Contactează-ne

Prima pagină

Neamţ: Reţeta roşiilor cu gust: gunoi, apă şi…. sapă

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ Petrică Trifan împlineşte 22 de ani de cînd vine la piaţă cu roşii din soiul „inimă de bou“ ■ în grădina din satul Unghi, recolta e mai bogată decît anul trecut cînd ploile au mănat producţia ■ „Cu soţia fac muncă de ocnaş, iar dacă nu s-ar întuneca, am sta tot în grădină şi noaptea“, spune nea Petrică ■

Piaţa Dărmăneşti e animată în aceste zile de Petrică Trifan, un agricultor care vine de 22 de ani neîntrerupt să-şi vîndă recolta de roşii din grădina din satul Unghi, comuna Dragomireşti. Pe taraba amplasată strategic chiar la intrarea în hală, unde mai adie o boare în vipia zilei, sînt aliniate tomatele uriaşe, din soiul „inimă de bou“. Preţul poate părea mare, dar clienţii de oraş nu au de unde şti cîtă muncă trebuie depusă într-un an pentru a scoate o asemenea recoltă. Şi niciodată natura nu oferă garanţia că producţia va fi aşa cum trebuie. „Anul ăsta a fost destul de bun, faţă de anul trecut cînd roşiile s-au mănat. Atunci au fost multe ploi în iulie şi intervalul de stropit a fost foarte mare. A plouat aproape o lună încontinuu şi am pierdut vreo 2500 de kilograme. Imediat le-am curăţat, le-am stropi şi-au mai revenit şi am avut roşii pînă a dat îngheţul“, spune bătrînul care calcă apăsat spre 68 de ani, fără să se plîngă de efortul depus împreună cu soţia zi de zi, la grădină. „M-a întrebat cineva cîte persoane lucrăm în grădină. I-am spus că două, dar nu m-a crezut şi mi-a zis că nu e adevărat, că acolo e muncă de patru-cinci oameni. Pensia e mică şi sîntem trei în familie, eu soţia şi băiatul, dar munca ne ajută să avem de toate. Băiatul nu prea munceşte. El ia calul, căruţa şi se duce de colo-colo, mai la un client, la altul…Eu şi cu nevasta facem muncă de ocnaş. Dacă nu s-ar întuneca, am sta tot în grădină şi noaptea. Nevasta are diabet, face insulină, e şi cardiacă, ia pastile. Şi eu sînt cardiac; luăm pastile şi plecăm la treabă“, mai spune Petrică Trifan, în timp ce îşi serveşte clienţii. Îşi face timp să ne mai spună un secret al succesului pe care îl are cu roşiile mari şi zemoase, numai bune de bulion. „La noi, la Unghi, cînd începe a ploua, se împrăştie norii şi nici gheaţa nu bate. Avantajul meu este că am apă: am o fîntînă adîncă, am două bazine, am pompă. La pămînt trebuie să îi dai gunoi, apă şi sapă. Am fost întrebat de mulţi oameni «Ce ierbicid pui matale?» şi i-am răspuns: «Colţ de sapă». Şi dacă nu era lămurit omul, am luat sapa şi i-am arătat“. Bunul simţ, o glumă bună şi spiritul de negustor al săteanului de la Unghi îi înveselesc şi pe clienţi şi pe ceilalţi comercianţi din Piaţa Dărmăneşti. „Ia roşii de la Dragomireşti/şi pe loc te-nveseleşti!“ le îndeamnă nea Petrică pe gospodinele care vin la piaţă. „De vînzare nu mă plîng. Aici aduc roşii de 22 de ani şi a început să mă cunoască lumea, am clienţii mei. Nu am concurenţă în piaţă şi sînt mereu pe locul 1. Dacă nu sînt pe locul 1, următorul an nu mai vin în piaţă. În alţi ani erau mai mulţi comercianţi, dar, cu toate astea, eram mai sus ca toţi şi aveau ciudă pe mine, să mă mănînce, nu alta. Dar cei care concurau cu mine s-au cam dus“, mai spune moşul care are de înfruntat două zile tropicale. „Am venit cu marfa de dimineaţă şi am dat şi roşii de 800-900 grame. Mîine vînd ce mai rămîne de astăzi, iar vineri vin iar la piaţă cu roşii proaspăt culese din grădină“, mai spune bătrînul care respectă o strategie de marketing ce nu dă greş. E printre puţinii care mai ocupă tarabele din piaţă, dar ne lămureşte repede de ce nu urmează calea multor producători care aleg să-şi valorifice recolta en-gros, într-o singură zi: „S-a învăţat lumea să nu mai muncească, ăsta e adevărul. Au venit şi la mine cîndva să cumpere toată producţia de la poartă, dar nu le-am dat şi nu m-au mai căutat. Nu îmi convine să dau cu preţul la jumătate. Adică eu muncesc un an şi să iau doar 4 lei pe kilogram şi cei care le vînd cumpărate de la mine iau tot 4 lei. Unde-i avantajul? Cel care nu munceşte ia cît mine, iar eu care muncesc un an iau tot atît? Nu-i bună treaba. E adevărat că îmi ia toată recolta de la poartă şi scap de drumurile la piaţă, dar aşa scap şi gologanii, adică îmi bat joc de munca mea şi a soţiei. Cum ar veni că am banii în buzunar şi jumătate îi dau altuia. Decît să dau cuiva marfa en-gros, mai bine vin la piaţă şi dau la clienţii mei, mai rup din preţ şi îi am clienţi şi anul viitor. Banii se duc tot pentru producţie: trebuie arat, discuit, semănat, sînt cheltuieli. E adevărat că rămîne şi ceva profit, că dacă nu ar fi, nu ar renta“, explică Petrică Trifan.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Eveniment

