Hram la Biserica Sfînta Varvara, de la Văratec

■ lăcaşul de rugăciune are 168 de ani şi este construit în formă de cruce, din lemn de brad

Parohia din satul Văratec îşi sărbătoreşte hramul, pe 4 decembrie, aici fiind unul dintre puţinele lăcaşuri din Neamţ închinate Sfîntei Mare Muceniţe Varvara. Biserica de la Văratec este amplasată la circa un kilometru de renumita mănăstire cu acelaşi nume, în vecinătatea Codrilor de Aramă şi a Pădurii de Argint.

Este construită în formă de cruce, din lemn de brad şi a ţinut de parohia Filioara pînă în 1999. Atunci a fost transformată în parohie de sine stătătoare, păstorită de preotul Ciprian Ipate. Sub coordonarea lui s- au făcut lucrări de înfrumuseţare a lăcaşului, fiind construite şi o casă socială şi o casă parohială.

Aceasta din urmă a fost sfinţită, în august 2012, de către IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Se împlineau la acel moment 160 de ani de la sfinţirea bisericii, a cărei zidire s-a finalizat în 1852, potrivit informaţiilor de pe site-ul oficial al parohiei. „Ne aflăm pe o veche aşezare a călugărilor sihaştri, ce datează din vremea domnitorilor Muşatini.

În anul 1602, cătunul Gropi (leagănul satului Văratec) făcea parte din moşia lui Ieremia Movilă şi a fost donat Mănăstirii Agapia, pe atunci una de călugări. În anul 1812, locuitorii acestui sătuc erau lucrători ai Mănăstirii Văratec, serviciile religioase fiind oficiate de către preoţii de la parohia Filioara.

În anul 1848, preoţii de la Parohia Filioara – Ilie Cîrjă, Vasile Bătrînu, diaconul Ioan şi dascălii Toma şi Vasile i-au îndemnat pe locuitorii din satul Văratec să-şi construiască o biserică proprie. Preotul Gheorghe Brăteanu, de la Parohia Filioara, fiul preotului Vasile Bătrînu (administrator al Mănăstirii Văratec), în anul 1847 a donat din grădina lui locul de biserică şi cimitir.

În anul 1852 s-a terminat construirea acestei bisericuţe, ridicată din obolul poporului credincios. Biserica este construită în formă de cruce, din lemn de brad, tăiat în luna februarie, prins în copcă cu cuie din lemn, fiind căptuşită atunci şi pînă în 1989 interior şi exterior cu scîndură. Are trei turle, la miazăzi avînd o clopotniţă“, se menţionează pe site-ul parohiei Văratec. Prăznuită în fiecare an pe 4 decembrie, sfînta a vieţuit în timpul împăratului Maximilian în localitatea Heliopolis.

Scrierile bisericeşti afirmă că era foarte frumoasă, iar tatăl ei, păgînul Dioscur, a ţinut-o închisă într-un turn, considerînd că poporul nu era vrednic să o vadă. Ea credea în Iisus Hristos şi nu s-a ferit să-şi manifeste credinţa în prezenţa tatălui. Din acest motiv, între cei doi s-a iscat un conflict, iar tatăl a încercat să o omoare. Fata s-a ascuns în munţi, dar este găsită de Dioscur, care o duce înaintea conducătorului ţării. Chiar şi acolo, Sfînta Mare Muceniţă Varvara şi- a mărturisit credinţa în Iisus Hristos, batjocorind idolii. Pentru îndrăzneala sa a fost chinuită, iar în final ucisă chiar de tatăl său, cu sabia. Se spune că după ce a ucis-o, tatăl a fost lovit de trăsnet cînd cobora muntele şi a murit pe loc.