Contactează-ne

Cultural

Creangă, despre Conta, „catihetul de la fabrica de popi din Folticeni“

Știre publicată în urmă cu

în data de

În prestigioasa revistă a lui Constantin Turcu „Preocupări de cultură Regională“, III, Piatra Neamţ, 1941, acesta, în articolul cu titlul înscris mai sus, sub expresia „ş-apoi lasă-te Conta sfinţiei sale (Creangă, Amintiri… publicată în Convorbiri Literare, Iaşi, anul XV, nr.12 din martie 1882, alte reviste, încearcă şi reuşeşte să dezlege misterul acestui cuvânt Conta“.

Istoricul născut la poale de Ceahlău se inspiră în acest demers şi din articolele apărute în revistele Făt Frumos din Cernăuţi, anul IV (1940), nr.3; retipărite apoi în Straja Moldova, anul III (1940), iunie-octombrie şi extrasul din revista Apostolul, anul VII (1941) No.1-3.

Acesta se întreba retoric că „nu ştiu de va fi prinsă ori nu, de critica vremii, aluzia făcută de Creangă, dar domnul Kirileanu a arătat la Tălmăcirea Cuvintelor că este şi-i îndreaptă împotriva catihetului Conta, de la şcoala din Folticeni. De aceea d-sa a şi tipărit cuvântul Conta cu majusculă, iar în ediţia definitivă, apărută în 1939 a precizat (pag.336) că e vorba anume de Neculai Conta fost protopop la Piatra Neamţ, unde a şi murit, fiind înmormântat la Bodeştii-Precistei, Judeţul Neamţ.

În continuare se spune că „Domnul Artur Gorovei stabileşte, de asemenea că Ion Creangă face într-adevăr aluzie la obiceiurile catihetului Conta şi arată că Mihai Lupescu a greşit când a afirmat că săgeata e îndreptată împotriva preotului V. Grigorescu – supleant la şcoala catihetică din Folticeni. Argumentele aduse de domnul Gorovei, pentru a scoate din cauză pe preotul Grigorescu, sunt deplin convingătoare“.

Întrebarea care s-a pus la „Cine a fost catihetul Conta, pentru care Ion Creangă are aprecieri aşa de puţin favorabile? Domnul Gorovei în articolul citat, arată că este protopopul I. Conta şi aduce în sprijin o mărturie de pe un Penticostarion, tipărit la Neamţ (1848). Însemnarea are acest cuprins: Dăruit bisericii Sf. Ilie din Fălticeni, la 9 septembrie 1853, I. Conta- catihet şi I.Zăhărescu“.

Dilema continuă: „Conta – catihetul lui Creangă – s-a numit Ion, cum îi spune domnul Gorovei, sau Neculai, cum afirmă domnul Kirileanu? În sprijinul afirmaţiei domnului Kirileanu ne vin o sumă de documente nouă, publicate de curând de către domnul Gh.Ungureanu (arhivist şi director la arhivele ieşene). Astfel, aflăm că şcoala catihetică din Fălticeni s-a înfiinţat la 1847 şi că la 1851 a fost numit acolo, catihet, preotul Necuali Conta, despre care mai aflăm că s-a născut la Bodeştii – Precistei, în 1828, ca fiu al preotului Nistor Conta şi al presviterei Ana. Neculai Conta a făcut Seminarul din Socola între anii 1843- 1848, unde a intrat la 15 ani şi la terminarea şcolii i s-a eliberat un atestat pentru a numitului învăţătura şi a lui vrednică de laudă purtare.

La 1849, căsătorindu-se cu Ana, fiica preotului Manea din Boldeşti, a fost numit preot la Bodeştii-Precistei. La şcoala catihetică a funcţionat între 1851-1856, având supleant pe preotul V. Grigorescu, căruia îi plătea jumătate din leafa sa. La 1856, fiind numit protoiereu al ţinutului Suceava, demisionă de la şcoală.

