În creşe şi grădiţe s-ar vrea monitorizare video

■ un proiect de lege pe acest subiect este în dezbaterea Camerei Deputaţilor

Înmulţirea cazurilor în care părinţii susţin că le sînt agresaţi copiii de personalul din creşe şi grădiniţe a determinat un grup de parlamentari să iniţieze un proiect de lege privitor la dotarea cu camere video de supraveghere a curţilor, holurilor, scărilor şi claselor unităţilor preşcolare. Monitorizarea copiilor din creşele şi grădiniţele de stat şi private este prevăzută în propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1 din 2011, document înregistrat la Camera Deputaţilor. Propunerea legislativă prevede ca în creşele şi grădiniţele din România să fie instalate, în mod obligatoriu, sisteme de monitorizare audio-video. „Toate unităţile în care se oferă servicii de educaţie timpurie şi funcţionează în regim de creşă, unitate antepreşcolară, şi preşcolară din mediul privat sau de stat au obligaţia dotării incintei şi sediilor de clasă cu camera de supraveghere video şi audio“, se stipulează în proiectul de lege. Obligaţia va reveni unităţilor care au mai mult de şapte copii înscrişi. Camerele audio şi video nu se vor putea instala în clasele în care 50% plus 1 dintre părinţi îşi exprimă, în scris, dezacordul privind dotarea incintei sediilor de clasă cu sistem de supraveghere“. Potrivit proiectului de lege aminit, creşele şi grădiniţele vor fi obligate să păstreze înregistrările audio şi video timp de trei luni, după care acestea vor fi arhivate. Materialele înregistrate nu vor putea fi făcute publice şi vor putea fi accesate doar de către părinţi, în cel mult 24 de ore de la depunerea unei cereri în acest sens. Părinţii vor avea acces doar la materialela înregistrate în clasa în care învaţă copilul lor, nu şi la înregistrările din alte clase. În Roman există în prezent o creşă cu 30 de locuri şi opt grădiniţe cu program normal sau prelungit. Dacă autorităţile publice din municipii şi oraşe se vor mai descurca, rămîne de văzut ce se va întîmpla cu cele din mediul rural, unde resursele financiare sînt din ce în ce mai greu de procurat.