Creangă, despre Conta, „catihetul de la fabrica de popi din Folticeni“

În prestigioasa revistă a lui Constantin Turcu „Preocupări de cultură Regională“, III, Piatra Neamţ, 1941, acesta, în articolul cu titlul înscris mai sus, sub expresia „ş-apoi lasă-te Conta sfinţiei sale (Creangă, Amintiri… publicată în Convorbiri Literare, Iaşi, anul XV, nr.12 din martie 1882, alte reviste, încearcă şi reuşeşte să dezlege misterul acestui cuvânt Conta“.

Istoricul născut la poale de Ceahlău se inspiră în acest demers şi din articolele apărute în revistele Făt Frumos din Cernăuţi, anul IV (1940), nr.3; retipărite apoi în Straja Moldova, anul III (1940), iunie-octombrie şi extrasul din revista Apostolul, anul VII (1941) No.1-3.

Acesta se întreba retoric că „nu ştiu de va fi prinsă ori nu, de critica vremii, aluzia făcută de Creangă, dar domnul Kirileanu a arătat la Tălmăcirea Cuvintelor că este şi-i îndreaptă împotriva catihetului Conta, de la şcoala din Folticeni. De aceea d-sa a şi tipărit cuvântul Conta cu majusculă, iar în ediţia definitivă, apărută în 1939 a precizat (pag.336) că e vorba anume de Neculai Conta fost protopop la Piatra Neamţ, unde a şi murit, fiind înmormântat la Bodeştii-Precistei, Judeţul Neamţ.

În continuare se spune că „Domnul Artur Gorovei stabileşte, de asemenea că Ion Creangă face într-adevăr aluzie la obiceiurile catihetului Conta şi arată că Mihai Lupescu a greşit când a afirmat că săgeata e îndreptată împotriva preotului V. Grigorescu – supleant la şcoala catihetică din Folticeni. Argumentele aduse de domnul Gorovei, pentru a scoate din cauză pe preotul Grigorescu, sunt deplin convingătoare“.

Întrebarea care s-a pus la „Cine a fost catihetul Conta, pentru care Ion Creangă are aprecieri aşa de puţin favorabile? Domnul Gorovei în articolul citat, arată că este protopopul I. Conta şi aduce în sprijin o mărturie de pe un Penticostarion, tipărit la Neamţ (1848). Însemnarea are acest cuprins: Dăruit bisericii Sf. Ilie din Fălticeni, la 9 septembrie 1853, I. Conta- catihet şi I.Zăhărescu“.

Dilema continuă: „Conta – catihetul lui Creangă – s-a numit Ion, cum îi spune domnul Gorovei, sau Neculai, cum afirmă domnul Kirileanu? În sprijinul afirmaţiei domnului Kirileanu ne vin o sumă de documente nouă, publicate de curând de către domnul Gh.Ungureanu (arhivist şi director la arhivele ieşene). Astfel, aflăm că şcoala catihetică din Fălticeni s-a înfiinţat la 1847 şi că la 1851 a fost numit acolo, catihet, preotul Necuali Conta, despre care mai aflăm că s-a născut la Bodeştii – Precistei, în 1828, ca fiu al preotului Nistor Conta şi al presviterei Ana. Neculai Conta a făcut Seminarul din Socola între anii 1843- 1848, unde a intrat la 15 ani şi la terminarea şcolii i s-a eliberat un atestat pentru a numitului învăţătura şi a lui vrednică de laudă purtare.

La 1849, căsătorindu-se cu Ana, fiica preotului Manea din Boldeşti, a fost numit preot la Bodeştii-Precistei. La şcoala catihetică a funcţionat între 1851-1856, având supleant pe preotul V. Grigorescu, căruia îi plătea jumătate din leafa sa. La 1856, fiind numit protoiereu al ţinutului Suceava, demisionă de la şcoală.

Din actele publicate de domnul Ungureanu se constata că Ion Creangă s-a înscris la şcoala de catiheţi din Folticeni la 27 noiembrie 1854 şi a urmat în tot cursul anului şcolar 1854-1855, după care a plecat la Iaşi. Reiese dar că Creangă a avut catihet la Folticeni pe preotul Neculai Conta – cum arată domnii Kirileanu şi Ungureanu şi nu pe Ion Conta.

