Legea Recursului compensatoriu a fost abrogată, dar Guvernul Orban ştie că rata de recidivă rezistă?

Datorită condiţiilor improprii de detenţie din România, multe dintre persoanele încarcerate au reclamat la CEDO, solicitând ca statul român să le despăgubească. Majoritatea deţinuţilor care mor în închisorile noastre, mor din cauza bolilor cardiovasculare, a cancerelor, a bolilor aparatului digestiv,a calităţii alimentaţiei sau a condiţiilor improprii de vieţuit. În perioada 2010-2016, CEDO a obligat România să plătească 3,5 milioane euro, pentru persoanele reclamante, ca despăgubire, pentru condiţiile improprii de detenţie. În urma ultimatumului din Decizia pilot a CEDO , dacă nu poate îmbunătăţi condiţiile de detenţie, România a avut de ales între a acorda despăgubiri băneşti la eliberare (ca în Italia) sau a acorda liberări compensatorii, pentru scurtarea termenelor de detenţie. În 2016, ministrul Justiţiei, Raluca Prună din Guvernul Cioloş, a decis să adopte soluţia a doua, propunând printr-un proiect de lege să se acorde deţinuţilor bonusuri în zile, pentru scurtarea perioadei de detenţie. Proiectul propunea, scăderea din fiecare 30 de zile de detenţie a trei. Astfel, un deţinut condamnat la trei ani de închisoare, ar fi fost eliberat cu 108 zile mai devreme. Proiectul a fost adoptat de Senat, fără a stârni controverse care să şocheze societatea. În Camera Deputaţilor, deputaţii PSD, ALDE şi UDMR au dublat bonusul, la 6 zile din 30, în condiţiile în care ministrul Justiţiei, condus de Tudorel Toader, au dat aviz negativ. Proiectul a fost astfel votat de către deputaţii din toate formaţiunile, inclusiv cei din PNL. Preşedintele Klaus Iohannis, specializat în refuzul de a promulga legile votate de PSD, prin întoarcerea lor în Parlament sau prin atacarea lor la Curtea Constituţională, a promulgat de data aceasta Legea Recursului Compensatoriu, fără a clipi, lăsându-ne să credem că este bună. Legea nr. 169/2017, privind Recursul Compensatoriu şi-a început aplicarea din 19 octombrie 2017, dar, astăzi, puşcăriile au un grad de ocupare de 111%, deşi numărul total al deţinuţilor „cazaţi“, a scăzut. Abrogându-se recursul compensatoriu, Guvernul Orban are obligaţia imediată de a investi în penitenciare pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care sunt ţinuţi condamnaţii. Nu încape nici o îndoială că, altfel, CEDO va întreba imediat autorităţile din România, de ce au abrogat Legea Recursului Compensatoriu, în timp ce condiţiile din penitenciare au rămas aceleaşi?

Legea Recursului Compensatoriu a fost abrogată politicianist, după ureche

Ministrul Justiţiei a declarat că, între 19.10.2017 – 18.09.2019, au fost eliberaţi 21.049 deţinuţi pe baza Legii Recursului Compensatoriu. Dintre aceştia, 634 fuseseră condamnaţi pentru viol şi 1.670 pentru tâlhărie calificată. Dintre cei 21.049 deţinuţi eliberaţi, au fost reîncarceraţi 1.877, dintre care 47 pentru viol, 226 pentru tâlhărie şi 36 pentru omor. Conform datelor oficiale, în intervalul 2014-2017, până la intrarea în vigoare a Recursului Compensatoriu, anual se eliberau din penitenciare între 10 şi 11 mii de persoane. În intervalul 2017-2019, în care s-a aplicat Recursul Compensatoriu, au fost eliberaţi anual circa 10.500 de persoane. În concluzie, Legea Recursului Compensatoriu nu a produs eliberări suplimentare, care să constituie un argument justificativ al abrogării. Eliberarea mai înainte de termen, pe baza bonusurilor compensatorii, se realizează prin hotărâre judecătorească, numai dacă există convingerea judecătorului că persoana condamnată s-a îndreptat, se poate integra în societate şi nu recidivează. Ne putem întreba în ce măsură un astfel de judecător intuieşte că cel eliberat nu recidivează? De asemenea, avem dreptul a şti, care a fost rata de recidivă, din perioada eliberărilor la termen, când nu se aplica Recursul Compensatoriu? Dacă „rata de recidivă“ de după 2017 este semnificativ mai mare decât cea de dinainte de 2017, este evident că Legea Recursului Compensatoriu trebuia abrogată, dar dacă nu este mai mare, nu se justifică abrogarea. Nu există oficial nici o analiză în acest sens, pentru a şti care trebuia să fie soluţia corectă. În acest caz, abrogarea s-a realizat urechist, ca slogan de campanie, fără să se pună nimic în loc.