Din actele publicate de domnul Ungureanu se constata că Ion Creangă s-a înscris la şcoala de catiheţi din Folticeni la 27 noiembrie 1854 şi a urmat în tot cursul anului şcolar 1854-1855, după care a plecat la Iaşi. Reiese dar că Creangă a avut catihet la Folticeni pe preotul Neculai Conta – cum arată domnii Kirileanu şi Ungureanu şi nu pe Ion Conta.

„Intră prin hambare, îşi alege putinele cele mai mari cu lapte sau şi cu brânză, untul cel mai bun“

Dealtfel însuşi domnul Gorovei rectifică numele Ion în Neculai, în lucrarea sa Folticenii, ulterioară articolului din Convorbiri. Cât priveşte iniţiala I, de pe însemnarea domnului A. Gorovei, ea trebuie să fie prescurtarea cuvântului Iconom şi nu a numelui de botez Ion.

În continuare se mai spune că „Pe catihetul Conta mi-l zugrăveşte Creangă ca pe un om lacom, ce primia parale şi alimente în natură de la părinţii elevilor: galbeni, stupi, oi, cai, boi şi alte bagateluri de-alde acestea, prefăcute în parale, trebuia să ducă dascălii plocon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni; ş-apoi lasă-te Conta sfinţiei sale, că te scoate poponeţ ca din cutie…

Pentru mine, însă, numai două merţe de orz şi două de cvas a dat tata. Catihetul făcea ziua noapte şi noaptea zi, jucând stos… rar venea pe la şcoală“. Întrebarea care se pune: „Le-a ţinut minte Creangă aceste amănunte de la 1855 până la 1881 când îşi scrie Amintirile?“. Se pare că da… Mai sigur e însă că amintirea dascălului său i-a fost reîmprospătată de o recentă lectură şi anume aceea a Operilor doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Cocea – volum publicat la 1862 de Iulia Aricescu, în care se retipăreşte şi un articol al talentatei şi curajoasei ziariste, apărut întâi la foaia SteoaDunării din 1859, sub titlul Un protopop. În acest articol, Sofia Cocea îl atacă vehement pe protopopul C, din Folticeni care era un om deosebit de lacom:

„Intră prin hambare, îşi alege putinele cele mai mari cu lapte sau şi cu brânză, untul cel mai bun, cel mai frumos… dispozează de toată gospodăria preoţilor din ţinut“. Zicea protopopul că toate acestea le duce la mitropolie… dar s-a putut vedea cum în doi ani şi-a făcut două case.

Polemista arată cazul unui blagocin, sătul de atâtea dăjdii către protopop, căruia nu i s-a primit demisia decât după ce i-a mai dat protopopului C. încă zece berbeci şi nici atunci nu i s-a primit în mod definitiv; ci numai „să sloboade iconoml I din blagocinie, pâna când îşi va îndrepta treburile gospodăriei, ca să aibă ce dijmui iarăşi protopopul C“, adăuga autoarea articolului.

Se întreabă Sofia Cocea, care alt funcţionar mai are mijloace de a-şi aduna, astfel, toate cele de nevoe pentru casă, fără măcar o para, care altul, afară de „un protopop îşi poate întemeia şi ţinea gospodăria pe conta subalternilor săi?“. Şi iată că expresia lui Ion Creangă: ş-apoi lasă-te în Conta sfinţiei sale, a fost tipărită în exact acelaşi sens, cu 23 de ani înainte, de către Sofia Cocea- colaboratoarea ziarului ieşean Steoa Dunării- sub aproape aceeaşi formă: protoiereul C. îşi ţinea gospodăria pe conta subalternilor săi.

Aşadar Creangă poate va fi cetit articolul în ziarul de la 1859 . E mai sigur însă că l-a cetit în volumul apărut în 1862. Expresia – aluzia ziaristei Cocea, i-o fi plăcut, se vede, şi a reţinut-o, consemnând-o în Amintiri. Oricum, din sursele documentare Protopopul Conta a venit la Piatra Neamţ la 1864 şi a stat în această demnitate până la 1893, fiind şi preot la catedrala oraşului – biserica Sf. Ioan, ctitorie a lui Ştefan cel Mare. Ieşind la pensie s-a făcut stareţ al mănăstirii Bistriţa. E îngropat la Bodeştii Precista, unde-i ctitor al bisericii.

