Contactează-ne

Tribuna Nemțenilor

Alooo! Mai doreşte cineva ca Guvernul PSD – ALDE să plece acasă?

Știre publicată în urmă cu

în data de

După afişarea rezultatelor alegerilor europarlamentare din 26 mai, a dat strechea în PNL şi USR – PLUS, acestea stârnind un mare tărăboi naţional pe motiv că PSD şi ALDE nu le predau de îndată guvernarea la cheie. Beţia puterii, ca orice beţie, nu i-a ţinut decât o zi, după care USR a dat înapoi, împingând PNL-ul să-şi asume singur guvernarea, dacă are chef şi vreo şansă să pună mâna pe ea. La rândul său PNL -ul, în frunte cu Ludovic Orban, a dat-o la întors, declarând că s-ar încumeta să guverneze, doar dacă s-ar oferi cineva să dizolve Parlamentul pentru a provoca alegeri anticipate. Aici a intrat în scenă preşedintele Klaus Iohannis, a cărui singur proiect de ţară a fost şi rămâne acela de a crea din NIMIC o nouă majoritate parlamentară. Este din ce în ce mai evident, că după efuziunea din seara zilei de 26 mai, gen „Mihaela, dragostea mea!“, Opoziţia s-a trezit din beţie şi nu-şi mai doreşte ca Guvernul PSD – ALDE să mai plece în acest moment de la Palatul Victoria, condamnând coaliţia să guverneze pe mai departe. Strategia Opoziţiei este să-şi amâne preluarea guvernării, după câştigarea alegerilor parlamentare din 2020, dar nu pe meritele şi programele sale, pe care nu le are nici acum, ci doar pe speranţa că până atunci, coaliţia PSD- ALDE se va eroda întratât, încât să atragă suficientă adversitate din partea majorităţii electoratului. Conştient că liberalii, deşi nu au nici o şansă de a prelua guvernarea, nu mai au răbdare să aştepte până la alegerile din toamna lui 2020, Klaus Iohannis le-a promis că le scurtează aşteptarea, confecţionând de comandă o nouă şi iluzorie majoritate parlamentară, deîndată ce câştigă al doilea mandat pentru Cotroceni. A ajuns Klaus Iohannis în postura penibilă a vânzătorului de piei a urşilor din pădure, uitând că nu poate câştiga un nou mandat, dacă nu are sprijinul PSD -ului în turul doi, în condiţiile în care Viorica Dăncilă nu-i va fi adversar.

„Ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate…“

Pentru recentele alegeri prezidenţiale, din noiembrie 2019, fiecare formaţiune politică, mai mică sau mai mare, pipăindu-şi bărbăţia, crede că este îndreptăţită să-şi lanseze propriul candidat pentru Cotroceni. Măria sa electoratul, să nu creadă că pentru primul tur al alegerilor va asista la o luptă electorală dură între Stânga şi Dreapta. La primul tur vom asista doar la măcelul din interiorul stângii, pe de o parte, şi la măcelul din interiorul dreptei, pe de altă parte. În turul doi se vor bate între ei supravieţuitorii turului întâi şi atunci, Dumnezeu cu mila. Ne vom alege cu ce merităm, ca de fiecare dată, din 2004 până acum. Până la alegerile parlamentare din 2020, nu cred că speră cineva, dacă are toţi neuronii acasă, că în această perioadă se va sparge coaliţia PSD – ALDE, prin retragerea ALDE de la guvernare. Oricât de umilitor i s-ar părea câinelui la măcelărie, nu o părăseşte pentru a pleca în pustie. Coaliţia PSD – ALDE încă mai are o majoritate în Parlament. Cam subţire, dar o are. Să nu neglijăm nici faptul că Puterea îşi consolidează poziţia şi cu oferte atractive. Coaliţia PSD – ALDE, nu numai că nu se retrage de la guvernare, dar este pusă pe fapte mari, precum remanierea Guvernului, lungind astfel aşteptarea Opoziţiei la intrarea pe uşa guvernării, până după alegerile din 2020. Până atunci, Opoziţia este conştientă că trebuia să-şi peticească temeinic nădragii, pentru a avea o faţă, cât de cât onorabilă, înaintea electoratului. Că despre meritocraţie în PNL sau, doamne fereşte în USR , nu se prea poate povesti mare lucru. Ceea ce, sincer, nu este prea bine pentru România. În perioada care urmează, PSD va putea conduce România şi cu un guvern minoritar, pe care toate partidele din Opoziţie, îl vor susţine, la iniţiativa lui Klaus Iohannis, aşa cum tot la iniţiativa lui, în 2015 a fost susţinut şi Guvernul Cioloş. Măreţul proiect al Opoziţiei dezmembrate se croşetează pe visul de a trimite PSD -ul, pentru cel puţin 10 -15 ani sub cota de 15 %. Pentru toată această perioadă, Opoziţia ( PNL sau USR) va scoate din mânecă guverne isteţe, ce nu a avut România, cu care să lanseze cele mai reuşite programe de guvernare. Păzea Naţiune! USR l-a pus pe traseistul Andrei Caramitru şi sforăitorul senator Mihai Goţiu să încropească „Marele program de guvernare al USR, pentru tot secolul XXI“. Trecând prin Piatra Neamţ, Dan Barna, recentul preşedinte al USR, s-a declarat satisfăcut că USR a câştigat municipiul la alegerile europarlamentare. Nu ştiu să explic ce înseamnă că l-a câştigat, deoarece Consiliul Municipal este tot acela din 2016, după cum nu ştiu să explic cine este Dan Barna, dar nici cine este USR. Ce ştim, este că Dan Barna, ca orice candidat la preşedinţie, promite că dacă va fi ales, „va face ca România să meargă spre mai bine“. Acest Dan Barna are şi antecedente. Recent a scăpat porumbelul, zicând că dacă el ar fi fost la Cotroceni în locul lui Iohannis, nu ar fi existat un caz Caracal.

Plecat la târguială, Klaus Iohannis s-a ales cu o şepcuţă, în comparaţie cu Dănilă Prepeleac, care s-a ales doar cu o pungă

În perioada 19-20 august, preşedintele nostru s-a deplasat la Washington, convocat la o vizită de către preşedintele Statelor Unite. Vizita s-a încheiat cu o convorbire care a durat 90 de minute, despre al cărei conţinut, au răzbătut până la noi prea puţine ştiri declasificate. Nimeni dintre oficialii României, nu ştiau de ce a fost convocat Klaus Iohannis la Casa Albă. Nimeni nu ştie dacă discuţia dintre cei doi preşedinţi a fost un dialog sau s-a limitat la un monolog. Nimeni nu ştie ce şi-au oferit cei doi, la schimb avantajos, în toată durata convorbirii de 90 de minute, încheiată cu un memorandum. Ce ştim sigur este că la plecare, Klaus Iohannis s-a ales cu o şepcuţă, făcută cadou de Donald Trump. Sper din toată inima, pentru imaginea lui Iohannis, că şepcuţa nu i-a fost oferită la schimb. Nu pot uita povestea lui Dănilă Prepeleac, care plecat la târg să vândă o pereche de boi făloşi, s-a întors acasă doar cu o pungă. Vizita recentă a lui Klaus Iohannis a avut un precedent, când pe 9 iunie 2017, s-a deplasat la Casa Albă pentru „o vizită de lucru“ la proaspătul preşedinte al Statelor Unite, Donald Trump. La acea vizită de lucru au fost negociate mai multe interese, negocieri parafate de Donald Trump cu o bătaie pe umărul lui Klaus Iohannis. Analiştii noştri au descifrat că bătaia pe umăr de atunci, a costat România vreo 6 miliarde de dolari. Şi la recenta vizită, care nu a fost vizită de lucru, Iohannis s-a ales la despărţire cu o bătaie prietenească pe umăr, dar şi başca cu o şepcuţă. Se presupune că întrevederea de acum trebuia să fie reciproc avantajoasă. Ambii preşedinţi sunt în an electoral. Este de presupus că, pe lângă şepcuţă, Klaus Iohannis se întoarce de la Washington şi cu firmanul recunoaşterii sprijinului Statelor Unite pentru cel de al doilea mandat al său. Unii, victime ale unor curiozităţi fireşti, l-au întrebat pe Klaus Iohannis, la simulacrul său de conferinţă de presă, dacă s-au făcut măcar paşi concreţi în privinţa eliminării vizelor pentru românii care vor să intre în SUA. Ca şi după „vizita de lucru“ din 2017, Klaus Iohannis ne-a asigurat ferm că „Preşedintele Trump este foarte interesat de această tematică“. S-a dovedit că preşedintele Trump a fost „atât de interesat“ încât la conferinţa sa de presă care a urmat, acesta a ocolit total subiectul, considerându-l mai mult decât marginal. Cu ocazia transmiterii publice a convorbirii, am avut şansa să auzim în direct de la Trump, cu subiect şi predicat, că „Relaţiile dintre România şi SUA , nu au mers niciodată mai bine ca acum“. Dezamăgitor pentru haştagişti. Lui Iohannis nu i-a dat mâna să ne informeze despre cele spuse de Trump. Un lăutar de la Curtea Cotrocenilor, pe numele său liberal Buşoi, s-a băgat chior să ne explice, ca să nu murim proşti, că prin sintagma „relaţiile dintre România şi SUA“, Trump a vrut să zică „relaţiile dintre Klaus Iohannis şi SUA“, dar în jargon liberal. După liberali, şi tot ce emană de la ei, când zici România, zici Klaus Iohannis, şi viceversa. Şi Klaus Iohannis are aceeaşi părere. Când aude pomenindu-se de bine despre România, se uită împrejur şi nu se vede decât pe sine. Mergând la Washington, Klaus Iohannis a obţinut confirmarea că România este considerată ca un aliat privilegiat al Americii în Europa. Sper să nu-i treacă asta prin cap lui Iohannis şi să creadă că „aliatul privilegiat“ este el, nu România. Oare în minutele de taină ale convorbirii dintre cei doi, Donald Trump i-o fi pomenit ceva lui Klaus Iohannis despre cazul Caracal? Dacă da, înseamnă că în SUA există ceva preocupări în legătură cu escapadele de week-end prin Caracal, ale soldaţilor americani de la Deveselu?

