Contactează-ne

Actualitate

Viaţa ca o apă curgătoare

Știre publicată în urmă cu

în data de

De curând, doctorul Virgil Răzeşu a oferit iubitorilor de lectură „Viaţa ca o apă curgătoare“, ultimul său roman (al şaptelea) şi parte a trilogiei dedicate vieţii (alături de „Prin vămile vieţii“ şi „Vieţi paralele“), ceea ce ne îndreptăţeşte să-i dăm crezare când afirmă că eroii săi nu sunt creaţii fanteziste, ci inspirate din viaţa de fiecare zi, sursă inepuizabilă de modele şi teme. Cu ocazia lansării cărţii, intenţionasem să-mi spun şi eu părerea. Mă socoteam favorizată de faptul că citisem romanul încă din manuscris şi trăisem alături de numeroasele lui personaje, dintre care unele mi se lipiseră de suflet într-un mod aparte. Îmi conturasem opiniile, dar după ce am ascultat intervenţiile unor nume sonore despre carte şi autor, am renunţat, pentru a mi le exprima altfel. Nu-mi arog atribute de critic literar şi doar ca simplu cititor, cred că moda scrierilor de mare anvergură, a aşa numitelor romane-fluviu, a apus. Înainte de toate, fiindcă literatura este invadată de un volum uriaş de scrieri. Apoi, pentru că cititorul grăbit al vremurilor noastre ezită să se antreneze în lecturi care-i fură din timpul şi aşa drămuit. Chiar autorii înşişi, deşi îţi propun de fiecare dată să scrie cartea vieţii lor, şi ei grăbiţi să ajungă cât mai curând în mâna cititorului, preferă scrierile mai uşor de parcurs şi mai accesibile criticii. În fine, pentru că nu e chiar la îndemâna oricui să construiască adevărate monumente literare. Pe lângă un anume har, e nevoie de o experienţă scriitoricească şi de viaţă îndelung exersată, altfel riscurile platitudinii şi, mai ales, ale rătăcirilor fără ieşire din capcanele condeiului sunt deosebit de mari şi susceptibile să compromită o creaţie literară. Nu este cazul lui Virgil Răzeşu care nu ia în seamă asemenea argumente. Romanul în discuţie, deosebit de toate celelalte scrieri ale sale, se înscrie în categoria celor de mare amploare, nu chiar frecvente în literatura noastră contemporană. Dovadă că pentru desfăşurarea firului narativ, el are nevoie de spaţii ample, care ne poartă până în Franţa şi Pakistan, Japonia, Guatemala şi mai departe. De asemenea, el se înscrie într-un interval temporal extrem de întins, din ultimul sfert de veac XVIII până în zilele noastre, ceea ce conferă întregului temelii solide, durate cu condei sigur, fără ezitări şi ambiguităţi, pe care se grefează o infinitate de evenimente şi fapte. Romanul ilustrează cum nu se poate mai grăitor influenţa mediului social asupra individului, izolat sau în context comunitar, cu atât mai pregnantă cu cât mediul este unul artificial, străin tradiţiilor locului sau impus din afară, aşa cum a fost vechiul regim, la începuturile sale. Personajul central, un nativ simplu dar împovărat fără voie cu funcţii dintre cele mai înalte, pentru care nu avea nici un fel de pregătire (aşa cum au fost cu miile în întreaga ţară) devine victimă a societăţii autoritare, capătă conştiinţa propriei sale drame, dar nu şi forţa de a se putea desprinde dintr-un angrenaj prea bine organizat. Şi dacă, în cele din urmă, îşi află mântuirea, este numai graţie iubirii. Aceasta devine un modus vivendi al tuturor personajelor sale. Şi pentru că e vorba de iubire, în toate ipostazele sale, femeia capătă aura universului central, iar întregul se constituie într-un imn adresat femeii, pe care autorul o plasează, fără echivoc, în centrul lumii. Să recunoaştem că nu întâlnim prea des o