Neamţ: „Inginerie“ financiară de 5,3 miliarde de lei vechi

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ s-a dat undă verde pentru începerea judecăţii într-un proces ce vizează nereguli cu fonduri europene ■ Tribunalul Neamţ a pus punct procedurii de Cameră preliminară ■ decizia nu este definitivă ■ Ministerul Dezvoltării Regionale este parte civilă cu 537.419 lei ■

Magistraţii Tribunalului Neamţ au pus punct procedurii de Cameră preliminară într-un proces cu acuze de fraudă cu fonduri europene şi au dispus începerea procesului. Asta după ce procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei Mihaela Gabriela Liche, la data faptei reprezentant al S.C. Service Vet S.R.L. pentru săvîrşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene. În acelaşi dosar Service Vet SRL este acuzată de săvîrşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene. „Respinge ca nefondată, cererea formulată de inculpatele L.M.G. şi S.C. S. V. S.R.L. Piatra Neamţ. În temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, constată legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 161/P/2016 din 8.05.2019 emis de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău, privind pe inculpatele L.M.G., şi S.C. S V S.R.L. Piatra Neamţ, trimise în judecată pentru săvîrşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 al. 1 din Legea nr. 78/2000. Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatele L.M.G. şi S.C. S V S.R.L. Piatra Neamţ“, conform instanţei. Decizia instanţei de fond nu este definitivă şi deja a fost atacată urmînd ca o hotărîre finală să dea Curtea de Apel Bacău. În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt: „În cursul anului 2013, inculpata Liche Mihaela Gabriela, în calitatea menţionată mai sus, a depus cu rea- credinţă la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord – Est (A.D.R. N.E.) mai multe documente cu un conţinut nereal, în scopul de a obţine în mod injust sume de bani în cadrul proiectului intitulat «Construcţia, amenajarea şi dotarea unei pensiuni turistice montane în municipiul Piatra Neamţ». În baza înscrisurilor false, beneficiara S.C. Service Vet S.R.L. a încasat pe nedrept fonduri nerambursabile în valoare de 503.981 de lei (5,37 miliarde de lei vechi – n.r.)“, conform unui comunicat al DNA. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 537.419 lei. Anchetatorii au dispus instituirea sechestrului asigurator, asupra unor bunuri imobile ce aparţin inculpatei S.C. Service Vet S.R.L. Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Neamţ cu propunere de a se menţine măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Citește știrea

Eveniment

Neamţ: Un moş pervers ar vrea să fie mai liber

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ bărbatul de 84 de ani este acuzat de mai multe infracţiuni, între care agresiune şi corupere sexuală ■ una dintre victime are numai 9 ani ■ el a fost arestat preventiv, iar acum contestă controlul judiciar ■