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

După ,,resetarea PSD-ului”, urmează ,,resetarea României”, sau invers?(I)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Oricine s-ar afla la guvernare găseşte motive să-şi justifice nerealizările, prin aceea că au fost împiedicaţi să facă tot ceea ce şi-ar fi dorit să facă.

Exemplul celor doi ani şi jumătate, de guvernare PSD, în perioada anilor 2017-2019, este prea suficient. PSD a avut o putere, pe care a gestionat-o prost şi acest lucru i-a costat.

Acum, ferească Dumnezeu ca PNL să poată face tot ce-şi doreşte, sub bagheta lui Klaus Iohannis. PNL nu are nici măcar sprijinul popular, pentru a-şi permite să guverneze după capul acestuia.

Pentru a obţine acest sprijin popular, pe orice cale, Preşedintele Klaus Iohannis a părăsit retorica alegerilor anticipate şi ne vorbeşte din ce în ce mai des despre un mare proiect al său, privind ,,resetarea României” şi implicit ,,resetarea PSD”.

Există aceste proiecte, lansate de la Cotroceni, privind resetarea României, pe de o parte, şi resetarea PSD–ului, pe de altă parte. Nu este clar ce ar trebui să resetăm mai întâi, România, PSD–ul, ori amândouă la pachet. Din culise, corul obedient al menestrelilor ţine isonul preşedintelui, fără a avea vreo idee în ce măsură un partid sau o societate pot fi supuse resetării.

Pentru ,,resetarea României”, Klaus Iohannis şi-a propus mai demult să solicite tuturor partidelor un pact politic, precum ,,Pactul de la Snagov” din 1995.

Acum 25 de ani, pe 21 iunie 1995, Ion Iliescu a chemat toate partidele la Snagov, unde au convenit printr-o declaraţie comună, un set de propuneri privind viitorul României. A fost o dezbatere colectivă, neexclusivistă. Pe declaraţia de atunci, alături de semnătura lui Ion Iliescu, se găsesc semnăturile lui Corneliu Coposu şi Ion Câmpeanu, deşi relaţiile dintre aceştia nu erau dintre cele mai bune.