Legea Recursului Compensatoriu trebuia înlocuită cu Legea Serviciului de probaţiune

Serviciul de probaţiune este o alternativă credibilă la detenţie. Serviciul îşi propune să diminueze numărul şi durata pedepselor privative de libertate, să reducă rata de recidivă şi să asigure reintegrarea socială a foştilor deţinuţi şi a persoanelor eliberate. Pentru aceasta este nevoie însă de o reformă ambiţioasă în Justiţia română, reformă ocolită de toate guvernele. O astfel de practică există în ţările scandinave, Suedia, Norvegia şi Finlanda, unde rata de recidivă este cea mai scăzută din Europa. Statele Unite ale Americii, care se confruntă cu un fenomen al încarcerării în masă, a fost la un pas să adopte măsura eliminării totale a închisorilor, sub presiunea opiniei publice. Studii realizate în Marea Britanie, arată că, deşi numărul încarcerărilor a crescut, aceasta nu a dus la o scădere a infracţionalităţii şi mai bine de 50% din cei eliberaţi recidivează în maximum doi ani. Un raport realizat în SUA, despre impactul psihologic al încarcerării asupra unor indivizi sănătoşi psihic, relevă că aceştia pot deveni rapid sadici şi deprimaţi în închisoare. În cazul sentinţelor lungi, puţini oameni ies din închisoare nemarcaţi şi neschimbaţi. În închisoare, fiecare doreşte să-şi adopte comportament de „macho“, pentru a se feri de abuzurile celorlalţi şi a supravieţui pe termen lung, ceea ce îl îndepărtează de şansa de a se încadra în societate după eliberare, cu sau fără recurs compensatoriu. Într-un studiu de specialitate, s-a demonstrat că o încarcerare de doar de 3 luni, poate avea impact asupra personalităţii, indicând o creştere a impulsivităţii şi o scădere a autocontrolului şi disciplinei.

Acolo unde Serviciul de Probaţiune nu funcţionează nici rata de recidivă nu scade

Opinia publică, majoritatea presei şi politicienii reacţionează diferit la informaţia rostogolită în spaţiul public că „datorită Legii Recursului Compensatoriu s-au comis multe infracţiuni de către persoanele eliberate, care au recidivat“. Se acreditează ideea falsă că dacă beneficiarii Recursului Compensatoriu ar mai fi stat în puşcărie câteva luni, poate un an, nu ar mai fi recidivat. Pe parlamentarii PNL şi USR, autorii abrogării Legii Recursului Compensatoriu, nu i- a interesat să ştie că orice persoană eliberată pe baza acestei legi nu avea decât două opţiuni, aceea de a recidiva, pentru a se reîntoarce în închisoare, sau aceea de a se reintegra în societate. Pentru cea de a doua opţiune trebuie să existe o implicare curajoasă a statului în a asigura un serviciu de probaţiune eficient. Un caz recent, petrecut la Londra, demonstrează că soluţia abrogării Legii Recursului Compensatoriu în România a fost o acţiune heirupistă, paralelă cu realitatea. Pe 29 noiembrie, o persoană a atacat 5 pietoni, în apropiere de London Bridge, omorând doi şi rănind alţi trei. Criminalul, era o persoană care în 2012 fusese condamnată la 16 ani de închisoare pentru acte de terorism şi eliberată condiţionat în 2018. Culmea, criminalul purta şi o brăţară electronică, pentru a fi supravegheată. Paradoxal, dar în ziua atentatului, criminalul venea de la o conferinţă, ţinută taman la Universitatea Cambridge, pe tema reabilitării deţinuţilor. Premierul britanic, Boris Johnson, a declanşat o dezbatere aprinsă, despre eliberarea condiţionată, propunând amendarea legii, nu şi abrogarea ei. Simplu, democratic şi în pur stil britanic. Păcat că va exista un Brexit şi nu se mai poate justifica că vom lua un model de reformă „ca afară“.