Cine credeam noi că o să ne conducă şi cine au ajuns să ne conducă

Trăim în ecoul unei ştiri din categoria „noaptea minţii“, menită să adauge la coşmarurile noastre, pe lângă care COVID-19 poate fi socotit doar un mic animal de companie. Ministrul Economiei, acest Claudiu Năsui, de creaţie USR-istă, care îmi creează şi mie acelaşi disconfort, ca şi vestitul Andruşcă, ştiindu-l cocoţat pe un scaun de mare responsabilitate, adaugă o nouă aberaţie la şiragul de „perle“, din palmaresul său.

Pentru că se simte bine căptuşit cu atestate, obţinute pe la înalte şcoli occidentale, frecventate pe bani grei, dă dovadă că nu are răbdare să atingă o minimă maturitate în politică şi în experienţă, propunându-şi să urce în viteză scara ierarhică, spre fotoliul de prim-ministru, în sunetul de alăută al adulatorilor. În Guvernul Cioloş, numit şi „Guvernul Zero“, Năsui a fost consilierul ministrului Economiei, căruia i-a propus câteva proiecte imposibil de aplicat în practică, pentru că abordau soluţii utopice, de factură tipic useristă.

În 23 decembrie 2020, Năsui este avansat ca cel mai tânăr ministru al Guvernului Câţu, pentru ca pe 16 martie 2021 să fie dezbătută în Senat moţiunea simplă, intitulată „O Românie în agonie, cu Năsui la Economie“. Moţiunea, lansată de 44 senatori PSD, nu a trecut, fiind doar 55 de voturi pentru, pe lângă 72 de voturi contra.

Deoarece în spaţiul public apăruseră diverse acuze cu privire la afacerile sale şi ale familiei, dar şi cu privire la originea „securistă“ a tatălui său, Năsui a căutat să-şi rezolve problema personală, promovând în Parlament un proiect de lege, la fel de aberant, ca şi alte proiecte ale sale anterioare. Nici mai mult, nici mai puţin, actualul ministru Năsui şi-a propus să „însănătoşească“ economia României, solicitând Parlamentului să aprobe un proiect de lege privind înfiinţarea unui „Registru public al lucrătorilor cu Securitatea“.

Proiect de noaptea minţii. Dacă şeful său din USR, Dan Barna, lansa în Piaţa Victoriei sloganul „Fără penali în funcţii publice“, Claudiu Năsui supralicitează, lansând în spaţiul mioritic sloganul „Fără nicio rudă a securiştilor, până la rangul trei, în funcţii publice“. Trebuie precizat, pentru a aprecia profunzimea gândirii imberbului Năsui că, în proiectul său, acesta propunea ca nici o rudă a lucrătorului de securitate, găsit în Registrul cu pricina, până la rangul trei inclusiv, să nu poată fi ales sau numit în funcţiile propuse de ilustrul ministru al Economiei.

Spre ştiinţa oricărui interesat, o rudă de gradul trei poate fi un străbunic, un strănepot, un nepot de frate sau soră, un unchi sau o mătuşă. Şi cum naţiunea română rămasă pe acasă nu este prea numeroasă, va trebui probabil să se apeleze la import, pentru a completa excluziunile create. Pentru Năsui nu are nicio relevanţă dacă lucrătorul de securitate s-a făcut vinovat sau nu cu ceva în cariera lui. Relevant este doar faptul că acest lucrător de securitate, astăzi poate decedat, este racordat la un stufos arbore genealogic, la care trebuie tăiate toate crenguţele, pentru toaletare.

Dacă proiectul briliant al lui Năsui va fi aprobat de Parlament, vom asista la o epurare istorică, extinsă până la rudele de gradul trei, epurare la care, nici măcar regimurile hitleriste sau staliniste nu s-au gândit să o aplice. Este un truism, dacă am spune că numai înfiinţarea unui astfel de Registru ar încălca grosolan Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Ca să iasă basma curată din clenciul acuzelor, Năsui nu numai că inventează un Registru, dar apelează şi la un subterfugiu, băgându-şi tatăl şi bunica în faţă ca paravan, care crede că nu s-ar regăsi în Registrul cu pricina, pentru că aceştia ar fi fost victime ale regimului comunist.

Tatăl a fost condamnat penal pentru refuzul de a se întoarce din misiune în ţară în 1986, astăzi prosper om de afaceri în SUA, iar bunica i-a fost condamnată la închisoare în 1949, pentru că a ajutat nişte persoane ca fiind „luptători anticomunişti“. Pentru ca în spiritul vremurilor de azi, să putem considera ca onorante acţiunile tatălui şi ale bunicii, Năsui ar trebui să ne dezvăluie, atât motivele fugii din ţară a tatălui, cât şi motivaţia „luptătorilor anticomunişti“ ajutaţi de bunică. Dar onorabilul Năsui nu face nicio dezvăluire în acest sens.