Pentru un astfel de pact, Klaus Iohannis a preferat să nu convoace pe nimeni. A convocat în schimb populaţia României, pe 26 mai 2019, să iasă la un referendum, pentru a răspunde la nişte întrebări aiuritoare, care s-au dorit a fi tezele unui proiect de ţară. Pentru astfel de întrebări, nici măcar un elev de a opta nu ar fi dat notă de trecere domnului profesor. Astăzi, numai vorbeşte nimeni despre esenţa acestor întrebări, decât despre victoria a la Pirus, a Referendumului.

Referendumul, de care a făcut atâta zarvă clopotul Cotroceniului, nu a fost un semnal de a aduna la aceeaşi masă toate forţele politice, pentru a zămisli un proiect comun viabil. A spart consensul, precum norii de grindină.

Se vede treaba că preşedintele Iohannis nu poate reedita evenimentul unic, al declaraţiei de la Snagov, din 1995. Nu poate, pentru simplu motiv că pandemia cu ,,Ciuma roşie”, care urmărea să-i afecteze mandatul viitor, prin Ordonanţa 13 din 2017, l-a obligat să ţină distanţa politică faţă de stânga, respectiv faţă de PSD, pentru a rămâne în carantină la Cotroceni, încă un mandat.

Deşi Klaus Iohannis a lansat ideea, deloc originală, că România are nevoie de un pact politic, din cauza măsurilor de distanţare politică, acest pact nu este demarat nici astăzi, pentru că  pe poarta Cotroceniului, nu are acces decât PNL–ul, pentru a avea cu preşedintele sfaturi de taină.

La un astfel de pact trebuie să contribuie toate partidele, fiind nevoie de un consens, marca Snagov. În lipsa unui pact, din Dealul Cotroceniului a fost rostogolit la vale, butoiul gol al ,,resetării României”. Nu ne-a precizat însă Klaus Iohannis, care este tasta pentru o astfel de resetare.

Resetarea României, între barbarism şi utopie

Din punctul meu de vedere ,,resetarea României” este un barbarism, oricum ai lua lucrurile, pe fond sau pe formă.

Pe fond, a reseta înseamnă a reveni la setările iniţiale sau a reinstala un program care a fost abandonat. Din această perspectivă, nu avem nicio şansă de a desluşi cum vede Cotroceniul că România poate fi resetată. Ştim doar atât, că resetarea o face electoratul, prin voinţă proprie, nu după cântarea Cotroceniului sau a menestrelilor.

Un ghid, pentru cei mai puţin sofisticaţi, ne desluşeşte că resetarea înseamnă a şterge toate resetările opţionale, pentru a reveni la setarea iniţială. Aici, Klaus Iohannis ne-a băgat în ceaţă, deoarece nu s-a pronunţat în vreun fel, la care setare iniţială vrea să revenim cu România. La setarea din 1995, din 1990, dinainte de 1989 sau la cea din perioada interbelică? Sau a traversat România vreo altă setare şi noi nu eram acasă?

Ceaţa este lansată intenţionat. Considerându-se că suntem o ţară liberă, fiecare este lăsat să aleagă singur, la care setare vrea să se revină, ca haloimusul instalat să ne oblige să apelăm la soluţia iohannisto–liberală, care zace în vreun sertar.

După Klaus Iohannis, nu este nevoie de nici un  proiect de ţară, pentru că la Cotroceni a fost desfiinţată ,,masa rotundă”. La o astfel de masă rotundă, nu au ce căuta partidele parlamentare, definite de preşedinte la pachet ,,PSD şi acoliţii”. Din această perspectivă, Klaus Iohannis este foarte ferm. România nu poate fi resetată, mai înainte ca PSD să se reseteze. După resetarea PSD–ului, Klaus Iohannis ne va dezvălui cum trebuie resetată şi România. Deci, suntem tot la mâna PSD–ului. După preşedinte, PNL este demult resetat, dar aşteaptă ca un cal nărăvaş intrarea în ieslea guvernării, unde va ronţăi liniştit, până se resetează şi PSD–ul. Dacă PSD–ul se va reseta sau nu, PNL–ul este decis să rămână stăpân pe iesle, până în deceniul patru, cel puţin.

