“Moşu’” a plecat să scrie din Ceruri

■ la doar 60 de ani cel alintat de colegi "Moşul" a plecat discret din viaţă, după o lungă şi grea suferinţă ■ colegii lui aveau să afle mult prea tîrziu de vestea tristă ■ moartea talentatului jurnalist, format la Opinia Studenţească din Iaşi, lasă lumea presei locale mai săracă ■ Ioan Creţu a lucrat la Romanul Liber, Gazeta de Roman, Monitorul, Ziarul de Roman şi Opinia Romaşcană ■

Zilele acestea a apărut pe pagina de facebook a unui coleg de breaslă, talentatul poet Emilian Pal, o postare prin care acesta anunţa vestea tristă a trecerii în nefiinţă a jurnalistului Ioan Creţu, alintat de de colegii de breaslă cu apelativul “Moşu”. Din păcate şi acesta a aflat tîrziu de trecerea în nefiinţă a gazetarului, care s-ar fi petrecut undeva la sfîrşitul lunii iulie, dar despre care s-a aflat abia acum.

Cum “Moşu” ne-a fost coleg încă din primii ani de după Revoluţie ar fi nedrept să nu scriem despre evenimentul tragic care ne-a marcat. Născut la Roman pe 7 ianuarie 1961, Ioan Creţu a terminat Institutul Politehnic din Iaşi, fiind repartizat la turnătoria defunctei Societăţi “Fontax” din Roman. Imediat după Revoluţie Ioan Creţu care îşi făcuse ucenicia jurnalistică la “Opinia Studenţească”, din capitala Moldovei, avea să fie cooptat în echipa primului ziar apărut în 1990- “Romanul liber”, finanţat de Sorin Ovidiu Vîntu.

În 1992 împreună cu Puiu Costea, Gabriel Volcinschi şi redactorul semnatar al acestor rînduri avea să pună bazele hebdomadarului “Gazeta de Roman”. Ulterior după apariţia “Monitorului” şi a “Ziarului de Roman” jurnalistul a lucrat şi la cele două publicaţii, la ultimul cotidian fiind o vreme secretar general de redacţie. Talentat, modest, generos peste normal, Moşu’, dacă avea doi lei în buzunar, îi dădea atunci cînd ieşea în teren primului cerşetor întîlnit în calea sa. Îmi amintesc cu nostalgie despre zilele şi nopţile petrecute în redacţia săptămînalului Gazeta de Roman, care se afla la etajul al II-lea al Primăriei Roman.

Acolo, împreună cu Puiu Costea, Cristiana Bortaş, Ciprian Predescu, Constantin Bîrjoveanu şi alţi colaboratori erau “bijuterite” ediţiile săptămînale ale ziarului. Îi plăcea să se deghizeze. Îmi amintesc despre modul în care s-a transformat în cerşetor şi a stat o zi întreagă pe peronoul Gării Roman, pentru a documenta un reportaj plin de umor, cum numai el ştia să scrie.

Contactată telefonic sora jurnalistului, muzeografa Cătălina Ivan, a confirmat vestea tristă a trecerii în nefiinţă a colegului nostru, justificînd discreţia şi graba înhumării sale prin faptul că la sfîrşitul lunii iulie, cînd a cedat inima jurnalistului, era în timpul valului de caniculă, ceea ce a grăbit ceremonia de înmormîntare, supusă, de altfel, şi restricţiilor pandemice.

A fost o înmormîntare simplă, aşa cum şi-a trăit şi viaţa “Moşul”. Sora acestuia a adăugat o serie de date biografice, mai puţin cunoscute de cei care l-au iubit şi preţuit pe jurnalistul modest, discret şi generos, răpus, după o viaţă relativ dezordonată, de un neoplasm esofagian şi două accidente cerebrale vasculare, după cîteva zile de internare în Spitalul de la Roman. Tot de la sora sa aveam să aflăm că în timpul studenţiei a colaborat cu Toni Grecu, de la Trupa “Divertis” căruia i-a scris cîteva cuplete.

Tot în studenţie a cîntat ca toboşar într-o trupă ce îşi are originile în stilurile ska şi rocksteady, asociate, adesea, cu mişcarea Rastafari şi avînd o tematică diversă, incluzînd iubirea, credinţa, relaţiile, sărăcia, nedreptatea şi tot felul de alte abordări tematice de natură socială. “Necunoscut şi retras. Aşa s-a dus Ioan Creţu (Moshu). Am aflat tîrziu. L-am visat. Stătea în poarta Episcopiei şi mi-a cerut nişte ţigări. Avea chef de scris. Voia un ultim reportaj.

Cu greu i-am redescoperit textele. Probabil acum s-a deghizat,aşa cum obişnuia, în vremurile bune, şi face un reportaj din cerul numit Castelul nebunilor”, scria despre colegul său, Emilian Pal, pe pagina de socializare. Dumnezeu să te odihnească, Moşule, şi iertare pentru că, poate, nu te-am înţeles şi nu te-am ajutat destul, în lungile tale zile de singurătate.