Dimitrie Lalu, mare comerciant şi industriaş din Piatra Neamţ

Profesor Gheorghe RADU

A rămas în conştiinţa locuitorilor meleagurilor nemţene ca „una dintre cele mai cunoscute figuri ale oraşului, mare comerciant şi industriaş, care timp de peste 40 de ani a activat în domeniul economic al Pietrei şi al judeţului Neamţ“. Venind de tânăr din Grecia se va stabili la Piatra-Neamţ făcând comerţ cu lemne, prin asociere şi mai apoi pe cont propriu. Nu era înzestrat cu „o cultură mai superioară“ dar „înzestrat cu o vie inteligenţă şi vocaţie pentru comerţ“, ajungând nu peste multă vreme unul din cei mai mari comercianţi şi industriaşi din judeţ şi din ţară, aşa cum s-a consemnat în publicistica şi documentele timpului. Peste două decenii a fost exploatatorul pădurilor de pe domeniul Broşteni al Regelui Carol I şi al multor alte păduri de pe Valea Bistriţei, care gemea de schelele şi plutele lui, pe tot cursul acestei ape. Rămâne în istoria economică a locului ca fondatorul Societăţii Moldova (una dintre cele mai mari fabrici de cherestea din Piatra acelei vremi, vis- a-vis de Gară, fosta Bistriţa – n.n.); a Morii Doamna cu uzina ei electrică, care mulţi ani a servit la iluminatul public şi particular; Fabrica de Tricotaje Doamna (fostă 8 Martie şi apoi EMA – n.n.); Fabrica de cherestea de la Cozmeşti pe Siret, lângă Mărăşeşti etc. Investiţiile făcute de către acesta în amintitele întreprinderi, exploatarea pădurilor, comerţ şi plutărit au reprezentat pentru muncitorii localnici şi din împrejurimi siguranţa locului de muncă şi a traiului familiilor lor. Considerat ca fiind cel mai de seamă factor al economiei oraşului şi judeţului nostru, la începutul deceniului al patrulea din veacul trecut, pentru a-i eterniza memoria administraţia urbei Piatra a decis ca fosta stradă a Industriei din preajma fabricilor amintite să poarte numele Dimitrie Lalu. Urmare a acestui gest local, frumos şi bine cugetat, a făcut ca şi „Corpurile Legiuitoare“ să- i acorde cetăţenia română, cu dispensa de stagiu. Rămas în memoria pietrenilor ca mare filantrop, amintim că a ajutat multe familii nevoiaşe şi gata oricând să contribuie la orice operă de binefacere. Casa acestuia, aşa cum era cea a Luciei Bogdan, era ospitalieră şi deschisă tuturor. Informaţiile din epocă consemnează şi deosebita cinste ca în două rânduri să primească şi să găzduiască cu ocazia venirii sale aici, pe Regele Carol I, care l-a distins, apreciat şi considerat drept „un bun şi sfătuitor prieten“. Aceleaşi consemnări ne spun că de câte ori Lalu se ducea la Bucureşti, ori la Sinaia şi voia să-l vadă pe Rege, era primit îndată, fără a mai cere protocolara audienţă. Se mai amintea că petrecerile verii de la conacul moşiei sale de la Dăneşti se făceau cu mult fast, la loc de frunte fiind măiestria lui în „pregătirea artei culinare“. „Părintele ideal“ pentru copiii pe care i-a adorat şi crescut şi „neasemuitul ocrotitor“ pentru numeroasele lui rude mai sărace, îşi va da obştescul sfârşit în anii Primului Război Mondial, mai precis în luna mai 1917, când „bătrânul stâlp al oraşului“, după cum consemnau documentele, a trecut către cele sfinte la vârsta venerabilă de peste 80 de ani. Nu putem încheia fără să amintim că fraţii, dr. Socrat Lalu, George, Spiru şi Petru Lalu, spre a eterniza memoria neuitatului dascăl, Manoil Halunga, au făcut o frumoasă şi pilduitoare faptă, adică au donat Şcolii nr. 1 de băieţi Lascăr Catargiu (azi localul Muzeului de Artă – n.n.) suma de 100.000 lei din venitul căreia să se dea în fiecare an o bursă celui mai bun elev din clasa a III-a, bursa purtând numele învăţătorului de care am amintit. Credem noi, e o simplă supoziţie că prin ceea ce a făcut Dimitrie Lalu din punct de vedere economic pentru aşezarea de la poalele Pietricicăi, Cozlei şi Cernegurii, a contribuit alături de cei dinaintea sa la caracterizarea pe care academicianul Ion Simionescu o realiza în 1925, respectiv că oraşul Piatra Neamţ „are îmbinat în el ceva din importanţa economică a Ploieştilor!“