Pe crucea mormântului său puteam citi: Protoiereul Neculai Conta, 1828-1896 şi soţia sa Ana, 1826-1892. Se mai arată că a fost un om foarte autoritar şi independent în acţiuni. Avea mult spirit gospodăresc. A ţinut în arendă moşiile Rosnov, Săvineşti, Pipirig. A avut mori pe Cuejdiu şi un feredeu, precum şi un ferăstrău cam pe locul unde e azi fabrica Bistriţa din Piatra.

Actualitate

Răsfăţ culinar şi artistic, la Agapia

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Asociația My Transylvania și Asociația de Ecoturism din România și Romsilva – Parcul Natural Vânători Neamț și are ca scop promovarea gastronomiei, culturii și sprijinirea comunității și a producătorilor locali

Sâmbătă, 3 octombrie, ne-am bucurat de o zi de toamnă blândă, de bucate alese și voie bună la Brunch Ținutul Zimbrului – Agapia.

Fiind la a II-a ediție, evenimentul de promovare locală s-a dovedit a fi și o bună modalitate de relaxare și de a ne bucura de vremea perfectă de toamnă.

Dar răsfățul nu s-a datorat doar razelor soarelui, culorilor toamnei sau gazdelor evenimentului. Papilele gustative au fost alintate cu rețete tradiționale, specifice zonei și perioadei anului. Pe lângă aperitivul divers cu produse din carne, brânzeturi, legume, mâncărurile calde ce au putut fi savurate la marginea pădurii sunt: sloiul și proțapul de oaie, tochitura moldoveneacă, borșul de hribi asezonate cu murături și mămăliguță. Vedete ale zilei au fost și dulciurile de casă: cornetele cu cremă de brânză, alba ca zăpada, salamul de biscuiți, plăcintele cu măr, cozonacul. În plus, siropul de brad, cătină sau mustul au întregit meniul.

Dar programul nu s-a oprit la ospățul culinar. Oaspeții au putut descoperi la pas împrejurimile pensiunii agroturistice Casa dintre Pini, Agapia, unde a avut loc evenimentul și au vizitat Mănăstirea Agapia.

Atelierele de croșetat susținut de Maria Vasiliu, tors – Dorica Vasiliu și de realizat lumânări artizanale (Candle Art by Ramona) au fost foarte apreciate de oaspeții veniți din diverse părți ale țării, special pentru eveniment.

Momentul artistic pregătit de elevi de la școala Agapia, producătorii locali au întregit tabloul parcă de poveste creat de livada de meri unde a avut loc EcoBrunch-ul. Oaspeții au putut lua cu ei suveniruri din Ținutul Zimbrului precum: dulcețuri, siropuri, nectar, miere, lumânări, podoabe, produse hand made, produse din lavandă sau trufe negre.

“Mâncarea a fost foarte bună, iar oamenii amabili. Se vede că au făcut tot ce le-a stat în putință ca participanții să se simtă bine. Iar drumeția a fost binevenită și interesantă. Nu știam că Filioara este un sat așa frumos”, “Toți cei prezenți au avut o bucurie și o frumusețe extraordinare, au trăit momentul, dar și bucuria acelei superbe zile de toamnă. Vă mulțumim tuturor pentru ce am simțit și cum ne-am simțit: ca acasă”, “M-am simțit ca în vremurile de demult. Minunat.“ sunt câteva din impresiile oferite de oaspeții prezenți la evenimentul de sâmbătă.

Cei care au făcut ca evenimentul să fie unul reușit au fost: Asociația Ținutul Zimbrului, APDTN Valea Ozanei, pensiunea agroturistică Casa dintre Pini, pensiunea Cassandra, APDT EcoLand. Producătorii locali La Nea Ion Măcelaru, Dulce de Acasă, Mure Filioara, Lavanda Zimbrului, Cătina lui Bicu, Candle Art by Ramona, Trufe Negre Humulești Neamț, stupina Apostol Alexandru, Apopei Andreea, precum și gospodarii sau gospodinele au ajutat ca meniul să fie unul divers, iar cei prezenți să cunoască mai multe despre produsele oferite în destinație.