asemenea postură. Nimic mai consonant pentru semnatara acestor rânduri, care şi-a dedicat întreaga viaţă sufletului şi a devierilor lui şi care pledează pentru iubire, cât mai multă iubire, pentru sprijin în nenorocire, compasiune şi toleranţă. Romanul îmi apare fabulos, cu nimic mai prejos de scrierile consacrate, mi-a creat un confort spiritual neobişnuit, ba chiar îndemnul de a-l păstra pe noptiera de la capătul patului, pentru a-l putea reciti în orice moment, cum făceam cândva cu cărţile adolescenţei. Lectura lui mi-a relevat intricarea armonioasă dintre adevăr şi ficţiune, rod al memoriei şi imaginaţiei neobişnuite a autorului, ca şi al cunoaşterii profunde a vieţii, a oamenilor şi a trăirilor lor, atât de diverse. Scriitorul nu se dezminte, îi admir meşteşugul comunicării, pe cât de elaborate, pe atât de directe. Recunosc că pentru a-mi masca invidia fiziologică, ce îmi justifică uneori atitudinea de frondă, mă comport firesc dar cu conţtiinţa că mă irosesc în van, că e prea târziu să mă compar cu el şi să admit că fiecare om este, înainte de toate, produsul biologic al părinţilor, al educaţiei, culturii şi al mediului. Deosebit de realizată este galeria densă de personaje, cu preferinţă evidentă pentru cele feminine, personaje care nu se destramă, nu se rătăcesc pe drum, fiecare bine justificat prin destinul propriu dar întreţesut cu ale celorlalţi. Autorul conduce acţiunea cu mână fermă, fără sincope şi când ne aşteptăm mai puţin, la timpul cuvenit, ne oferă cheia tuturor faptelor. Textul beneficiază de un limbaj fără cusur, în care cuvintele, armonios înlănţuite, dansează parcă pe pietrele mângâiate de apa învolburată, care curge fără încetare – nu aşa ne sugerează titlul? – vrând parcă să spele păcatele personajelor proprii şi ale lumii. Mai pot să spun că autorul, gata în orice moment să te caracterizeze, dovedeşte şi de astă dată o sinceritate puţin comună şi are tăria să recunoască: „aici nu mă pricep, sunt depăşit de realităţi şi nu mă pronunţ“, încât tu, interlocutor naiv, dezarmezi şi nu-i mai poţi imputa umbra de orgoliu care-l însoţeşte ca o aură, pentru bucuria de a se afla, la vârsta lui, în atenţia semenilor. Nimic mai drept. În vreme ce unii retraşi din activitate se plictisesc şi părăsesc orice preocupare majoră, el trage din greu ca scriitor, muzician şi publicist, cum acţiona ca medic şi chirurg, are ce face şi face, se plânge mereu că timpul nu- i ajunge, ba a înfiinţat şi o editură pentru sine dar şi pentru alţii, ceea ce, după mine, face cinste tagmei noastre, atât de blamată. Preocupată de seceta care s-a abătut asupra pământului, căruia îi ascult parcă glasul care plânge de sete, mă întreb dacă şi părinţii eroilor dispăruţi ai cărţii plâng. Plâng şi eu, fiindcă pe mulţi dintre ei i- am îndrăgit şi nu le doream sfârşitul. Sau măcar să nu-l fi ştiut. Să fi fost o realitate sau o imaginaţie uşor deviată, a autorului? Cum e oare posibil ca omul bun din realitate să-şi omoare cele mai multe personaje, „în virtutea unei judecăţi divine“, cu o frecvenţă demnă de Agata Christie, cum afirma cineva într-o mai veche cronică? Mă mângâi, ca persoană credincioasă şi fiică de preot, că autorul apelează într-un fel personal la Divinitate, ceea ce pentru mine înseamnă a-i da dreptate când, în disputele noastre, afirmă: „de fapt, eu sunt un tip profund religios“. Cum ar trebui să fim cu toţii!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Piatra Neamţ: Personalităţi de altădată ale urbei – profesorul Nicolae Vicol

