Piatra Neamţ, poligon de încercări ratate ale primarilor liberali de a-l face „oraş turistic”

Din momentul aplicării în România a măreţului proiect de liberalizare a economiei, în municipiul Piatra Neamţ nu a existat primar care să nu-şi propună un proiect de compensare a dezindustrializării provocate postrevoluționar. Singurul proiect, rostogolit de la un primar la altul, a fost cel care viza transformarea municipiului din „oraş industrial” în „oraş turistic”.

Acest proiect a însoţit debutul de mandat al tuturor primarilor de sorginte liberală, care s-au perindat în urbea dintre Cozla, Cernegura şi Pietricica, după 1992. Începând cu Gheorghe Ocneanu, continuând cu Ion Rotaru, Gheorghe Ştefan, Dragoş Chitic şi, cu voia câtorva, ultimul pe listă, Andrei Carabelea, toţi aceştia s-au străduit să pună „industria ospitalităţii” în locul „industriei locale”.

S-a inaugurat exodul miilor de supercalificați din sectorul productiv spre domeniul destul de îngust al HoReCa. Am întâlnit un fost strungar lucrând ca ospătar la o grădină de vară, care era fericit că are un loc de muncă. În Piaţa Centrală se mai găsesc şi acum, ca vânzători la tarabă, foşti operatori de la fabrica de hârtie sau de la Săvinești.

Primarii, care l-au precedat pe Andrei Carabelea, s-au lansat în „proiecte turistice” pe care le-au abandonat apoi în sarcina succesorilor, ca să se spele ei pe cap cu ele. Aceste proiecte nu au fost abandonate mai înainte ca iniţiatorii lor să nu fi distribuit preferenţial contractele de execuţie, să nu fi impus acestor executanți lista cu furnizorii de materiale necesare şi să nu fi încasat de la ei parandărăturile, anticipat.

Unul dintre executanţi, de meserie constructor, îmi mărturisea cu câţiva ani în urmă că nu a primit comanda de execuţie a unor trotuare, până nu a achitat anticipat parandărătul de 20% din valoarea proiectului. Ca „bonus”, pentru promptitudinea plății anticipate, a primit şi lista furnizorilor de dale şi borduri, de la care trebuia să le achiziționeze.

Sumele cedate de constructori, ca parandărături, erau recuperate de aceştia din calitatea materialelor şi a execuţiei. În aceste circumstanţe, nu este de mirare faptul că multe dintre proiectele prost executate sau abandonate de un primar, nu au stârnit interesul următorilor primari, pietrenii rămânând şi păcăliţi şi cu banii luaţi.

Piesele de rezistenţă ale proiectelor lansate în programul „Piatra Neamţ – oraş turistic” au fost bordurile, făcute să nu reziste mai mult de un mandat. Ziaristul Nicolae Sava, ne semnala într-un articol din 2 februarie 2023, că între anii 1888-1892, primarul liberal Mihai Adamescu a fost primul care a executat în Piatra Neamţ trotuare din beton. Aceste trotuare mai rezistau încă şi în 1936.

După 1992, înlocuirea bordurilor a devenit atât de rentabilă, încât unii primari au pus şi un al dolea rând de borduri peste cel existent. În eforturile primarilor noştri de a face din Piatra Neamţ un „oraş turistic”, campion al numărului de astfel de proiecte, al sumelor cheltuite, al inutilităţii multor obiective executate, dar şi a gradului redus de finalizare a fost primarul Gheorghe Ştefan.

Palmaresul de neinvidiat al acestuia poate fi definit pe scurt „multe proiecte, multe condamnări”. Trebuie să recunosc că totuşi, acest primar a avut şi două proiecte de utilitate recunoscută; esplanada de pe Cuiejdi şi trotuarele din întregul municipiu. Nu adaug și Telegondola, că nu se simte utilitatea acesteia.

În materie de trotuare, se pare că primarul Carabelea îl invidiază pe Gheorghe Ştefan, pentru că a pornit să le strice. În ce privește inutilitatea sau nefinalizarea unor proiecte cu iz turistic, este plin oraşul cu astfel de proiecte, care ar trebui să fie semnalate cu tot atâtea panouri de avertizare în stil neobăsist „Aici sunt banii dumneavoastră!”.

În ce priveşte Parcul Cozla, acesta ar trebui să fie plin cu astfel de panouri, care ar însuma vreo 14 milioane de euro. Sumă cu care a fost golită visteria oraşului, de nu mai are Primăria bani nici pentru panseluţe. Pe vremea primarului Rotaru Ion, Piatra Neamţ devenise pentru turişti „oraşul florilor”, concurând cu Fălticeniul. Acum este doar „oraşul pârloagă”.

Ecce homo! (Iată omul!)

În sfârşit, o veste cu iz de speranţă a invadat spaţiul public, din care aflăm că primarul Andrei Carabelea, considerând că sunt îndeplinite condiţiile, a hotărât că este momentul să lanseze şi el un proiect de promovare a turismului în Piatra Neamţ. Piatra Neamţ nu a avut până acum nici o şansă de a deveni „oraş turistic”, pentru că domeniul acesta nu a fost abordat niciodată cu oameni profesionişti, ci doar cu afacerişti.

