Cronica pisălogului. Orezul și margarina

Constantin Bârjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist și autor al „Cronicii pisălogului” scria, în urmă cu două decenii şi jumătate, în săptămânalul „Gazeta de Roman” peste 280 de tablete umoristice, majoritatea însoțite de caricaturi inspirate cu referire la întâmplări din viața reală a Romanului. În numărul de astăzi, republicăm tableta intitulată „Orezul și margarina”, care descrie o realitate socială de mare  actualitate și astăzi. Pisălogul vorbește despre sărăcia lucie în care trăiesc bătrânii și șomerii acestei țări din  pensile și indemnizațiile de șomaj mizere, în condițiile exploziei tuturor prețurilor. O țară în care contrastul dintre veniturile populației sunt contastante. Pe de o parte, „bogații” care își permit orice lux și pe de altă parte bătrânii chinuiți de sărăcie, ale căror venituri se  indexează din an în paști, și atunci când se fac indexări acestea sunt de câteva procente.

Gura lumii zice că, pe lângă fărădelegile pe care le-au săvârșit alți străini în Germania, ceea ce au făcut românii de la noi sunt niște simple găinării. Cu toate astea noi suntem cotați ca cei mai periculoși răufăcători. Odată, un neamț a a întrebat pe un român azilant de ce în România sunt atât de mulți anumiți etnici.

Văzându-i aerul disprețuitor cu care a pus întrebarea, românul i-a răspuns: „Pentru că noi nu i-am omorât, dar i-am trimis la Bug. Și rușii ni i-au adus înapoi”. Dar asta nu contează, am vrut să arăt doar că români de-ai noștri au fost în Germania, ocazie cu care au putut vedea că în magazine, dacă o persoană cere o felie de carne de 8 mm, ca să-și facă un șnițel, atât i se vinde: o felie de 8 mm.

Aici am vrut să ajung.  La noi, la alimentara care este peste drum de o bancă a venit într-o după-amiază o bătrână. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, și-a numărat banii de câteva ori, a cumpărat o pâine, a vorbit ceva cu vânzătoarea, apoi a ieșit din magazin. Pe scări ochii i s-au umezit. O doamnă a întrebat-o de ce plânge.

„Am vrut să cumpăr puțin orez și un pachet de margarină, dar orezul e la pungă de 1 kg iar margarina la cutie. Am o pensie de urmaș și ăștia sunt toți banii mei până va veni iar factorul. „Măicuță – a zis doamna respectivă – te-aș ajuta cu plăcere, dar n-am decât bani de pâine; am fost în șomaj și acum n-am nici eu și am copii”.Bătrâna bagă mâna în buzunar după puținii bani care îi rămăseseră. Doamna intui gestul și o opri.

„Nu mai plânge, măicuță, vei primi o indexare de 6% de la Guvern și vei trăi bine”. Bătrâna plecă bolborosind: „Așa să trăiască cine știu eu, cu ăștia 6%!”. Lucrul acesta, iubite cititorule, poate să ți se pară lipsit de importanță, dar dacă vrei să vezi  greutatea lui, imaginează-ți cum te-ai descurca dacă orezul s-ar vinde numai la saci de 50 de kilograme, iar margarina la calup de 8 kilograme. Imaginează-ți!

Nota Redacției: Rubrică sponsorizată de consilierul județean PMP, Sorin Dumitru Cazan