Insula Şerpilor, episod din serialul „România furată“

Interesul de a deschide acest subiect mi l-a stârnit însuşi preşedintele actual al Ucrainei, Volodimir Zelenski. Acest preşedinte, pe 22 ianuarie 2020, de Ziua Unităţii şi Libertăţii Ucrainei, a făcut o declaraţie publică halucinantă, când încerca să rescrie o pagină din istoria Ucrainei. Cu acea ocazie, Zelenski a lansat teza că „Bucovina de Nord a fost ocupată de România în 1918“, din care cauză Ucraina Unită din 1919 nu a avut viaţă lungă.

Dacă ar fi răsfoit, măcar din curiozitate, istoria românilor, până să ajungă preşedinte, Zelenski ar fi aflat că Bucovina întreagă a făcut parte permanent din Voevodatul Moldovei, întemeiat sub domnia lui Bogdan I (1363-1367) şi întărit sub domnia lui Alexandru cel Bun (1400 -1432). De abia după Războiul ruso-turc (1768-1774) Imperiul rus hotărăşte să treacă Bucovina din administrarea Moldovei, sub administrarea Imperiului habsburgic, ca premiu pentru neutralitatea acestuia, în timpul ostilităţilor.

După destrămarea Imperiului habsburgic (austro-ungar) în 1918, Bucovina de Nord (zona Cernăuţi) hotărăşte să se unească cu Regatul României. Abia după acest moment, la 22 ianuarie 1919, se încearcă formarea Ucrainei Unite, care a fost imediat invadată de bolşevici şi anexată Uniunii Sovietice. Doar în 1940, prin raptul ruşilor, justificat de Pactul Ribbentrop – Molotov, Nordul Bucovinei cu ţinutul Herţa, Basarabia cu Bugeacul şi Insula Şerpilor, au fost înglobate forţat în URSS.

Aceste ţinuturi au revenit României pentru scurtă durată, între 1941-1944, după care au fost preluate definitiv din nou de către URSS-ul condus de Stalin. Odată cu destrămarea URSS în 1991, aceste ţinuturi au fost distribuite Ucrainei, care se consideră continuatoarea tradiţională a apucăturilor imperiale ale URSS.

Dacă ar fi citit istoria reală, nu cea scrisă la Moscova, Zelenski nu ar mai fi putut bate câmpii cu dezvoltarea tezei „Bucovina de Nord a fost ocupată de România în 1918“, pentru că acest ţinut nu a fost niciodată de drept al Ucrainei Unite din 1919. Iar în 1918, Ucraina nu exista ca stat de sine stătător, care să pretindă vreun drept asupra Bucovinei de Nord.

La 22 ianuarie 2020, ziua corijenţei la istorie a lui Zelenski, Ucraina îşi sărbătorea Ziua Unităţii, bazându-se pe teritoriile însuşite prin rapt de către URSS în 1940. După cum era şi firesc, declaraţia de inspiraţie rusă a lui Zelenski a stârnit vâlvă printre romanii de pe ambele maluri ale Prutului. Ulterior, cu fel de fel de explicaţii, gen „scoaterea din context“, s-a încercat dregerea busuiocului.

Indiferent de context, Zelenski trebuia să ştie că în mod faptic, România nu a ocupat armat Bucovina de Nord decât în 1941, după ce mareşalul Ion Antonescu a dat ordin Armatei Române să treacă Prutul. Datorită capriciilor istoriei, Nordul Bucovinei a ajuns la Ucraina în 1944, precum şi Crimeea în 1954. Ce nu vrea să ştie Zelenski, este faptul că în ianuarie 1919, trupele bolşevice, coalizate cu locuitori ucraineni, care doreau înfiinţarea statului Ucraina Unită, au atacat şi ocupat Hotinul din Regatul României, pentru timp de trei săptămâni.

Timp de zece zile, trupele regale româneşti s-au luptat cu rebelii, eliberând Hotinul pe 1 februarie 1919. În istoria lui Zelenski este consemnat faptul că România a efectuat represalii contra răsculaţilor, înăbuşind dorinţa de independenţă a ucrainenilor din Regatul României, supunându-i la un regim naţionalist de românizare.

Pentru a şti despre ce vorbim, la un recensământ din 1930, Hotinul avea puţin peste 15 mii de locuitori, dintre care 37,7% erau evrei, 36,6% erau ruşi, 14,8% erau ucraineni, iar 8,8% erau români.Dacă în ianuarie 2020, Zelenski deplângea soarta Bucovinei de Nord din 1919, care făcea parte din Regatul României, că aceasta era ocupată abuziv de România, este bine să fim atenţi despre cine şi despre ce vorbeşte acest preşedinte, înainte de a-i ridica osanale.