Cu ce probleme interne se confruntă azi PNL-ul, după şase luni de guvernare, este limpede că trebuie resetat şi acesta. Mai puţin de o treime din populaţia României este dispusă să-i acorde vot de încredere, acordându-i astfel doar statutul de posibil aliat la guvernare, nu de decident unic.

În plan formal, resetarea României este o utopie, pe care o putem defini elegant ,,formă fără fond”.

Resetarea partidelor, o soluţie necesară, obligatorie

 În ce priveşte resetarea unui partid, problema poate fi considerată ca mai mult decât necesară.

Aproape toţi românii doresc ca scena politică să fie dominată, echilibrat şi ciclic, de două forţe politice, de dreapta şi de stânga, nu de două caricaturi. În cazul României, este vorba de PNL şi PSD, inclusiv ,,acoliţii acestora”, vorba preşedintelui.

Resetarea acestor două partide este mai mult decât necesară, deoarece se pune problema resetării lor la ideologiile iniţiale. Acum cele două partide se deosebesc mai mult prin oamenii care le conduc conjunctural, decât prin ideologii.

Bulversarea electoratului apare când PSD guvernează prin măsuri de dreapta şi PNL guvernează prin măsuri de stânga. S-a ajuns ca actul guvernării, să fie un act transpartinic, după dictonul ,,La vremuri noi, tot noi!”

Până şi corupţia, incompetenţa, sfidarea, hoţia şi nepotismul, au devenit transpartinice, fiind greu de deosebit sorgintea lor penelistă sau pesedistă.

Partidele au devenit ,,o apă şi un pământ”, iar despărţirea apelor se poate rezolva doar prin resetarea acestora, adică revenirea la ideologia pentru care s-au înfiinţat. Resetarea partidelor este o problemă internă a acestora, validată în schimb de către electorat.

Despre ,,resetarea PSD ” vom vorbi în lunea săptămânii următoare.

Citește știrea

Actualitate

Releul Pietricica: Speculanţii pandemiei au deja dosare penale, că-i ştie lumea, dar majoritatea vor scăpa, ca toţi ceilalţi îmbogăţiţi iliciţi ai României

Știre publicată în urmă cu

în data de

La puşcărie vor intra doar câţiva, dintre cei care au cumpărat, en gros, de la farmacii, măşti cu 2 lei şi le-au vândut cu 10, pe net. Or, poate, câte un nume mai rezonant, mai deranjant, la nivel de judeţe, or pe plan naţional, Atât. În rest, să nu-şi facă griji. Parte din milioanele lor vor intra în campania electorală, o investiţie sigură.

Nu vă frecaţi la ochi, asta e realitatea

Acum o lună şi ceva, pe 6 aprilie a.c., în Monitorul de Neamţ şi Roman, apărea o Ordonanţă Civilă, fără număr, scrisă de noi, cităm doar: „Art.1. Se suspendă orice activitate în care, sub umbrela apartenenţei politice, a funcţiei sau a influenţei, orice cetăţean român, care mimând omenia şi dragul de români, iniţiază acţiuni ilegale şi profită fără scrupule, prin arhicunoscuta metodă parandărăt, de electoratul înspăimântat de COVID-19, ca mai toată lumea. Aceste activităţi cinice, care urmăresc beneficii, precum îmbogăţiţii de război, de care am avut parte din plin, mai ales după revoluţiunea din decembrie 1989, ar fi normal să fie pedepsite cu puşcărie pe viaţă, cu temniţă grea, fără milă, întrucât, după Coronavirus, se pare, lumea se va schimba“.

Dacă în vreme de război speculanţii erau împuşcaţi, pur şi simplu, în vreme de război anticovid-19, problema speculanţilor actuali este încă în discuţie. E cam devreme de concluzii şi măsuri, aşa se promovează ideea acum, chiar la nivel de Guvern şi instituţii. Se pare că am fost cam optimişti afirmând că lumea se va schimba. Lumea, în general, da, planeta oamenilor, concepţiile, da, percepţia libertăţii, da, se vor schimba, în lume. Dar nu şi în viaţa politică românească. Aici, în România, se pare, totul rămâne îngheţat ca pe timpul dictaturii lui Ceauşescu, sau pe timpul moscovit reformator al lui Iliescu, pe vremea incert regalistă a lui Constantinescu, or pe vremea liberalului marinar Băsescu, nişte neaveniţi, nişte preşedinţi meritaţi de locuitorii unei ţări triste/ plină de umor.

