa unei reuşite. „Se ştie că aceste procese sînt de durată, dar noi ne susţinem argumentele în demersul nostru. Vrem să obţinem cît mai mult din ceea ce ne revine. Totodată, trebuie să avem o atitudine corectă. Nici o comunitate nu este dispusă să renunţe la terenuri, mai ales acolo unde acestea au intrat în proprietate privată sau sînt construite pe ele case. Pînă acum, am cîştigat doar 28 hectare de pădure, dar sentinţa nu este definitivă. Am încredere în justiţie. Trebuie să ne jucăm şansa. Altă alternativă nu avem“, declara prin 2013 primarul Laurenţiu Leoreanu. Nimic mai adevărat, se pare, căci în mafia retrocedărilor şi a drepturilor litigioase cumpărate de diverşi indivizi după Revoluţie era greu ca o comunitate să poată recupera avererea ce-i fusese lăsată moştenire de filantropul boier. Întrebat fiind, la conferinţa de presă de luni, 22 iulie, care mai e situaţia acestor procese, primarul Lucian Micu, uşor nesigur pe „subiect“, a declarat: „Noi avem doar o sentinţă pentru o pădure. E undeva prin judeţul Bacău. Nu avem nici un răspuns în acest moment. Acum nu mai avem nici un proces pe această speţă. Din păcate, deşi am cîştigat, nu s-a putut pune în aplicare sentinţa, ţinînd cont că suprafeţele de pădure cîştigate nu au fost cadastrate“, a afirmat primarul Lucian Micu. Precizări suplimentare am primit de la Claudia Matei, purtătorul de cuvînt al administraţiei romaşcane, cu privire la dreptul de proprietate asupra unei părţi din pădurea de la Costişa: „În 2011, Primăria Roman a cîştigat, în instanţă, dreptul de proprietate asupra a circa 28 de hectare de pădure în zona localităţii Costişa. În iulie 2016, comisia de la nivelul Instituţiei Prefectului Bacău a sesizat faptul că, la transpunerea în teren, există o diferenţă în minus de 1,35 hectare de pădure aflată în administrarea Direcţiei Silvice Bacău – Ocolul Silvic Fîntînele). La acest moment, Primăria Roman aşteaptă realizarea documentaţiei cadastrale şi punerea în posesie, care trebuie să fie realizate de către Instituţia Prefectului Bacău“. Continuînd documentarea, am telefonat la Primăria Costişa, unde secretarul, Adrian Barcan, uşor ironic, ne-a declarat: „Există într- adevăr o sentinţă definitivă, dar domnul primar de Roman ar trebui să vă spună ce conţine. Punctul nostru de vedere este cel care rezultă din sentinţa civilă. Primăriei Roman îi revin 16.912 metri pătraţi de păşune, situaţi în extravilanul comunei Costişa. Dacă dumnealor vor veni să solicite suprafaţa respectivă, cea din sentinţă, bineînţeles că vor beneficia de ea“.

Preşedinte de partid, deputat, senator, patriot

Boierul Constantin Cantacuzino Paşcanu (1856-1927) a fost unul dintre marii oameni politici ai epocii sale, dar şi foarte bogat. Fostul preşedinte al Adunării Deputaţilor, în anul marilor răscoale ţărăneşti din 1907 şi în perioada 1912-1914, s-a născut într-o veche famile de boieri moldoveni. Cu studii temeinice de drept în capitala Franţei, Paris, a fost membru al Partidului Conservator, fiind ales deputat în 1891 şi apoi senator în 1903. În timpul mandatului său au fost votate mai multe legi organice printre care aceea de reorganizare a armatei, de aprobare a Tratatului de pace de la Bucureşti, din 1913. La începutul Primul Război Mondial a participat la şedinţa Consiliului de Coroană de la Sinaia, convocată de Regele Carol I, unde s-a pronunţat neutralitatea României, dar şi la şedina Consiliului de Cocoroană prezidată de Regele Ferdinand Întregitorul, votînd pentru intrarea României în război, de partea Antantei. Boierul patriot era prieten bun cu marele om politic liberal Ionel I.C. Brătianu. Era considerat al patrulea om din România în ceea ce priveşte bogăţia. Printre clădirile reprezentative ale oraşului se numără corpul B al Colegiului Naţional RomanVodă, cunoscut în epocă ca fiind Liceul Sturza Cantacuzino, recent renovat din fonduri europene. Boierul a mai deţinut o casă pe care în timpul regimului comunist s-a construit Casa de Cultură a Sindicatelor, acolo unde a funcţionat ani în şir Şcoala Profesională de Fete.