Procurorii pietreni au finalizat urmărirea penală şi au dispus trimiterea în judecată a lui Ghiorgi T. de 84 de ani, din localitatea Păstrăveni, acuzat de săvîrşirea infracţiunilor de agresiune sexuală, corupere sexuală a minorilor şi ultraj contra bunelor moravuri. Victimele sale sînt două fetiţe, minore din Piatra Neamţ, iar pentru faptele sale inculpatul a fost arestat preventiv pe 19 iunie 2019. Ulterior, a beneficiat de clemenţă, a ajuns în arest la domiciliu, apoi a trecut la cea mai blîndă măsură preventivă, controlul judiciar, dar bărbatul vrea libertate deplină. „În temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 202 şi art. 215 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului T. G., trimis în judecată pentru săvîrşirea infracţiunilor de agresiune sexuală, fapta prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, corupere sexuală a minorilor, faptă prev. de art. 221 alin. 3 Cod penal şi ultraj contra bunelor moravuri, faptă prev. de art. 375 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal“, se arată în decizia judecătorilor pietreni de pe 19 august 2019. Inculpatul a contestat controlul judiciar la Tribunalul Neamţ. Cauza intră pe rol la începutul săptămînii viitoare, cînd magistraţii celei mai mari instanţe din judeţ decid dacă-l lasă liber ca pasărea cerului pe octogenar, sau nu. El a agresat sexual o minoră de 9 ani, fapta avînd loc pe 18 iunie, în cartierul Dărmăneşti din Piatra Neamţ, cînd inculpatul a acostat o fetiţa care se juca în apropiere şi ar fi silit-o să îi atingă părţile intime, dar şi octogenarul ar fi pipăit copila. Se pare că bătrînul ar fi invitat victima la el acasă, încercînd să o atragă cu bani şi dulciuri. Fata nu s-a lăsat coruptă şi a mers acasă unde imediat le-a spus părinţilor ce i s-a întîmplat. Aceştia au sunat imediat la numărul unic de urgenţă 112 unde au reclamat întîmplarea. Anchetatorii au venit la faţa locului şi nu le-a luat mult pînă ce au dat de urma moşului pervers, iar în timpul anchetei au mai descoperit o victimă. Octogenarul a fost reţinut pentru 24 de ore pentru acuze de săvîrşire a infracţiunilor de agresiune sexuală, corupere sexuală a minorilor şi ultraj contra bunelor moravuri. Ulterior a fost prezentat în faţa judecătorilor care nu au avut nici o reţinere să-l priveze de libertate. Totuşi, în faţa instanţei octogenarul a vrut clemenţă şi a cerut o măsură preventivă mai blîndă, arestul la domiciliu sau controlul judiciar, dar a fost refuzat. Tot la acel moment judecătorii au dispus un control psihiatric pentru a se stabili dacă inculpatul este sănătos la cap, sau nu şi dacă se impune luarea faţă de acesta a unei măsuri de siguranţă, respectiv obligarea la tratament medical sau internarea medicală.

Citește știrea

Prima pagină

Fost deţinut politic despre 23 august 1944: „Cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Astăzi se împlinesc 75 de ani de la actul de la 23 august 1944, unul despre care ştim ce consecinţe a avut pentru România. Unii au spus că nu se putea face altceva la acel moment, alţii că a fost o trădare. Prezentăm în continuare un interviu publicat exact acum 12 ani, în 2007, întrebărilor reporterului Monitorul răspunzînd Grigore Caraza, figură emblematică a luptei anticomuniste din ţară, unul dintre puţinii „nereeducaţi“ din miile de deţinuţi din puşcăriile fostului regim. „23 august va rămîne o dată importantă în istoria României, indiferent de comentariile care se vor face. O vreme destul de îndelungată, a fost sărbătorită ca zi naţională a României, dar totul funcţiona în baza unei minciuni, a unei mistificări de pe urma căreia a avut de suferit întreaga istorie a ţării. Ne rămîne nouă şi celor din viitor, dar istoricilor în principal, misiunea de a clarifica şi acest episod al destinului nostru, tot aşa cum trebuie adusă lumina şi în legătură cu alte momente mai mult sau mai puţin glorioase ale istoriei românilor. Ce putem face noi ca gazetari este să dăm cuvîntul celor care pot aduce mărturii despre acea epocă“. Acestea sînt frazele ce prefaţau pomenitul interviu.