Cei mai mulţi îşi vor număra banii

Nu se va schimba nimic. Vine, în anul pandemiei, în 2020, pentru unii, vacanţa, se va da aer cu porţia, vin alegerile, începe circul, măcar nu o să ne mai plictisim stând forţat acasă. Iar despre cei care au profitat de teama noastră, câştigând milioane de euro, dolari sau ruble, rămâne ca-n tren, e în mişcare, se cercetează, poate că unii, poate, vor fi chemaţi în instanţă, dar depinde de multe. De context. Cei mai mulţi îşi vor număra banii.

Vorbim aici, absolut în termeni politici, despre profitorii din opoziţie, însetaţi de putere, aflaţi în funcţii de conducere, baroni, trepăduşi, afacerişti, ciumeci, care deja au populat majoritatea celor deja 33 de dosare de la DNA, dar şi despre cei de la putere, alţi baroni, alţi trepăduşi, alţi afacerişti, alţi ciumeci, cu gura uscată. Cele 33 de dosare sunt puţine, părerea noastră, subţiri, neconcludente, având în vedere uriaşa forţă numerică, cel puţin, a oamenilor legii din România, care au această meserie, această nobilă sarcină: impunerea respectării legii şi sancţionarea celor care încalcă legea.

E oarecum simplu, mai ales pentru ce care sunt pregătiţi, educaţi, şcoliţi la greu, pentru chestia asta aflată sub umbra elegantă, transparentă, a Doamnei legate la ochi, cu balanţa justiţiei în mână: Dura Lex Sed Lex. Includem aici şi serviciile secrete, cele mai numeroase, numeric, la mia de locuitori, din Europa de Est. De asta sunt ei, aceşti oameni ai legii din România, plătiţi de la buget, asta e meseria lor, asta-i treaba lor: să lupte împotriva hoţilor, a ticăloşilor, a şarlatanilor şi a celor care ameninţă siguranţa statului şi care fură românii, indiferent la ce nivel social se află aceşti hoţi care profită de spaimele semenilor.

Crezând noi, cu naivitate, că după pandemie, care nu a trecut, se va schimba ceva în bine, în România politică, recunoaştem că ne-am înşelat amarnic. Ne cerem scuze! Un gest care, dacă nu ne înşeală memoria, nu a fost folosit niciodată în viaţa politică românească. Nimeni, nici un politician român postdecembrist, absolut nimeni, niciodată, nu şi-a cerut scuze alegătorilor săi, poporului român, pentru o greşeală flagrantă, pentru o eroare, un gest care, probabil, i-ar fi adus izbăvire şi oarecare respect. Ei, politicienii români merg pe realizări, la greu, pe ce au făcut ei şi, mai ales, pe ce urmează să facă. Şi, se vede de pe lună ce au făcut ei, în ultimii 30 de ani, cu România: o ţară devalizată, cu milioane de braţe de muncă furate, umilite, cu păduri furate, cu o politică vândută, aşteptând mereu Yes-ul patronilor externi, modele de existenţă, de la profesori de-afară, de la învăţători de-afară, de la cine mai ştie ce profesionişti politici de-afară, toţi cu nişte mari ghilimele, care ne arată cât de modeşti şi jenanţi ne aflăm, noi, românii, în acest an, 2020, în Europa, la coada oricărui clasament, şi în lume: „Mândră corabia/ Meşter cârmaciul“. Oricum, s-o spunem şi pe asta, altceva decât Viorica Dăncilă, o caricatură propusă de PSD, ţaţa asta fiind răul suprem, de care am scăpat, nescăpând de boală.