De asemenea Școala Nicolae Grigorescu Agapia, grupul vocal coordonat de interpreta Ionela Brănișteanu, biserica Sf. Petru și Pavel Filioara, Casa Culturii Ion Creangă, primăria Târgu Neamț, Asociația Puzzle OptimEast, AtelierEva au ajutat ca evenimentul să se desfășoare într-un mod armonios.

Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Asociația My Transylvania și Asociația de Ecoturism din România și Romsilva – Parcul Natural Vânători Neamț și are ca scop promovarea gastronomiei, culturii și sprijinirea comunității și a producătorilor locali.

„Ne bucură să simțim bucuria celor prezenți la evenimentele pe care le pregătim special pentru ei. De asemenea, ne bucură că tot mai mulți localnici simt că sunt parte din poveste, din Ținutul Zimbrului, și că promovăm împreună ce au mai frumos de oferit aceste meleaguri”, a declarat Viorela Chiper – manager destinația ecoturistică Ținutul Zimbrului.

Foto: Gabriela Cozma

Citește știrea

Actualitate

Cronică întârziată: Chipurile lui Ştefan Potop – Déluge

Știre publicată în urmă cu

în data de

În plină pandemie cu COVID-19, într-o ţinută editorială de excepţie (Performantica, Iaşi), maestrul Ştefan Potop (Déluge, pe limba lui Voltaire), ne potopeşte cu bucuria şi satisfacţia unui foarte reuşit album de portrete (fără mască).

Cred că selecţia celor aproape 90 de subiecţi (din impresionanta sa colecţie) a fost absolut aleatorie, maestrul nedorind să confere ultimei sale realizări o tentă cât de cât tematică sau de focalizare.

Departe de noi intenţia de a realiza o cronică de specialitate. Nu avem pregătirea cuvenită unei asemenea întreprinderi şi apoi albumul/autorul beneficiază de o pertinentă şi luminoasă caracterizare în cromatica expresivă a prahovean-nemţean- ieşeanului Valentin Ciucă.

Personal, apreciez capacitatea/talentul/abilitatea maestrului de a conferi fiecărui portret, dincolo de caracterele fotografice, acea trăsătură definitorie, esenţială, de autenticitate, care consună cu propria percepţie a personajului şi confirmată de privitor. După o primă privire aruncată peste întreg, tentaţia de a reveni şi a rămâne mai mult în compania personajelor cunoscute este deosebit de insistentă, ca un preambul al unui dialog virtual.

Parcurgând primele pagini ale albumului cu lista expoziţiilor la care maestrul a fost prezent în decursul timpului, eram convins că ea acoperea o arie cu totul deosebită şi pe care am remarcat-o în biografiile altor plasticieni mai puţin înzestraţi. Mărturisesc surpriza tonică şi plăcută, de a descoperi doar cinci oraşe din afara ţării (inclusiv Chişinăul). Nu am nici o îndoială că ar fi putut expune în mai multe ţări, dar artistului i-au fost suficiente luminile şi culorile ţării şi ale locului, dincolo de orice orgoliu.

De altfel, ca fiu al Tazlăului, artistul se dovedeşte un ataşat iremediabil de ţinutul Neamţului, de locurile care l-au format şi l-au consacrat ca artist plastic. I-am admirat întotdeauna capacitatea de a realiza aici, la poalele Ceahlăului, o Filială a Uniunii Artiştilor Plastici extrem de puternică şi viabilă, cu o apreciabilă densitate de artişti de valoare şi foarte activă. Realitate meritorie, pe care nu o reuşesc alte domenii ale artelor şi culturii în general. Oamenii Neamţului au de ce să-i fie recunoscători şi pentru ce să-l preţuiască.