Știre publicată în urmă cu

în data de

Conform „Amintirilor“ fostului primar de Piatra Neamţ, avocatul Dimitrie Hogea, „unul din cei mai distinşi cetăţeni ai oraşului a fost, fără îndoială, profesorul Nicolae Vicol (1821-1881), care timp de 40 de ani a desfăşurat o activitate bogată, neasemănat de variată în toate domeniile publice, deşi principala sa ocupaţie era aceea de profesor“.

După ce a absolvit seminarul celebru de la Socola, va fi numit profesor la Şcoala Publică din Târgul Piatra (Şcoala nr. 1 de băieţi – azi Muzeul de Artă n.n.), prin Decretul nr. 230 din 7 decembrie 1848 al Epitropiei Învăţăturilor Publice din Principatul Moldovei, care poartă semnătura unor ilustre nume: Gh. Asachi, N. Beldiman, C. Kalimah şi C. Negruzzi.

În anul 1853 va fi ales de obştea târgului de lângă Cozla ca „mădular (consilier) al Eforiei târgului (viitoarea primărie – n.n.), iar la 1835 întărit ca prezident al acestei eforii (funcţie egală cu aceea de primar), funcţie care-l face să-şi ceară concediu de la catedră, la care a fost numit în locu-i Ion Homiceanu.

Urmează apoi funcţia de judecător la Tribunalul Neamţ (1858-1860); membru în comisia de secularizare a averilor mănăstireşti închinate (17/29.12.1863 – n.n.) din patru judeţe; în 1864 confirmat ca preşedinte al municipalităţii oraşului Piatra (primar); acelaşi an numit revizor şcolar al judeţelor Neamţ şi Suceava; din 1866 revizor şcolar pentru judeţele Neamţ, Roman, Bacău, Tecuci, Cahul, Bolgrad şi Ismail.

Din anul 1867 revine la vechea sa catedră ca institutor definitiv clasa 4 şi director al Şcoalei de băieţi nr. 1, unde a stat până la 1 ianuarie 1873, când a cerut şi a fost trecut la pensie. În ziua de 2 august 1881 ilustrul profesor a murit la vârsta de 60 de ani (vezi Cartea Neamului Vicol, întocmită şi publicată în 1931 de fiul acestuia (generalul dr. N. Vicol – n.n.). Cel care a fost văr cu Episcopul Melchisedec, cumnat cu Vasile Alexandrescu Urechia – marele istoric şi profesor universitar, fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice pe timpul lui Cuza, prieten şi protector al fostului primar de Iaşi şi ministrul instrucţiei – Dimitrie Gusti, s-a impus în conştiinţa locuitorilor din această parte de ţară datorită studiilor şi culturii sale, relativ superioare pe acele vremuri, indicându-l contemporanilor „ca un element de mare valoare, care s-a impus forurilor conducătoare de atunci“, adăugându-se cinstea şi probitatea sa exemplare. Toate acestea au contribuit în mare măsură la strălucita lui carieră.

Toate acestea nu ar fi fost posibile dacă „el însuşi n-ar fi fost înzestrat de Dumnezeu cu cele mai alese însuşiri“. Spre a învedera înaltele idealuri şi adâncimea sentimentelor lui patriotice, cităm din testamentul său redactat în martie 1881, cu 5 luni înainte de deces (2 august 1881 – n.n.), care cuprinde ultima voinţă a veneratului Nicolae Vicol, următoarele „pasagii“: „Ca creştin şi fiu al bisericii române drept măritoare trec la eternitate, crezând din inimă prescrierile legii în care m-am născut (ortodox – n.n.) şi în spiritul căreia am crescut. Părăsesc lumea aceasta cu inima plină de bucurie, văzând ce a făcut ţara mea din starea în care era când, ca june, am început a o cunoaşte.

Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, ocroteşte-o şi păstreaz-o tot prosperând. Virtute, oare te-am practicat? Făcut-am a zecea, a suta sau măcar a mia parte ce datoram lui Dumnezeu, patriei şi semenilor mei? Dixit!“. Această scurtă disertaţie nu o putem încheia fără a aminti că profesorul nostru, ca toţi oamenii cinstiţi, a murit sărac. A avut 6 copii: 2 băieţi şi 4 fete. Prin străduinţa lui şi a demnei şi virtuoasei sale soţii, Julia, născută Alexandrescu Urechia, toţi aceşti copii au căpătat o educaţie aleasă învăţătură înaltă.