Primarul Carabela a descoperit un profesionist şi, ca şi procuratorul Pilat din Pont, ni l-a prezentat: „Ecce homo!”/ L-a descoperit şi ni-l prezintă încurajator ca „Specialist în Managementul Activităţilor şi Resurselor Turistice”, adică un tip SMART. Persoana în cauză, pe numele său Alexandru Filip, ni se prezintă în CV-ul său ca specialist în strategii de dezvoltare turistică.

La o primă vedere, m-am convins că domnul Alexandru Filip cunoaşte domeniul şi ştie cu ce se mănâncă. M-a convins când i-am citit declaraţia, din care rezultă că Piatra Neamţ nu este „un oraş de destinaţie turistică”, ci doar „un oraş de tranzit către destinaţii turistice”. Doamne, ce lovitură! Şi noi, care ne-am tot învârtit în jurul cozii timp de 30 de ani, ţinând-o langa cu „Piatra Neamţ – oraş turistic”.

În anii perindaţi, unii primari au cheltuit gârlă din banii noştri, pentru ca acum Piatra Neamț să nu fie decât un „oraş de tranzit”. Cu ce s a făcut până acum, şi mai ales cu ce nu s-a făcut, municipiul Piatra Neamț nu a putut trece de statutul de „oraş de tranzit”, unde omul a venit a stat în cel mai fericit caz o zi, după care a plecat spre o „destinaţie turistică”. Piatra Neamţ nu este un oraş „de destinaţie turistică”, care să stârnească interesul vilegiaturistului.

Vilegiaturiștii care ajung în Piatra Neamţ, mai mult pe cont propriu, pentru că trenurile s-au rărit, nu prea au ce vizita în oraș, decât câteva ore, pentru a rămâne mai multe zile. Biserica cu Turnul lui Ştefan cel Mare, vreo două muzee, telegondolă, câteva restaurante, dintre care pitoreşti prea puţine, şi supermarketuri cât încape.

Vilegiaturistul stă o noapte la un hotel, pentru ca a doua zi să plece imediat spre realele „destinaţii turistice”: Cheile Bicazului cu Lacul Roşu, Durău cu Ceahlăul şi mânăstirile nemţene. În Piatra Neamţ, Parcul Cozla a ratat sistematic șansa de a fi o destinaţie turistică, pentru că vilegiaturismul nu vine aici ca să se deprime. Nici Telegondola, care îţi oferă panorama acoperişurilor decrepite ale blocurilor, nu poate fi considerată o „destinaţie turistică”.

La inaugurarea festivă a Telegondolei, în 2008, primarul Gheorghe Ştefan spărgea sticla de şampanie de stâlpul acesteia, declarând Piatra Neamţ, „oraş turistic”. În ceremonia acestui botez el motiva că „momentul este istoric”, deoarece Piatra Neamţ are telegondolă, pârtii de schi şi telescaun pe Cozla, Pietricica urmând a fi dotată cu lift înclinat şi două pârtii de schi.

Ba se vorbea şi despre niște scări rulante care să te urce pe Pietricica şi despre o telegondolă între aceasta şi Cozla. Telescaunul este inutilizat. Doar la inaugurarea acestuia, primarul Gheorghe Ştefan s-a pozat în scaun cu Elena Udrea. Prezența acestuia în scaun, alături de Udrea, a fost ignorată, toată lumea admirând superbele picioare ale Elenei, care constituiau singura „atracție turistică” promovată în Piatra Neamţ.

Specialistul Alexandru Filip, mai realist, îşi propune pentru început două obiective: creşterea numărului de turişti şi creșterea numărului de înoptări ale acestora în Piatra Neamţ. Grea misiune, dar nu irealizabilă, dacă este la mijloc determinare şi mai ales bună credinţă. Ca „destinaţie turistică”, văd că Alexandru Filip mizează mult pe Parcul Cozla şi mai puţin pe Telegondolă. Sunt de acord cu el. Îi amintesc că vremurile când Parcul Cozla constituia o destinaţie turistică au apus de mult. Fie-i țărâna uşoară primarului Nicu Albu, că ne-a oferit o bijuterie de parc de care ne-am bătut joc. Existau prin anii 20-30, ai secolului trecut, îndemnuri printre vilegiaturiști „Mergi în Piatra să vezi Parcul Cozla!” Acum îndemnurile sunt invers. Parcul Cozla nu mai are „Grădină zoologică”, dar va avea „Grădina publică”. Cum va arăta, vedem pe banerele atârnate de garduri.

Să intri într-o zi normală într-o astfel de grădină şi să faci ce? Să faci un selfie şi să pleci. Nu tu o expoziţie florală, sau o sală de vernisaje, ori altceva similar, care să-ţi justifice şederea. Doar niște bănci pe care să te așezi când nu plouă. Va fi o simplă grădină, care nu justifică să fie făcută „publică”. Fie şi pentru a face din Piatra Neamţ un „oraş de tranzit” spre destinaţii turistice, merită efortul, şi-i doresc sincer succes domnului Alexandru Filip, ca să-i facă și lui Andrei Carabelea o bucurie.