Dreptul la neuitare. Mărășești – jertfă și recunoștință! „Eroii nu se plâng, ci se slăvesc“

■ în urmă cu 103 ani, în toate bisericile Episcopiei Romanului era citită o scrisoare prin care se cerea credincioșilor să sprijine ridicarea Mausoleului de la Mărășești ■ sfințirea altarului acestei biserici a fost oficiată de către episcopul Romanului, Lucian și arhiereul Ilarion Băcăoanul, în prezența regelui Carol al II-lea ■ în Primul Război Mondial au murit 67 de ostași din Porcești și 55 din Hociungi ■

Părintele dr. Florin Țuscanu aduce în atenția opiniei publice, în rubrica „Dreptul la neuitare”, demersurile BOR de a susține inițiativa de edificare a unui mausoleu la Mărășești, la inițiativa Societății Ortodoxe a Femeilor, luată la congresul din 1919. Peotul Țuscanu publică o scrisoare descoperită în arhiva parohiei Porcești, astăzi Moldoveni. Aceasta fusese primită de preotul  Gheorghe V. Butnariu. Spune că pe 13 mai 1920, părintele Butnariu a citit sătenilor această epistolă la slujba de duminică, cu îndemnul de a sprijini inițiativa patriotică, făcând și o colectă în sat.

„Biserica Neamului ce se va ridica la Mărășești va întrupa în sine bravura și eroismul ostașului român, care punând stavilă puhoiului năvalnic al dușmanilor noștri, le-a strigat cu mândrie: «Pe aici nu se trece!». Și nu s-a trecut. Acest altar să vorbească generațiilor viitoare că înaintașii lor, care au făcut România Mare au fost la înălțimea chemării lor”.

Părintele Florin Țuscanu amintește și faptul că atunci când a fost ales locul pentru Biserica de la Mărășești, mitropolitul Moldovei, Pimen, a spus: „Dacă Jerusalimul, cu biserica Sfântului Mormânt și Golgota, este locul de adorație și închinare al creștinilor, tot așa pe Valea Siretului, la Mărășești, acest altar, ridicat pe Golgota ostașilor noștri va fi locul de mântuire a Neamului Românesc“.

În urma centralizării colectelor, banii au fost trimiși Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor din România. „Vor fi participat și bunicii noștri la această colectă fără îndoială… Entuziasmul era mare pe atunci! În acele vremuri de după război, când mulți flăcăi din satele noastre, în floarea vârstei, au rămas pe câmpul de luptă, oamenii nutreau sentimente înalte de patriotism, de recunoștință și erau generoși pentru acest simbol național”, spune părintele Țuscanu

Dă publicității și o statistică locală care arată că doar în campania din 1916-1918 au căzut pe câmpul de luptă 112 ostași din comună: 67 din Porcești și 55 din Hociungi, mulți dintre ei  dormindu-și  somnul de veci la Mărășești. S-au facut mai multe proiecte arhitecturale dar a fost ales cel realizat de arh. George Cristinel.

Cu toate eforturile depuse de Biserică și de instituțiile statului, piatra de temelie s-a așezat târziu, la 6 august 1923, iar după un an au fost reînhumate osemintele a peste 5.050 de ostași și ofițeri. Din lipsa fondurilor, lucrările au stagnat peste zece ani, fiind reluate abia în 1936. Unul dintre ctitorii și susținătorii proiectului a fost mitropolitul Pimen.

Despre eroi spunea că „nu se plâng, ci se slăvesc; pentru că felul în care ei au murit este altul decât a celorlalți muritori!”. Mitropolitul nu a mai ajuns să-și vadă visul împlinit. S-a stins din viață în 1934, la 81 de ani, iar sfințirea altarului și a mausoleului a fost oficiată de către episcopul Romanului, Lucian și arhiereul Ilarion Băcăoanul, în prezența regelui Carol al II-lea, la 18 septembrie 1938 și astfel jertfa eroilor neamului a fost răsplătită cu recunoștință.