Fetele vor deveni profesoare. Fiul cel mare, Nicolae Vicol, doctor în medicină, a ajuns general fiind şeful serviciului sanitar al armatei în timpul războiului nostru de întregire a neamului, mai apoi inspector general balnear; preşedintele Societăţii de Hidrologie şi Climatologie Medicală şi Societăţii de Istorie a Medicinei etc. Opera sa capitală rămâne vasta lucrare Istoria serviciului sanitar militar în România. În sfârşit, fratele său mai mic, Titus, a murit de tânăr la vârsta de 17 ani.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Ultraj la un poliţist, 2,9 ani de detenţie

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ inculpatul a ieşit la plimbare cu maşina, deşi era băut şi a provocat un accident ■ în momentul reţinerii a lovit un poliţist ■ a ajuns în arest la domiciliu, dar în scurt timp a recidivat, fiind arestat ■

Un pietrean în vîrstă de 29 de ani, care a ieşit la plimbare cu maşina deşi era băut apoi a ultragiat un poliţist care i-a ieşit în drum a fost condamnat cu executare de către magistraţii din cadrul Judecătoriei Piatra Neamţ.

Preda Andrei a primit 2 ani şi 9 luni de închisoare şi a fost obligat să-i achite omului legii pe care l-a lovit daune în valoare de 3.000 de lei.

Poliţistul a cerut mai mult, dar restul pretenţiilor au fost respinse de judecători. Inculpatul mai este bun de plată cu suma de 2.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Decizia instanţei de fond nu este definitivă şi poate fi atacată la Curtea de Apel Bacău.

Preda a ajuns în arest la domiciliu pe 1 aprilie anul trecut, după ce a condus băut şi a ultragiat un poliţist. Necazul nu i s-a tras de la faptul că a provocat un accident, ci pentru că i-a înjurat şi ameninţat pe poliţiştii veniţi la faţa locului. Cînd oamenii legii au vrut să-l imobilizeze, i-a aplicat unuia dintre ei un picior în faţă.

Din acest motiv a fost reţinut pentru 24 de ore, ulterior fiind în arest la domiciliu. Faptele au avut loc în noaptea de 30 martie 2019, în jurul orei 23.30, cînd s-a petrecut un accident rutier în Piatra Neamţ, la intersecţia străzilor Lămîiţei cu Progresului, un autoturism fiind avariat.

Din acest motiv, cei prezenţi la faţa locului au sunat la numărul unic de urgenţă 112 şi au solicitat sprijinul oamenilor legii. La locul indicat a venit o patrulă din cadrul Poliţiei Piatra Neamţ, care l-a şi găsit pe şofer, dar la un moment dat acesta a încercat să dispară. Cercetările ulterioare au şi stabilit de ce a încercat să fugă, pietreanul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.

A fost găsit în scurt timp, dar oamenii legii au avut de a face cu un individ total necooperant, care a refuzat să se legitimeze. Apoi i-a înjurat şi ameninţat pe poliţiştii care efactuau cercetarea la faţa locului. Avînd în vedere toate aceste considerente, anchetatorii au decis să-l ducă la o autospecială de poliţie pentru a-l audia la sediu. Atunci Andrei Preda a devinit agresiv, fiind încătuşat, iar cînd a fost urcat în dubă a lovit un lucrător de poliţie cu piciorul în faţă.

Agentul a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale. Nu s-a potolit, a fost prins din nou în culpă şi a fost arestat preventiv. Măsura „detenţiei acasă“ nu i-a priit, ieşind cu maşina la plimbare, din nou băut şi fără permis. S-a întîmplat pe 21 februarie, cînd poliţiştii au intervenit la un accident de circulaţie soldat cu pagube materiale.

