Două mari necunoscute – noul virus şi noul model de societate spre care ne îndreptăm

Pandemia a infectat peste 9 milioane de locuitori ai planetei şi a ucis aproape o jumătate de milion de oameni. Economia globală este într-o recesiune pe care mulţi analişti o consideră fără precedent. Marele ministru al Finanţelor, Florin Cîţu, ne-a desluşit două mari enigme, că România nu a mai traversat o aşa criză economică de două sute de ani şi că Guvernul Orban nu va mări pensiile cu 40%.

Umanitatea se confruntă cu o criză de amploare globală, datorită pandemiei de coronavirus. Se apreciază că este practic imposibil de a se reveni la situaţia de dinaintea crizei. Sunt semne că toate procesele socio-economice se modifică ireversibil, întreaga ordine mondială existentă intrând în colaps. Este evident faptul că valorile globalizării, spre care tinde omenirea, sunt compromise iremediabil. Pandemia, nu numai că a închis total sau parţial graniţele, dar a şi diminuat solidaritatea între state.

Dacă luăm de bună ideea că nimic nu va mai fi cum a fost, trebuie să fim pregătiţi de a renunţa la ideologia liberală a globalizării, pentru a crea o nouă ideologie, aceea a post globalizarii. Noua clasă politică va trebui să ridice temelia unui nou model de societate, post liberală, model care este la fel de greu de perceput în esenţă, ca şi oronavirusul. O clasă politică salvatoare nu se va putea limita la ordonanţele militare, care să ne salveze de coronavirus, ci va trebui să promoveze o strategie de salvare a naţiunii în faţa colapsului economic, a izolării şi a post globalizării. De abia în post globalism principiul liberal

„Prin noi înşine“, devine axiomatic. Autarhia, la care România democratică a fost obligată să renunţe după 1990, va trebui reinventată. Se impun reindustrializarea şi refacerea infrastructurii agricole, pentru a fi independenţi de furnizorii externi. Altfel nu vom rezista în post globalizare. România trebuie să devină furnizor, nu numai piaţă de desfacere, într-un conglomerat colonial. Post globalizarea impune şi un nou context geopolitic.

În politica alianţelor, preşedintele SUA, Donald Trump, pomeneşte din ce în ce mai des despre destructurarea NATO. Sloganul său de campanie, „America First“, este preludiul structurării acestei ţări pe modelul unei societăţi închise, în raport cu restul lumii. Caracterul autarhic al sistemului american, este un model demn de urmat, nu de negat.

Noua ordine mondială se clădeşte pe proteste, vandalizări şi jafuri

În Statele Unite ale Americii, mişcarea „Black Lives Matter“ (BLM), s-a resuscitat şi este exportată şi în lume, via Europa. BLM a debutat în SUA, în 2017, prin distrugerea statuii lui Cristofor Columb, descoperitorul Americii.

Deoarece Columb este mult reprezentat în istoria Americii, demolările acestuia continuă şi acum. Protestele în America, vizând discriminarea rasială, sau dorit a fi paşnice, dar au degenerat în violenţe, vandalizări şi jafuri. În 1955, pastorul Martin Luther King a declanşat demonstraţiile pentru drepturile civile ale afro-americanilor. Segregarea rasială era parte a politicii de stat a SUA. Martin Luther King a fost un mare lider de culoare, care le-a cerut afro- americanilor să nu răspundă la violenţe cu violenţă. În mod special, la violenţele Ku Klux Klan.

La marşul organizat la Washington DC, din 28 august 1963, pastorul şi-a lansat discursul memorabil „I Have A Dream“ ( Am un vis), în faţa a 200 de mii de oameni, de toate culorile. Discursul şi l-a ţinut de pe treptele Monumentului lui Abraham Lincoln. Sub preşedinţia lui Abraham Lincoln, în 1862, a fost abolită sclavia în Uniune. Astăzi, mişcarea BLM propune scoaterea statuii lui Lincoln din Monument.