Reporter: Cum aţi trăit ziua de 23 august 1944? Grigore Caraza: În Poiana Teiului, la capătul satului era casa părinţilor mei. Era o casă mare, cu multe camere. Aveam şi o cameră deasupra, nu-i pot spune neapărat etaj. Această casă s-a pretat foarte bine pentru a fi comandament pentru trupele aflate în zonă. Au fost şi românii, şi germanii, şi ruşii. În 1940 şi 1941, de pildă, a fost comandamentul românesc. În zonă erau batalioane de vînători de munte. Nu ştiu dacă aveţi cunoştinţă, dar vînătorii de munte au reprezentat floarea Armatei române şi, de aceea, ruşii i- au desfiinţat. În 22-23 august 1944, în casa noastră era comandamentul german al trupelor din zonă. Veniseră foarte mulţi germani în acea seară şi s-au culcat care pe hol sau pe coridor, care afară în balcon sau chiar în curte. A venit repede la noi o vecină care ne-a spus să mergem, pentru că la ora 11 urma să se comunice ceva foarte important la radio. Trebuia să vorbească Regele. Am mers la radio… Acum trebuie să vă spun că pe atunci la noi în sat erau doar patru radiouri, la preot, la agentul sanitar, la învăţător şi la un ţigan din şatră. Noi am mers la agentul sanitar şi l- am auzit pe Regele Mihai. „Români! În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decît o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou Guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărîtă a ţării de a încheia pace cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. (…) Români! Dictatura a luat sfîrşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi, în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sînt garantate şi vor fi respectate“. Rep.: Cum au reacţionat nemţii din sat? G.C.: Chiar în camera vecină erau doi nemţi. Unul era mi se pare din Alsacia. Ştiau româneşte destul de bine şi au trecut în camera în care stăteam noi şi au ascultat şi ei. Cum? Aţi întors armele împotriva noastră? Şi acum dumneavoastră ce o să faceţi cu noi? Ne tot întrebau. Noi avînd mîinile goale. Apoi au trecut înapoi în camera lor şi au dat alarma la toţi germanii de prin Poiana Teiului. Noi, dimineaţă trebuia să plecăm în refugiu la Deva, dar nu am mai mers. Am fost la primărie şi nemţii au oprit şi au coborît din două maşini şi i-au arestat pe toţi, pe primar, pe notar, pe toţi fruntaşii satului. Rep.: Ce s-a întîmplat după aceea? G.C.: În cîteva zile, nemţii au plecat şi ne-au lăsat în urmă pîine, conserve şi carne. Au spus, noi plecăm, dar să vedeţi ce o să fie cînd vor veni ruşii peste voi. În stradă, cei din comandamentul german m-au întrebat dacă nu vreau să merg cu ei. M-am gîndit toată viaţa dacă nu ar fi fost mai bine să merg. Mama şi tata s-au speriat şi mi-au spus să nu mă duc, aşa că am rămas. În zilele următoare a trebuit să mergem sus pe deal, pentru că ruşii ajunseseră în zonă şi au început să bată cu tunurile în sat, unde erau nemţii. Pe data de 8 septembrie, de Sfînta Maria, nemţii au dărîmat un deal peste şosea şi se mai putea trece doar pe lîngă malul Bistriţei. După aceea, ei au plecat şi au venit ruşii ca ultimii barbari. Ceea ce au făcut ruşii şi comunismul pînă acuma nu au făcut cele 10-12 valuri de popoare năvălitoare într-o mie de ani la noi în ţară. Ăia veneau, luau ce aveau de luat şi plecau. Ăştia ne-au luat şi sufletul, şi tot. Rep.: Care era atmosfera în sat după data de 23 august? G.C.: După 23 august, oamenii erau supăraţi şi necăjiţi. Mai ales cînd au văzut cum au venit ruşii. „Din Ural spre soare apune/ Cum veneau încinşi cu piei/ Parcă fumega din ei/ Duhnet de sălbăticiune/ Viclenii răsăritene ascuţeau ca un tăiş/ Gîndul galben şi pieziş în ochi mici fără sprîncene“.

„Actul de la 23 august a fost cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare pe care putea să o facă cineva“