El consideră, ca şi alţii de altfel, că toate conflictele cu autorităţile de atunci trebuie considerate ca gesturi „anticomuniste“, pentru ca dosarul „Rezistenţei anticomuniste“ să aibă cât mai multe pagini. Sunt cunoscute suficiente cazuri în care, după 23 august 1944, foşti legionari sau criminali de război au fost prinşi cu arma în mână prin munţi, iar acum aceştia sunt asimilaţi ca „luptători anticomunişti“ şi trebuie să le acordăm recunoştinţă şi eventual stipendii. Pentru vremurile de acum, după 31 de ani de la Revoluţie, Năsui mai bine ar propune o lege prin care miniştrii să fie obligaţi să ne arate, cu acte în regulă, ce studii şi ce experienţă au pentru domeniul respectiv, decât să ne arate că sunt sau nu sunt rude de gradul trei a nu ştiu cărui fost lucrător de securitate, decedat posibil după 1989 sau chiar mai înainte.

Autosuspendarea lui Mugur Cozmanciuc

O ştire de „breaking news“ a făcut senzaţie prin toate mediile judeţului. Cică deputatul Mugur Cozmanciuc, preşedintele filialei nemţene a PNL, s-a autosuspendat din această funcţie, după ce Direcţia Naţională Anticorupţie a făcut public că l-a trimis în judecată pentru trafic de influenţă. Ce vremuri ticăloase trăim, corupţia nu este numai în PSD, s-a extins ca pandemia şi în PNL. În fapt, corupţia în PNL are state mult mai vechi, încă de pe vremea când liberalii hoţi din acest partid strigau „Hoţii“, arătând cu degetul spre PSD.

Senatorul PNL, Eugen Ţapu Nazarie, care i-a luat locul interimar lui Cozmanciuc, simţindu-se solidar cu acesta, a emis un comunicat de presă, prin care invedera că prin autosuspendarea liderului, PNL a demarat în sfârşit acţiunea promisă, de instalare a normalităţii în România. Senatorul nu ne desluşeşte însă dacă normalitatea la care se referă, include sau nu şi actul, pe româneşte spus, de corupţie, în care este implicat Cozmanciuc.

Senatorul doar insistă să ne convingă că autosuspendându-se, Mugur Cozmanciuc a luat „o decizie demnă şi firească“ şi că o salută ca atare. Parcă mai „demnă şi firească“ a fost decizia lui Traian Băsescu, a lui Miron Mitrea sau a lui Ion Munteanu, când într-un caz similar şi-au dat şi demisia din Parlament. Într-o încercare penibilă de a muta macazul atenţiei publice, de la dosarul penal al lui Cozmanciuc, la gestul acestuia de a se autosuspenda, senatorul pretinde că „oamenii s-ar uita cu mai multă încredere la politicieni, dacă şi liderii acestor partide ar face la fel, când sunt implicaţi în dosare“. Dar deputatul Cozmanciuc s-a autosuspendat doar din partid, nu şi din Parlament.

Aşa că membrii PNL, colegii lui de partid, nu au decât să dea pe dinafară, de prea multă încredere. În schimb, mie şi altora ca mine, nici nu ne trece prin cap să ne ridicăm cota de încredere în politicienii cărora DNA le întocmeşte dosare, iar ei demni, se autosuspendă. Cu atât mai mult cu cât în cazul în speţă nici nu ne poate trece prin cap că dosarul lui Cozmanciuc este o făcătură a DNA-ului, o instituţie dresată de Laura Codruţa Kovesi, omul puterii de astăzi. Gunoiul împins sub preş de comunicatul de presă al domnului senator miroase de la o poştă, când acesta recunoaşte că „este adevărat că PNL Neamţ nu ar fi avut nevoie de o asemenea încercare, pentru că… „avem de luptat cu abuzurile PSD aflat la cârma judeţului, cu consecinţe nefaste pentru nemţeni“.

Trebuie să ridicăm doar colţul covorului, pentru a-i arăta domnului senator că se încăpăţânează cu obstinaţie să nu vadă că acolo zac şi abuzurile unui PNL aflat la cârma municipiului Piatra Neamţ, cu consecinţe nefaste pentru pietreni. Pe ansamblu, abuzurile PSD la judeţ sunt depăşite de abuzurile PNL la municipiu. Senatorul Eugen Ţapu Nazarie refuză să vadă şi a doua faţă a medaliei corupţiei, pe care se profilează şi Cozmanciuc, nu doar Arsene, dar insistă pe retorica găunoasă şi pe dihonia practicată de Iohannis, cu privire la PSD, retorică de care suntem sătui până în gât.

Dacă, în calitate de politician, ţine să obţină oarece încredere din partea pietrenilor, care să simtă măcar o boare din suflul normalităţii promise electoral, Eugen Ţapu să-şi propună public un obiectiv. Să realizeze o analiză a guvernării municipiului Piatra Neamţ de către liberali în ultimii 25 de ani şi să demareze o campanie de condamnare publică a nenumăratelor abuzuri şi excrocherii dovedite, în care au fost şi sunt implicaţi reprezentanţi de marcă liberali. Dacă realizează acest obiectiv, sigur că va avea încrederea multora, chiar şi a mea. Dacă nu, s-o lase jos că… măcăne.