Pe 3 aprilie 1968, Martin Luther King, la Memphis, Tennessee, declara previzionar că „America nu va cunoaşte nici pace, nici linişte, până când negrii nu se vor bucura de drepturi depline“. A trebuit ca John F. Kennedy să moară asasinat în 22 noiembrie 1963, pentru ca următorul preşedinte să promulge actul „Drepturile Civile“, în vara lui 1964. Prin acest act, orice fel de discriminare era scoasă în afara legii. Pe 4 aprilie 1968, Martin Luther King era asasinat la rândul său, la Memphis, semn că democraţia americană nu are istorie lungă. Astăzi, în SUA, unii încearcă să drapeze mişcarea BLM, ca mişcare de extremă stânga, când în realitate, la vandalizări şi jafuri, participă deopotrivă şi extrema dreaptă. La orice adiere, venită din partea opiniei publice, faldurile drapajului dezgolesc realitatea, care ne relevă că este vorba de „o mişcare comună, anti globalistă“.

Demolarea statuilor, vandalizările şi jafurile sunt acte fireşti doar în caz de război, de revoluţie sau de schimbare brutală de regim. Ordinea firească a lucrurilor este dată peste cap acum în SUA, unde nu există război, nici revoluţie sau schimbare de regim. Demolarea statuilor, vandalismele şi jafurile doar prefigurează schimbarea de regim, care se pregăteşte pentru instituirea post globalismului.

Suntem sfătuiţi pe diferite canale, să nu ne îngrijorăm pentru statuile dărâmate, ci pentru cele care le vor lua locul. Vânătoarea de statui, noua vânătoare de vrăjitoare

Sunt vizate statuile personalităţilor istorice care, fie au practicat negoţul cu sclavi, fie au susţinut rasismul, fie au promovat colonalismul, fie toate la un loc. Scriitorul Stelian Tănase preciza într-o postare că „Fiecare epocă are statuile ei. Se schimbă regimul, se schimbă şi statuile“.

Frenezia dărâmării statuilor, de către mişcarea BLM -istă, a trecut hotarele SUA, cuprinzând întreaga lume, via Europa de Vest. În Franţa, s-a publicat deja o hartă, în care figurează amplasamentul personalităţilor care au avut tangenţe cu sclavagismul, precum Napoleon Bonaparte. În Anglia, mişcarea BLM a atacat statuile cu aceeaşi etichetă, printre care cera a Reginei Victoria şi a premierului Winston Churchill.

În Belgia, statuile regelui Leopold al II – lea sunt scoase de pe socluri. În Suedia, se cere înlocuirea statuii regelui Carol al XII-lea, cu statuia unei adolescente militante. În numele BLM au apărut cereri de demolare a piramidelor, pentru că s-au folosit sclavii la construcţia lor. Un bezmetic, membru al Partidului Democrat din America, atacă creştinismul, cerând demolarea statuilor lui Isus Hristos, pentru faptul că acesta reprezintă „supremaţia omului alb“, ceea ce ar defini o discriminare rasială.

Nu ştiu cum se va încadra „Madona Neagră“, din icoana de la Czestochowa – Polonia, din statuia de la Montserrat – Spania sau din icoana de la Cacica – România. Mişcarea BLM, care şi-a exersat debutul în Maidan – Ucraina şi apoi în Piaţa Victoriei – Bucureşti, şi-a făcut mâna în aceste două ţări, demolând liderii stângii, nu pe criterii rasiale, ci doar ideologice, experimentează prăbuşirea globalismului în SUA şi în Europa de Vest. Paradoxal, dar anti globalismul promovat, neavând tangenţe cu stânga sau cu dreapta, este o soluţie de reconfigurare a noii ordini mondiale.

Bulibăşeala politică a cuprins şi România, sub conducerea lui Klaus Iohannis în care s-a ajuns să avem o Opoziţie majoritară în Parlament, care susţine Guvernul minoritar Orban. La fel de neînţeles ca şi coronavirusul cu o mie de feţe, care ne bântuie.