Piramida holografică, ce a fost pe Ceahlău

■ şi în acest an, sute de turişti au urcat pe munte pentru a fi martorii bizarului fenomen ce se petrece în zorii zilei de 6 august ■ vremea rea nu a făcut posibilă observarea piramidei ■ mulţime de pelerini au fost prezenţi la hramul schitului de pe Ceahlău ■

Pe 6 august, Ceahlăul este destinaţia multor turişti, care sunt atraşi de straniul şi unicul fenomen optic care se produce la intensitate maximă doar în această zi, la răsăritul soarelui: piramida spaţială sau holografică – o fantastică imagine tridimensională, care se vede de pe Vârful Toaca, doar dacă este senin.

El are o explicaţie ştiinţifică. Unul dintre cei care, de peste 15 ani, studiază fenomenul de pe Ceahlău este Mihai Marin, din Piatra Neamţ, pasionat nu doar de munte şi mistere, ci şi de fotografie.

„E o compunere de patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar sub acţiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică şi mai joasă, face altă umbră. La fel, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, datorită poziţiei soarelui, umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide“, explică acesta.

Numai că, în acest an, cele câteva sute de turiştii veniţi în masiv au avut parte de o surpriză. Vremea nu a ţinut cu ei, încă din seara zilei de 5 august zona fiind măturată de ploi, care au fost însoţite de puternice intersificări ale vântului. Furtuna s-a potolit după miezul nopţii, iar în zori, la răsăritul soarelui, era plafon de nori.

„Pe munte cred că sunt în jur de cinci-şase sute de turişti, fără a-i pune la socoteală pe pelerinii veniţi la schit cu prilejul Schimbării la Faţă. Planurile celor care doreau să vadă piramida holografică au fost date peste cap de vreme. A fost furtună în masiv, ploaia încetând pe la ora două, iar dimineaţă era plafon de nori“, a declarat Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ.

Celălalt motiv pentru care pe Ceahlău este o mare afluenţă de oameni pe 6 august este unul de natură religioasă. În această zi creştinii ortodocşi sărbătoresc Schimbarea la Faţă, iar cu acest prilej are loc un mare pelerinaj la Schitul Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiind hramul aşezământului de la cota 1.750 metri. În fruntea celor care au urcat muntele a fost IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care continuă, an de an, tradiţia instituită de actualul Patriarh al României, Daniel.

Schitul Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost ridicat din iniţiativa Mitropolitului Moldovei, Daniel. Pe cheltuiala prinţului Dimitrie Sturdza şi a Armatei, care a transportat materiale cu elicoptere, biserica a prins repede contur şi a fost terminată în august 1993. Pentru cei care pleacă în ascensiune pe Ceahlău, cabana Dochia se identifică practic cu muntele, fiind loc de popas şi odihnă, preţ de o oră-două sau de câteva zile pentru zecile de mii de turişti, punctul final sau de start al tuturor potecilor. Istoria refugiului de la cota 1.750 începe acum mai bine de 100 de ani. Primul adăpost a fost construit în 1908.

La începutul secolului XX, masivul era străbătut de doar 20-30 de familii de drumeţi pe an. Motivele: drumul anevoios şi lipsa adăposturilor. În 1907, Societatea de Gimnastică, Sport şi Muzică din Iaşi, împreună cu filiala Turiştilor din România, lansează un apel de strângere de fonduri pentru construirea unei cabane.

„Ne-am hotărât să încercăm a remedia în parte răul, ridicând pe cel mai frumos munte din Moldova, pe vârful Ceahlăului, chiar în această vară, un adăpost permanent în zid, care să poată adăposti comod 25 de persoane, unde să se poată găsi un păzitor, o cameră de bucătărie, un pahar de vin sau de coniac, o bucată de brânză ori de şuncă, ouă, în condiţiile cele mai avantajoase“.

Aşa se preciza în apelul celor două societăţi. Inaugurarea are loc pe 30 iunie, în prezenţa a vreo 300 de turişti, Clădirea avea două încăperi, de aproximativ 6/4 metri, ziduri de piatră şi o înălţime de circa 4 metri. Se spune că putea găzdui în jur de 20 de persoane. Construcţia a stat în picioare numai 20 de zile, din cauza mortarului rău făcut şi a lipsei unei fundaţii de zid, fiind culcată la pământ în timpul unei furtuni. În ani, au apărut alte planuri pentru un adăpost pe culmea Ceahlăului, cabana a trecut cu bine de Primul Război Mondial, deşi a fost destul de deteriorată, iar lucrările de reconstrucţie au durat până în 1922.

În al Doilea Război Mondial, cabana a fost folosită de armata germană ca punct de observaţie, iar după retragerea acestora a fost locuită, pentru o scurtă perioadă, de soldaţi sovietici. Refugiul a fost reparat în 1945-1946, amenajări au fost în 1958, dar tot făcea faţă afluxului de drumeţi, iar viitoare extinderi se vor realiza abia din 1982. Peste un an cabana este racordată la izvoarele de sub platoul alpin, iar în 1984, la reţeaua electrică din Durău.