Discursurile preşedintelui, chemările la ordine şi disciplină, în plină pandemie, sobre şi însufleţitoare ( se credea deja Winston Churchill pe timpul războiului), cu tricolorul şi drapelul UE pe fundal, cu sau fără mască hygienică, în comparaţie cu ilegala, incredibila, inimaginabila îngrămădeală legalizată a culegătorilor de sparanghel la frontieră, oameni cu foamea-n gât, români trimişi drept bonus Germaniei lui madam Merkel, nu se prea potrivesc. Nu găsim alte explicaţii, nu ni s-au oferit, oficial, alte explicaţii. Nici Iohannis, preşedintele tuturor, n-a suflat o vorbă pe chestia asta. Nu am văzut vinovaţi,sancţionaţi, pedepsiţi. Aşa cum nu o să vedem nici băgaţi la puşcărie pe motiv de speculă şi hoţii cu materiale medicale, multe, diverse, greu de depistat, uşor de îngropat. Poate câteva, subţiri. Să ne spălăm des pe mâini, înaintea votului

Să ne pregătim. Înainte de deschiderea teraselor, de deschiderea staţiunilor, de mărirea cu 40% a pensiilor, să ne pregătim de alegeri. Să facem mişcare, genoflexiuni, flotări, alergări uşoare. Şi să purtăm mască, aşa cum ne sfătuiesc preşedintele şi premierul. Din păcate, indiferent de unde vor veni propunerile, noi, românii, chiar nu avem de unde alege, n-avem pe cine alege, toţi sunt o apă şi-un pământ. Aşadar: la vot români, până nu revine pandemia şi o altă stare de urgenţă, or de alertă, tot un drac! Pe liste vor fi unii oarecum sătui şi alţii hămesiţi, aceste două categorii de candidaţi. Români de-ai noştri, din popor.

Şi să ne spălăm mereu pe mâini: Noi, românii, suntem iubiţi şi protejaţi total de conducătorii noştri, oameni politici care şi-ar da şi viaţa pentru noi. Dar nu şi averea. Ei se spală mereu pe mâini, ca Pilat din Pont.

Expresia „a se spăla pe mâini ca Pilat din Pont“ are sensul: „evitarea unei răspunderi de mare responsabilitate“. Asta fac ei, oamenii politici, dintotdeauna: vorbesc. De asta nu avem autostrăzi, spitale, altele. Dar vorbesc tot timpul, ca nişte caţe. Şi sunt omniprezenţi în media, nu scapi de ei. Sănătate!

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Absolvent de Oxford, despre pandemie şi reuşita în afaceri

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Vadim Toader a terminat printre primii Universitatea Oxford ■ a inventat un algoritm pe inteligenţa artificială, care a schimbat piaţa imobiliară din Regatul Unit ■ a fost şi consultant al Guvernului Marii Britanii ■ „Va fi un şoc economic, care la un moment dat se va resimţi şi mai puternic“, prevede românul care a studiat ingineria şi managementul ■

Romaşcanii îşi amintesc cu o doză de mîndrie despre concitadinul lor, tînărul Vadim Toader, care a terminat printre primii una din cele mai prestigioase universităţi din lume, Oxford.

Nemţeanul a acceptat să vorbească, cu sinceritate, pentru Monitorul despre sine şi viaţa la vreme de pandemie. Acesta încearcă să ne explice, ceea ce pentru mulţi e un lucru inexplicabil, cum poate cineva să renunţe la o slujbă bine plătită, doar pentru a se apuca de propria afacere. Împreună cu un coleg, din Iaşi, acesta a inventat un algoritm pe inteligenţa artificială, care a schimbat piaţa imobiliară din Regatul Unit al Marii Britanii.

„În urmă cu ceva timp am decis, împreună cu un prieten, Ştefan, din Iaşi, să ne deschidem propria afacere care constă în a ajuta oamenii să-şi cumpere în Londra o locuinţă la preţuri de «primă casă».

Practic, noi am realizat un mecanism prin care oferim oamenilor împrumuturi care să le permită să-şi cumpere o locuinţă mai mare. Înainte de asta am lucrat tot în Londra, în domeniul consultanţei, la o firmă americană, unde am colaborat cu diverse bănci din Europa şi Africa şi pe care le-am consiliat în a fi mai eficiente.

Eu am studiat la Oxford ingineria şi managementul. Această perioadă de pandemie trebuie să recunosc că pentru mine e un lucru ciudat şi nu mi-am putut închipui vreodată că se va putea abate asupra omenirii întregi o asemenea apocalipsă. Aici, la Londra, tocmai se mai relaxează lucrurile şi se iese din faza «stat în casă», adică în autoizolare şi carantină.

