Povești mai puțin știute: general din Neamț, decorat și citat în ordine de zi ale Comandamentului Suprem Aliat. Ziua Forțelor Terestre

Ziua Forțelor Terestre se celebrează astăzi, 23 aprilie 2025, dată la care este și marea sărbătoare creștină a Sfâtului Gheorghe. Cu acest prilej, Ministerul Apărării Naționale a organizat diverse manifestări, una dintre ele având o conotație mai aparte, fiind internațională. Iată ce se precizează  pe pagina de Facebook a ministerului:

„Aveți în fața ochilor o imagine care (…) a împlinit 80 de ani: Soldați ducând crucile camarazilor căzuți la datorie la cota 1116, Munții Tatra, 21 aprilie 1945. Cei mai norocoși, care s-au întors acasă au fost poate bunicii, străbunicii noștri. Ceilalți, dureros de mulți, n-au mai avut copii, nepoți, au rămas ai nimănui la mii de kilometri de casa părintească”.

Pe urmele acestor destine tragice a fost inițiat Marșul comemorativ dedicat Eroilor căzuți pe Frontul de Vest în cel de-al Doilea Război Mondial. Armata Română a participat, în perioada 24 august 1944 – 9 mai 1945, la bătăliile sângeroase purtate pe Frontul de Vest, pe teritoriul României, Ungariei, Slovaciei și Cehiei, suferind pierderi totale de aproape 170.000 militari – morți, răniți, dispăruți.

Proiectul constă în ceremonii comemorative solemne la cimitire din țară și din străinătate, unde sunt înhumați, în număr impresionant, românii care au căzut la datorie pe Frontul de Vest. Este vorba despre Cimitirul de onoare al eroilor de la Oarba de Mureș, Parcela de onoare a eroilor români din Budapesta, Cimitirul de onoare al eroilor români, Zvolen (Slovacia) și Parcela de onoare a eroilor români din Cimitirul Central din Brno (Cehia).

Astăzi, 23 aprilie 2025, un omagiu adus militarilor români ce au căzut în luptele din zona Oarba de Mureș (20 septembrie – 25 octombrie 1944) a avut loc pe Dealul Sângelui, pe Facebook MapN fiind o postare: „Pentru mulți tovarăşi de arme, aici, sus pe cota pe care sperau s-o cucerească, murise și soarele. Murise și lumina. Mă uit în stânga, în dreapta : să văd cine a mai rămas dintre cei cu care am plecat la atac. Maior Dumitru Benon”.

„Printre personalităţile militare ale lumii care au contribuit la stabilirea păcii“

Poate mulți nu știu, sau au uitat, merite deosebite şi în prima, şi în a doua conflagraţie mondială, a avut Nicolae Dăscălescu, General de Corp de Armată, de loc din Căciuleşti, comuna Girov, judeţul Neamţ, care avea avea să aibă o soartă nemeritată după instaurarea regimului comunist. După război, a fost arestat pe motiv că nu a predat în totalitate cotele agricole, pe fondul secetei cumplite din Moldova. A fost arestat şi a stat câţiva ani prin închisori, fără a fi judecat.

I s-a înscenat și un proces pentru crime de război în timpul bătăliilor din zona Odessa.Numai că, judecătorii controlaţi tocmai de sovietici nu i-au găsit vreo vină, fiind achitat. Din documente de arhivă s-a conturat comportamentul demn atât pe frontul din Est, împotriva ruşilor, când a refuzat să reprime partizanii „dacă ei nu întreprind nimic“, cât şi pe cel antihitlerist al celui ce era comandantul Armatei a IV-a, în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, Ungariei şi Cehoslovaciei.

FOTO: jurnalspiritual.eu

Generalul român a luptat în Vest sub comanda mareşalului sovietic Malinovski, având misiunea „să câştige – cum ne spune în memoriile sale Dăscălescu – prin luptă, Independenţa şi Suveranitatea României“. În confruntările pentru cucerirea oraşului Bansca-Bystrica, a fost grav rănit în linia I la 25 martie 1945, dar nu a părăsit frontul şi a rămas la comanda bătăliei. Pentru aceste merite şi altele viitoare a fost onorat cu înalte ordine de zi ale Comandamentului Suprem Aliat, pe 25 martie şi 13 aprilie 1945.

Nu întâmplător, în cartea „De la Moscova, în 1946“ cel care „a făcut 40 ani de carieră şi 10 ani de război“ avea să fie citat „printre personalităţile militare ale lumii care au contribuit la stabilirea păcii“. A fost decorat cu Ordinul Sfânta Ana, Coroana României, cu panglică de Virtute Militară, Ordinul Steaua României, Cruciada împotriva comunismului , Crucea Ordinului Vulturul German, etc.

A primit și cea mai mare distincţie militară română, Ordinului Mihai Viteazul, lucru ce i-a adus împroprietărirea cu 5 hectare de pământ în satul natal. Iar acest lucru avea să se repercuteze negativ asupra viitorului ofiţerului. Nu a putut achita cotele agricole stabilite de comunişti din cauza secetei care pustiise Moldova, a fost considerat sabotor agricol, arestat şi întemniţat la Jilava, începând cu 21 noiembrie 1951, tăindu-i-se pensia.

Va fi eliberat pe 5 octombrie 1955. Ieşit din penitenciar, generalul Dăscălescu (născut la 16 iunie 1884 şi decedat la 26 septembrie 1969), s-a retras în satul natal după ce casa din Piatra Neamţ i-a fost naţionalizată. În Primul Război Mondial, în funcţia de comandant de baterie şi divizion în Regimentul 4 Artilerie, a participat la luptele din Transilvania (1916), în timpul retragerii în Câmpia Română şi de la Coşna şi Cireşoaia (1917), precum şi la campania din Ungaria (1919).

A participat la luptele de eliberare a Basarabiei, la Ţiganca şi Epureni, apoi la Odessa şi Cotul Donului, la eliberarea Dobrogei de sub controlul trupelor germane, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de la Sângiorgiu şi Oarba de Mureş şi, ulterior, pe teritoriul Ungariei a condus acţiunile Corpului 2 Armată pentru forţarea Tisei, iar în Cehoslovacia a comandat Armata a 4-a română în luptele de la Roznava, Banska-Bystrica şi Kremnica.