Cercetările au stabilit că, în timp ce un bărbat de 29 de ani, conducea un autoturism pe strada Gheorghe Asachi, pe fondul consumului de alcool, ar fi pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare, intrînd într-un imobil. A fost testat alcoolscopic, iar rezultatul a fost de 0,41 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma verificărilor s-a aflat că avea suspendat dreptul de a conduce vehicule, iar cel în cauză se afla sub măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Pentru acuzele de conducerea unui vehicul fără permis şi sub influenţa alcoolului a fost dus la instanţa de judecată cu propunere de arestare preventivă, care a fost însuşită de judecători. „Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Piatra Neamţ, avînd ca obiect luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Preda Andrei.

Dispune arestarea preventivă a inculpatului Preda Andrei, cercetat în dosarul 938/P/2020 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Piatra Neamţ, pentru săvîrşirea infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, în concurs formal şi în stare de recidivă pentru o perioadă de 30 zile“, conform instanţei.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Incendiu într-o pădure, ore de luptă cu flăcările

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ un puternic incendiu a avut loc la Bicazu Ardelean, suprafaţa afectată fiind de aproximativ 5 hectare ■ au intervenit pompieri militari, poliţişti, jandarmi şi voluntari ■ alte incendii de vegetaţie s- au produs şi în alte localităţi ■ unui nemţean din Bălţăteşti i-a ars casa ■

Un puternic incendiu de vegetaţie întins pe aproximativ 5 hectare de teren şi la stingerea căruia militarii au luptat mai bine de 6 ore a avut loc la începutul acestei săptămîni în localitatea Bistra, din comuna Bicazu Ardelean.

Pompierii au fost chemaţi să intervină pe 6 aprilie 2020, prin apel la numărul unic de urgenţă 112, înregistrat în dispeceratul ISU – Ambulanţă Neamţ în jurul orei 12:31, la drum plecînd forţe de intervenţie din cadrul Detaşamentului Piatra Neamţ. Nu mai puţin de 9 subofiţeri, 11 pompieri voluntari de la SVSU Bicazu Ardelean, 2 cadre de la Poliţia Neamţ şi 2 jandarmi au muncit pentru localizarea şi lichidarea incendiului.

De menţionat este faptul că focul s-a manifestat în interiorul pădurii. „Au ars aproximativ 5 hectare de litieră, iar intervenţia a durat 6 ore. Cauza probabilă de producere a incendiului a fost stabilită ca fiind focul deschis în spaţii deschise“, conform unui comunicat al ISU Neamţ. Un alt incendiu a avut loc în aceeaşi zi, în jurul orei 15:34, la Tîrgu Neamţ, unde focul s-a manifestat tot în interiorul fondului forestier.

Aici au intervenit militarii de la Detaşamentul de pompieri Tîrgu Neamţ, forţele profesioniste fiind sprijinite de lucrători de la Ocolul Silvic Tîrgu Neamţ şi voluntari de la SVSU din localitatea menţionată.

A ars vegetaţie uscată, frunziş şi lăstăriş de pe o suprafaţă de circa un hectar, cauza fiind aceeaşi ca la cazul anterior. O intervenţie similară a avut loc în jurul orei 13:30, la Poiana Teiului, unde a ars tot vegetaţie uscată. Au intervenit pompierii din localitate, sprijiniţi fiind de voluntari dar şi de lucrători din cadrul Ocolului Silvic Poiana Teiului.

În acest caz au ars ierburi de pe o suprafaţă de circa 1,5 hectare. Şi la Grumăzeşti focul a mistuit 1,5 hectare de vegetaţie uscată. Pompierii au fost solicitaţi în jurul orei 13:10 la un incendiu care se manifesta la bucătăria unui gospodar din localitatea Bălţăteşti.

Militarii au intervenit cu două autospeciale de lucru cu apă şi spumă şi o ambulanţă SMURD. La sosirea forţelor incendiul se manifesta generalizat la nivelul acoperişului. Focul deschis în spaţii deschise a mistuit pînă la final aproximativ 40 de metri pătraţi din acoperişul bucătăriei şi bunurile din interior.

Citește știrea

Trending