Trebuie să vă spun că în compania noastră, din 23 martie, am intrat într-o serie de restricţii, dar din 10-15 mai autorităţile au început să relaxeze situaţia, în sensul în care se poate, de exemplu ieşi, de mai multe ori pe zi să faci sport. Au început, încet -încet să se deschidă cafenelele şi acum barurile, numai că nu poţi consuma mîncarea în interior. Sperăm să ne apriopiem, cît de cît , de ceea ce s-ar putea numi normalitate.

În Anglia, ca în mai toate ţările lumii, s-a instituit ceea ce se cheamă munca de acasă, tele- munca. Aici se estimează că va fi nevoie de scheme de ajutor de şomaj tehnic pînă în luna octombrie. Va fi un şoc economic, care la un moment dat se va resimţi şi mai puternic.

Ceea ce pot să vă spun că noi ca şi companie sîntem mai norocoşi, pentru că fiind ceva mai mici ne-am putut repede adapta situaţiei de criză. Sînt bucuros că nu am concediat pe nimeni, singura măsură luată a fost o uşoară diminuare a salariilor. Am avut norocul că înainte de criză am avut o creştere economic semnificativă, care ne permite acum să ne continuăm activitatea.

Am primit şi mai multe surse de finanţare, din nişte împrumuturi. După două luni de întrerupere a activităţii am reluat tranzacţiile imobiliare şi sîntem foarte căutaţi. Ne-a ajutat faptul că marile bănci nu mai acordă credite ipotecare pentru cei cu depozite mici. Şi în această situţie din ce în ce mai mulţi oamerni apelează la noi. Aşa se face că acum avem o cerere foarte mare de finanţare imobiliară“, a declarat Vadim Toader.

Oportunităţi în criza pandemică

Cu inteligenţa sa deosebită, Vadim Toader a ştiut să găsească oportunităţi pentru firma sa şi în starea de pandemie. El vorbeşte şi despre schimbările aduse în viaţa oamenilor de pandemia SARSS COV 2 şi despre modul în care merge propria afacere, în compania Proportunity.

Tînărul romaşcan a cucerit inima unei americance, căsătorindu-se în 2018 în România, unde a făcut o nuntă cu toate tradiţiile locale, inclusiv furatul miresei. Soţia lui Vadim lucrează într-o mare bancă internaţională. E încredinţat că parşiva de pandemie va schimba mult lumea, modul oamenilor de a trăi şi că omul, pe viitor, va învăţa să preţuiască mai mult viaţa în simplitatea ei, dînd un asemenea exemplu. „De curînd, am sărbătorit împlinirea a 30 de ani de viaţă.

Fiind în perioada de restricţii, m-am bucurat enorm că am putut să-mi petrec ziua de naştere făcînd şase ture de parc. Sînt sigur că această experienţă a omenirii va schimba şi managementul companiilor aşa încît, în curînd, oamenii nu vor mai merge la birou decît cîteva zile (două-trei) urmînd ca restul activităţii să o desfăşoare de acasă, ceea ce va avea avantajul că va putea ca familia să fie mai unită şi lumea să poată supraveghea mai bine copiii.

Acest lucru va duce şi la diminuarea nevoii de spaţii de birouri, care rînd pe rînd vor fi transformate în locuinţe. După această pandemie oamenii au descoperit şi plăcerea de a locui cît mai departe de agitaţia metropolei“, a mai spus Vadim Toader. Mai trebuie spus că el a intrat, în urmă cu cîţiva ani, în atenţia guvernului britanic, care l-a trimis să reprezinte Anglia la tîrgurile de inovaţie din Statele Unite.

N-a trecut mult timp şi investitorii au început să le dea milioane de lire celor doi tineri români, ca să aibă acces la programul lor. Pe tînărul romaşcan îl întristează doar faptul că această pandemie a produs şi schimbări în rău ale omenirii, care în ultima vreme a început să vadă în cel de alături un potenţial transmiţător de boală. Dar lui Vadim îi place să descopere partea bună şi frumoasă a lucrurilor.

Citește știrea

Trending