„Intră prin hambare, îşi alege putinele cele mai mari cu lapte sau şi cu brânză, untul cel mai bun“

Dealtfel însuşi domnul Gorovei rectifică numele Ion în Neculai, în lucrarea sa Folticenii, ulterioară articolului din Convorbiri. Cât priveşte iniţiala I, de pe însemnarea domnului A. Gorovei, ea trebuie să fie prescurtarea cuvântului Iconom şi nu a numelui de botez Ion.

În continuare se mai spune că „Pe catihetul Conta mi-l zugrăveşte Creangă ca pe un om lacom, ce primia parale şi alimente în natură de la părinţii elevilor: galbeni, stupi, oi, cai, boi şi alte bagateluri de-alde acestea, prefăcute în parale, trebuia să ducă dascălii plocon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni; ş-apoi lasă-te Conta sfinţiei sale, că te scoate poponeţ ca din cutie…

Pentru mine, însă, numai două merţe de orz şi două de cvas a dat tata. Catihetul făcea ziua noapte şi noaptea zi, jucând stos… rar venea pe la şcoală“. Întrebarea care se pune: „Le-a ţinut minte Creangă aceste amănunte de la 1855 până la 1881 când îşi scrie Amintirile?“. Se pare că da… Mai sigur e însă că amintirea dascălului său i-a fost reîmprospătată de o recentă lectură şi anume aceea a Operilor doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Cocea – volum publicat la 1862 de Iulia Aricescu, în care se retipăreşte şi un articol al talentatei şi curajoasei ziariste, apărut întâi la foaia SteoaDunării din 1859, sub titlul Un protopop. În acest articol, Sofia Cocea îl atacă vehement pe protopopul C, din Folticeni care era un om deosebit de lacom:

„Intră prin hambare, îşi alege putinele cele mai mari cu lapte sau şi cu brânză, untul cel mai bun, cel mai frumos… dispozează de toată gospodăria preoţilor din ţinut“. Zicea protopopul că toate acestea le duce la mitropolie… dar s-a putut vedea cum în doi ani şi-a făcut două case.

Polemista arată cazul unui blagocin, sătul de atâtea dăjdii către protopop, căruia nu i s-a primit demisia decât după ce i-a mai dat protopopului C. încă zece berbeci şi nici atunci nu i s-a primit în mod definitiv; ci numai „să sloboade iconoml I din blagocinie, pâna când îşi va îndrepta treburile gospodăriei, ca să aibă ce dijmui iarăşi protopopul C“, adăuga autoarea articolului.

Se întreabă Sofia Cocea, care alt funcţionar mai are mijloace de a-şi aduna, astfel, toate cele de nevoe pentru casă, fără măcar o para, care altul, afară de „un protopop îşi poate întemeia şi ţinea gospodăria pe conta subalternilor săi?“. Şi iată că expresia lui Ion Creangă: ş-apoi lasă-te în Conta sfinţiei sale, a fost tipărită în exact acelaşi sens, cu 23 de ani înainte, de către Sofia Cocea- colaboratoarea ziarului ieşean Steoa Dunării- sub aproape aceeaşi formă: protoiereul C. îşi ţinea gospodăria pe conta subalternilor săi.

Aşadar Creangă poate va fi cetit articolul în ziarul de la 1859 . E mai sigur însă că l-a cetit în volumul apărut în 1862. Expresia – aluzia ziaristei Cocea, i-o fi plăcut, se vede, şi a reţinut-o, consemnând-o în Amintiri. Oricum, din sursele documentare Protopopul Conta a venit la Piatra Neamţ la 1864 şi a stat în această demnitate până la 1893, fiind şi preot la catedrala oraşului – biserica Sf. Ioan, ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Ieşind la pensie s-a făcut stareţ al mănăstirii Bistriţa. E îngropat la Bodeştii Precista, unde-i ctitor al bisericii.

Pe crucea mormântului său puteam citi: Protoiereul Neculai Conta, 1828-1896 şi soţia sa Ana, 1826-1892. Se mai arată că a fost un om foarte autoritar şi independent în acţiuni. Avea mult spirit gospodăresc. A ţinut în arendă moşiile Rosnov, Săvineşti, Pipirig. A avut mori pe Cuejdiu şi un feredeu, precum şi un ferăstrău cam pe locul unde e azi fabrica Bistriţa din Piatra.