O lecţie de istorie pentru Zelenski, „Porţile deschise ale muzeelor nemţene“

În noaptea lui 14 mai a.c., denumită Noaptea Muzeelor, în Neamţ au fost declarate deschise două muzee, că mai multe, de unde nu- i interes, nici Dumnezeu nu cere. A fost vorba despre Muzeul de Artă din Piatra Neamţ şi Muzeul Colectivizării din Tămăşenii deputatului Iulian Bulai. La Muzeul de Artă, pe lângă un spaţiu generos acordat garderobei de spectacole ale artistei Corina Chiriac, a fost rezervat şi un spaţiu în care a fost expusă Coroana Reginei Maria.

Coroana Reginei Maria a fost dată cu împrumut de Muzeul Naţional de Istorie al României, pentru beneficiul vizitatorilor nemţeni interesaţi. La ultimul etaj al clădirii Muzeului de Artă, pentru cine îl puteau ţine balamalele, urcând o scară îngustă şi abruptă, îl aştepta surpriza descoperirii unui muzeu inedit, denumit Monumentele Basarabiei furate, pe care Zelenski ar fi fost bine să- l viziteze.

Acest muzeu în Muzeu a fost iniţiat de un grup de tineri inimoşi şi patrioţi care, într-un spaţiu mai larg, au prezentat dovezile urmelor unor monumente oficiale ale administraţiei române, plasate de secole pe teritoriul Basarabiei. Basarabie care, nu numai că a fost furată de la România, dar se caută ca aceste urme să fie şterse, în efortul de a rescrie istoria, după Moskova citire. Basarabia este astăzi Republica Moldova, dar Bugeacul din partea de Sud este, parte a Ucrainei.

Dacă în Republica Moldova, rusificarea practicată a urmărit ştergerea urmelor istorice ale românilor, în Ucraina, ucrainizarea care a înlocuit rusificarea, are aceleaşi obiective. Dispreţul ucrainenilor faţă de români este proverbial. Mulţi dintre refugiaţii ucraineni, ajunşi recent în România, au rămas sideraţi, când au fost primiţi cu pâine şi sare, crezând că vor fi trataţi ca românii din Ucraina.

Cei aproape 500 de mii de români, trăitori în Ucraina, aveau totuşi 120 de şcoli în limba română în timpul orânduirii sovietice. Astăzi, sub orânduirea ucraineană au mai puţin de 50 şi limba română le este interzisă oficial. Vechi monumente istorice ale românilor au fost demolate, în opera de negare a prezenţei istorice a românilor pe aceste teritorii.

Oraşul Cernăuţi din Bucovina de Nord, a fost atestat documentar la 8 octombrie 1408, într-un document semnat de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, care a domnit între anii 1400-1432. Acest document era postat public, pe un panou imens în oraşul Cernăuţi, cu valoare de monument istoric. Marţi, 26 aprilie 2022, premierul Nicolae Ciucă, Preşedintele Camerei Deputaţilor Marcel Ciolacu şi Ministrul de Externe Bogdan Aurescu, au făcut o vizită de curtoazie preşedintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, la Kiev.

A doua zi, după plecarea oficialilor români, panoul din Cernăuţi a fost dat jos, punându-se în loc un panou cu steagul Ucrainei. Gestul în sine spune totul. Premierul român Ciucă, se deplasase la Kiev, pentru a-i prezenta preşedintelui Zelenski admiraţia sa, după modelul marca Florin Cîţu. Ciucă a fost impresionat şi de obiectivul declarat al lui Zelenski, acela de a apăra întreaga Europă de o invazie rusă.

Nu i-a cerut în schimb nimic lui Zelenski, doar l-a admirat. Nu i-a cerut să reînfiinţeze cele 75 de şcoli româneşti desfiinţate de Ucraina independentă şi democrată, dar nici reacordarea dreptului de a folosi limba română oficial pentru populaţia de etnie română. Nu i-a cerut lui Zelenski să repună la loc Monumentul Unirii din Piaţa Centrală din Cernăuţi. Monumentul fusese inaugurat acolo în 1924 şi îndepărtat după 1944. Ulterior, nu i-a cerut lui Zelenski nici să repună la loc panoul cu actul atestator al Cernăuţilor, semnat de Alexandru cel Bun în 1408. Era prea copleşit de admiraţie, ca să se mai împiedice de nişte mărunţişuri.

