Profesorul Daniela Suman, opinii despre starea învățământului românesc și cel american

■ fostă directoare a Școlii Nr.1 „Vasile Alecsandri” și a Colegiului Național „Roman Vodă”, profesoara care are și o experiență de un an în sistemul de educație american, a analizat starea învățământului românesc

Daniela Suman este una dintre cele mai apreciate profesoare de matematică din Roman. La rugămintea redactorului „Monitorul”, aceasta a făcut o analiză comparativă a sistemului de educație din România, în raport cu o experință de un an,  pe care a avut-o în sistemul american.

În urmă cu aproape două decenii, a avut oportunitatea de a preda matematică într-o școală din Carolina de Sud, unul din statele cele mai sărace ale SUA. Probabil că după atâția ani lucrurile s-au schimbat și acolo în multe privințe, însă ceea ce poate spune și acum este faptul că în sistemul american există o cu totul altă abordare față de sancțiuni.

Sunt lucruri pe care Daniela Suman, fost director la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” și la Colegiului Național „Roman Vodă” și le amintește zilele acestea,  când întreaga societate își îndreaptă atenția spre sistemul de educație românesc confruntat cu un valul de violențe, cu un consum de droguri fără precedent, cu  bullyng.

„Viitorul învățământului românesc depinde de măsura în care se vor găsi soluții eficiente, normale, care mai pot salva unele lucruri. Din păcate, există școli în România, nu vorbim de cele de elită, ci de școli, mai ales din mediul rural, unde există o permisivitate inadmisibilă și impardonabilă. Este necesară revizuirea echilibrului normativ între factorii educaționali: școală, familie, societate, în interesul elevului.

Trebuie intervenit în sistemul universitar de formare a cadrului didactic, ținând cont că în facultăți managmentul clasei este foarte puțin abordat, așa că el se învață doar în câmpul muncii. Nici cursurile de formare nu sunt adesea actualizate. E nevoie de resurse materiale, de resursă umană suficientă pentru a se putea renunța la improvizații. Proiectul educațional trebuie să înceteze a mai fi partinic și e necesară o coeziune națională pe legislație”, a declarat Daniel Suman.

Aceasta spune că după atâția ani poate privi cu obiectivitate și la alte sisteme de educație: „La americani, există o cu totul altă abordare față de sancțiuni. Există școli speciale de corecție, unde ajung elevii cu un număr mai mare de abateri disciplinare, grave și repetate. Am predat Matematica într-o școală din Lake City unde am ajuns prin examen, împreună cu alți 85 de colegi români, de diverse discipline.

În unitatea în care am funcționat exista un consilier școlar, care în fiecare dimineță, la prima oră, primea prezența de la toate clasele și dădea telefoane familiilor pentru a afla motivul absenței elevilor. Același consilier scotea de la ore elevii turbulenți și îi dirija spre un spațiu special din școală, unde aceștia își făceau separat temele.

Următoarea sancțiune era eliminarea pe 3 zile, ceea ce era grav pentru un copil care prefera să-și petreacă timpul la școală și nu acasă, unde în general părinții aveau probleme cu alcoolul sau cu drogurile. Peste tot, în clase, pe holuri, în curte, în toalete existau camere de luat vederi. Exista o strictețe maximă. Fiecare școală avea un polițist la intrare și paznici peste tot.

Ora dura 70-90 de minute, după care elevii erau însoțiți în deplasarea către alt spațiu. La școală primeau, gratuit, haine, rechizite, hrană. În luna mai se realiza o evaluare externă cu subiecte elaborate și corectate de Centrul Departamental al fiecărui stat. La distanță de atâția ani e greu de spus dacă modelul american este unul  bun  sau nu.

Fiecare cadru didactic primea un ghid comportamental de rezolvare a unor situații tipice de management al clasei. E un  sistem educațional polițienesc.După atâția ani mai sunt încă situații pe care le analizez și aplic în cariera mea. Nici acolo nu se stătea prea bine cu bunul simț. Mi-a trebuit două luni să mă acomodez cu rolul cadrului didactic.

Unul care trebuie să impună norme și să fie atent la limita atașamentului față de elev. Se cerea echilibru, maturitate și multă autoritate”, a adăugat Daniela Suman. Crede însă că exemplele din ultimele săptămâni legate de cazurile de înjunghiere a unei profesoare de japoneză sau cazul de la Școala Petriceanu ( Prahova) sunt rezultatul unor precedete anterioare și trebuie schimbate.