Rep.: Dacă ar fi să comparaţi cele două ocupaţii, germană şi rusă, cum le-aţi descrie? G.C.: Nemţii sînt un popor civilizat. Dacă veneau să ceară o găină sau ouă, plăteau pe loc cît cereai. Oamenii le prinseseră slăbiciunea şi cereau din ce în ce mai mult. Ceilalţi, ruşii, împuşcau porcul, îi tăiau un picior şi după aceea găseai restul putred ascuns undeva în porumb. Îţi împuşcau găinile din curte, îţi luau vaca. Dacă te opuneai, aveai necazuri. Nu te omorau, dar nu îţi era uşor. Au venit ca ultimul popor năvălitor. La noi în casă era mîncare şi băgau pumnii în oală şi mîncau. Ne luau mamele, surorile, fetele din sat şi le siluiau. În sat a fost o fetiţă de 8 ani care a păţit aşa ceva. A fost vai şi amar tot timpul cît au stat ruşii la noi. Rep.: Acum, după ce aţi văzut atîtea, care este părerea dumneavostră despre actul de la 23 august? G.C.: Regele a vorbit în numele poporului, dar actul de la 23 august a fost aranjat cu Emil Bodnăraş. Acesta venise din Rusia şi a fost ascuns de rege la Palatul Regal, ca inginerul Ceauşu. Regele l-a ascuns şi, împreună cu Sănătescu, cu Racoviţă şi chiar cu Maniu, au făcut actul de la 23 august. Actul de la 23 august a fost cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare pe care putea să o facă cineva. Am mers cu nemţii pentru a recîştiga Basarabia şi apoi i-am înjunghiat pe la spate. Se spune că 23 august a fost grozav şi că a scurtat războiul cu 6 luni. O fi fost! A fost bine pentru ruşi, englezi şi americani. Nu şi pentru români. Îmi amintesc cum s-au comportat ruşii cu ostaşii noştri, imediat, începînd cu 24 august 1944. Ei aveau ordin să predea armele, iar ruşii i-au luat prizonieri şi i-au trimis în Siberia. Mai spuneau la radio că au cucerit Bucureştiul. Bucureştiul în care au fost primiţi cu flori. Rep.: Credeţi că regimul comunist a confiscat această zi? G.C.: 23 august s-a sărbătorit din 1945 şi pînă în 1989 inclusiv. Aşa au fost vremurile. Noi sărbătoream şi 7 noiembrie şi toate celelalte sărbători ale ruşilor. Se spunea că, dacă plouă la Moscova, la Bucureşti se deschid umbrelele. De aia rîd toţi de noi chiar şi acum. Comuniştii şi-au asumat tot. Munţii, pădurile, casele noastre şi această zi. Tot au confiscat ei. Rep.: Ce veţi face mîine („mîine“ era data de 23 august 2007 – n.r.)? G.C.: Este o zi tristă pentru mine. De fiecare dată, pe 23 august mă trezeam şi plîngeam. A fost un dezastru pentru neamul românesc. Probabil că şi mîine o să-mi vină să plîng. Rep.: Credeţi că noi, ca popor, am progresat din 1944 pînă în prezent? Vă întreb pentru a profita de experienţa unui om trecut prin trei epoci. G.C.: Conducătorii de astăzi păcătuiesc prin politicianism. Politicianismul ăsta nu reprezintă politică. Politica este arta de a guverna sau de a realiza posibilul şi chiar imposibilul. Mare parte din ăştia care conduc sînt oameni care fac totul doar pentru ei, din egoism. Nu se gîndesc decît să jefuiască ce mai este de jefuit din ţara românească.

47 de ani de închisoare, 21 executaţi efectiv

Grigore Caraza (născut 1 februarie 1929 – decedat pe 10 noiembrie 2014) a fost una dintre figurile proeminente ale Rezistentei anticomuniste din România. A fost condamnat la 47 de ani de muncă silnică, temniţă grea şi domiciliu forţat în Bărăgan. După gratii a stat 21 de ani în penitenciarele de la Piatra Neamt, Bacău, Galata, Văcăreşti, Jilava, Tîrgu Ocna şi Aiud, printre camarazii săi de suferinţă fiind Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloaie, Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Paulin Clapon. După ce termină şcoala primară în satul natal, Călugăreni, Poiana Teiului, urmează Şcoala Normală Gheorghe Asachi Piatra Neamţ. În 1948, învăţătorul inspector Ioan Olaru de la Borca, îl numeşte director al Şcolii Călugăreni. Începuse perioada de stăpînire sovietică în România, deci şi pe Valea Bistritei. În aceste condiţii, învăţătorul Caraza s-a angajat în lupta împotriva regimului comunist aservit interesului ruşilor. În martie ’49, organizează rezistenţa anticomunistă în această zonă montană şi înfiinţează, împreună cu un cunoscut, organizaţia Frăţiile de Arme. E trădat de „prietenul“ său şi arestat pe 31 august 1949. După gratii a suferit în perioada 31.08.1949 – 22.07.1977, cu trei întreruperi. A intrat în temniţă de la vîrsta de 20 de ani şi a fost eliberat definitiv la vîrsta de 48 de ani. Grigore Caraza se numără printre cei 56 de foşti deţinuti politici care au rezistat eroic reeducărilor din iadul comunist. „Se eliberează Grigore Caraza, nereeducat şi ireducabil“, scrie în dosarul său de eliberare din detenţie. Apoi, cu inima sfîşiată de durere, după grele încercări, în ziua de 23 mai 1980, Grigore Caraza ia drumul exilului în Statele Unite. Apoi, după 21 de ani de muncă la o companie din New-York, revine în România, stabilindu-se la Piatra Neamţ.

Citește știrea

Trending