Insula şerpilor poate fi salvată de umbrela NATO a României

Miza stăpânirii Insulei Şerpilor nu este susţinută decât de poziţia sa strategică în nordul Marii Negre, situată la 45 de kilometri faţă de Gurile Dunării, dar şi faţă de graniţa actuală a Ucrainei. Insula este o stâncă stearpă, cu o suprafaţă de 17 hectare, care a ajuns să facă după 1948, timp de 75 de ani, obiectul a numeroase litigii teritoriale între România şi URSS, până în 1991 şi între România şi Ucraina, din 1991 până în prezent.

O scurtă istorie a insulei ne relevă că aceasta era numită în antichitate de greci „Leucos“ sau „Insula albă“. A fost succesiv sub stăpânirea grecilor, romanilor şi genovezilor, ca şi în cazul Crimeii. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) Ţara Românească a stăpânit gurile Dunării, coastele Marii Negre şi inclusiv Insula Şerpilor. Ulterior, insula intră sub stăpânirea Moldovei, condusă de Ştefan cel Mare, unde domnitorul îşi mai adăpostea unele corăbii.

În anul 1484, Imperiul Otoman cucereşte Crimeea şi preia în stăpânire Insula şerpilor. În urma Războiului Crimeii (1853-1856), Tratatul de pace de la Paris, din 26 decembrie 1856, stabileşte ca Imperiul rus să cedeze principatului Moldovei Bugeacul, Delta Dunării şi Insula şerpilor. Imperiul rus ocupase Barasabia şi Insula şerpilor ca urmare a Tratatului de pace de la Bucureşti din 1812.

În subsidiar, Tratatul de pace de la Paris din 1856 a facilitat Unirea ţării Româneşti cu Moldova în 1859, sub Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, Tratatul de pace de la Versailles, din 28 octombrie 1920, încheiat după Primul Război Mondial, confirmă stăpânirea românească asupra acestei insule. Până în 1948, Insula şerpilor a rămas în stăpânirea României. La solicitarea expresă a ocupanţilor sovietici, România cedează insula, începând cu data de 4 februarie 1948.

După destrămarea URSS în 1991, Insula Şerpilor este inclusă „de facto“ în componenţa noului stat înfiinţat al Ucrainei. Atunci, în 1991, Ucraina şi-a încorporat toate teritoriile preluate abuziv de către URSS, ca o demnă continuatoare a „tradiţiilor imperiale ruseşti“. Mai mult, in mod iresponsabil, conducerea României din 1997 a semnat Tratatul de bună vecinătate cu Ucraina, în care îi recunoaşte acesteia toate posesiunile abuzive, moştenite după moartea URSS.

Bomboanele pe colivă au fost puse de România, când a semnat Tratatele frontaliere cu Ucraina, la Constanţa în 2 iunie 1997 şi la Cernăuţi în 17 iunie 2003. Trezită din somnul raţiunii, România a deschis un litigiu teritorial cu Ucraina în 2009, revendicând Insula Şerpilor, judecat şi pierdut la Curtea de Justiţie de la Haga. Cu ocazia atacării Ucrainei, pe 24 februarie 2022, Rusia ocupă Insula şerpilor, în timp ce ucraineenii păzeau Kievul.

Au existat mai multe tentative ale ucrainenilor de a recuceri insula, supunând-o unor bombardamente. Pe 30 iunie 2022, Rusia renunţă oficial la ocupaţia insulei, pentru a fi preluată de Ucraina. Ucrainenii nu s-au grăbit să reocupe insula, limitându-se în a arunca simbolic un steag dintr-un helicopter, semn că au învăţat lecţia cu suflatul în iaurt.

În contextul dreptului câştigat la Haga de către România, de a exploata zăcămintele de gaze din zona limitrofă a Insulei Şerpilor, deţinerea acestei insule ar fi fost mai mult decât importantă. Istoria ne-a desluşit că dacă insula rămâne în proprietatea ucrainenilor, sau trece în proprietatea ruşilor, România nu are prea multe şanse să-şi exploateze în siguranţă zăcămintele care-i aparţin.

Odiseea insulei, cel puţin după 24 februarie a.c., ar fi putut avea un final raţional, dacă aceasta ar fi fost în proprietatea României, aşa cum a fost de veacuri. Cu atât mai mult cu cât, acum România se află sub umbrela NATO. Dacă Ucraina tine morţiş să intre în UE, alături şi de România, poate mintea cea de pe urmă a lui Zelenski găseşte soluţia de a îndulci relaţia cu românii, cedându-le ce li s-a luat, Insula şerpilor. Astfel, Insula Şerpilor poate intra sub umbrela NATO, alături de România, soluţie care îl va face pe Putin să crape de ciudă, iar pe Zelenski să-şi vadă visul cu ochii.