Înainte de a încheia, fur ceva din obiceiul lui Mihai Hanganu care pune punct oricărei manifestări de cultură cu o epigramă, şi închin şi eu maestrului câteva versuri, justificate de coperta sugestivă a albumului şi care, culmea culmelor… îi seamănă leit: „Privindu-i nudul mai de-aproape, Ca nu cumva ceva să-mi scape Şi-alunecând ceva mai jos De abdomenu-i generos, M-a fulgerat o întrebare, Deloc emisă la-ntâmplare: Paleta de culori o ţine Numai cu degetul cel mare?“

Citește știrea

Actualitate

Carmen Saeculare ne invită la Turnul lui Ştefan

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ la Neamţ Art Festival, ziua de vineri, 4 septembrie. este una încărcată ■ va fi şi un concert extraordinar al maestrului Ion Bogdan Ştefănescu ■

Neamţ Art Festival, o manifestare organizată de Centrul pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare, continuă, pe 4 septembrie, cu ziua a doua a evenimentelor artistice programate la Curtea Domnească.

Artistul plastic Laurenţiu Dimişcă va evolua pe tărîmul art-street, alături de o grupă de tineri liceeni de la colegiile din oraş, în două sesiuni: una de ora 09:00-12:00 şi 17:00-20:00. În imediata lor apropiere, începînd cu ora 17:00, pictorii Radu Macavei şi Cristian Bistriceanu, profesorii cursului de pictură-grafică de la Şcoala Populară de Artă Piatra Neamţ, vor lucra cu copiii în cadrul atelierului de pictură.

De la aceeaşi oră, pe scena amplasată lîngă secularul Turn ctitorit de voievodul Ştefan, Teatrul pentru copii şi tineret Vasilache din Botoşani va oferi celor mici reprezentaţia scpectacolului de marionete „Soacra cu trei nurori“, după textul nemuritor al humuleşteanului Ion Creangă. De la ora 19:00, pe aceeaşi scenă, celebrul flautist Ion Bogdan Ştefănescu va evolua într-un recital muzical.

Artistul, însoţit de Carla Maria Stoleru, Lorena Palade, Mihai Vaida, va interpreta cele mai cunoscute părţi din compoziţiile lui Wolfgang Amadeus Mozart, Don Giovanni şi Flautul fermecat. Spectacolul de muzică va beneficia de cîteva momente poetice, poeme ale căror autor este însuşi Ion Bogdan Ştefănescu, muzician apreciat în lumea largă, invitat de onoare la ediţia a XLIV-a a Vacanţelor Muzicale din 2017.

Maestrul s-a născut în oraşul Cîmpina, judeţul Prahova, la data de 25 aprilie 1969. Absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Interpretare Muzicală – secţia Flaut în 1993, obţine diploma de Master of Music la Universitatea Illinois din Urbana- Champaign (1995), unde l-a avut ca profesor pe renumitul flautist englez Alexander Murray, activînd apoi în cadrul.

În paralel cu studiile de masterat, a activat în cadrul facultăţii americane. E doctor în muzică din 2002, cînd a obţinut înalta calificare profesională la Universitatea de Muzică Bucureşti, cu lucrarea intitulată Tehnici şi timbralităţi arhaice în creaţia contemporană pentru flaut. După terminarea studiilor universitare, a fost angajat în calitate de cadru didactic la catedra de Flaut a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, unde a activat între anii 1993-1998. Din 1998 pînă în prezent, este membru al Orchestrei Filarmonice George Enescu din Bucureşti, unde ocupă funcţia de prim flautist, şef de partidă.

Din 2007 este şi solistul Filarmonicii Banatul din Timişoara. Activitatea artistică şi-a început-o de la vîrsta de 14 ani, în 1983, cînd a debutat ca solist, pe scena Ateneului Român, într- un concert de Vivaldi, acompaniat de Orchestra Tineretului Bucureştean. Din anul 1983 şi pînă în prezent, Ion Bogdan Ştefănescu a desfăşurat o intensă activitate artistică, ce a constat în nenumărate recitaluri şi concerte, în România şi în străinătate: Anglia, Franţa, Spania, Cehia, Coreea de Nord, Japonia, SUA, Ungaria, Italia, Germania, Olanda, Elveţia, Suedia, Norvegia. Ion Bogdan Ştefănescu cîntă pe un flaut Muramatsu 18K.

Citește știrea

Trending