“Foarfecele de Aur”, adjudecat de un nemţean

■ el este discipolul maestrului Daniel Robu, din Săbăoani, preşedintele Academiei Croitorilor din Regiunea Piemonte ■ tînărul lucrează de 8 ani în atelierul "Sartoria Robu" ■ în timpul pandemiei atelierul a avut şi el de suferit, cifra de afaceri scăzînd cu 21% ■

Dinspre Torino, Italia, vine o ştire care ne umple sufletul de mîndrie. Un conjudeţean de-al nostru, tînărul Vlăduţ Mihail Motău, a fost declarat cîştigătorul celui mai prestigios trofeu din industria modei: “Forbice d’Oro”(Foarfecele de Aur) care i-a fost conferit, săptămîna trecută, în cadrul celei de a 70-a ediţii a acestei competiţii profesionale.

Contactat telefonic de către redactorii “Monitorul” preşedintele Academiei Croitorilor, din Regiunea Piemonte, omul de afaceri Daniel Robu, ne-a acordat, în exclusivitate, o declaraţie, vorbindu-ne despre acest succes al ucenicului său, dar şi despre modul în care a trecut peste pandemie el, familia sa şi cei 9 angajaţi ai săi. “Săptămâna trecută a avut loc o nouă ediţie a concursului Foarfecele de Aur organizat la fiecare doi ani de către Academia Croitorilor din Roma. Anul acesta competiţia a ajuns deja la a 70-a ediţie.

Din partea Regiunii Piemonte, unde activez şi sînt preşedintele Academiei Croitorilor din Regiunea Piemonte, am obligaţia să descopăr şi să încurajez noi talente, pe care le prezint în concurs. Anul trecut la faza regională a cîştigat, spre bucuria mea, Vlăduţ Mihail Motău, un ucenic al meu, originar ca şi mine din Săbăoani. În cei 8 ani de cînd lucrează în atelierul meu, Sartoria Robu, m-a ascultat şi a făcut performanţă. Important este că s-a prezentat la concurs cu dorinţa de a ieşi învingător.

Însă nici el nu a sperat să obţină marele premiu în faţa a 11 din cei mai reputaţi croitori italieni, ceea ce înseamnă enorm. Spre încîntarea noastră pe scena evenimentului a urcat şi cel mai longeviv cîştigător al trofeului, un croitor în vîrstă de 86 de ani, din Torino. A fost pentru noi o mare satisfacţie de a constata că prima capitală a competiţiei este Torino, unde există cinci dintre cîştigători, de-a lungul timpului, a trofeului. În felul acesta, personal, mă simt împlinit profesional, prin această nouă performanţă a ucenicului meu, cu atît mai mult cu cît l-am luat de la zero şi am reuşit să-i tranmsmit pasiunea pentru această meserie frumoasă şi plină de satisfacţii. Cît despre Vlăduţ Motău se află încă sub imperiul emoţiilor uriaşe, prin care a trecut şi îi mai trebuie încă zile bune pînă să realizeze cît de sus a ajuns”, a declarat Daniel Robu.

“Criza ne-a atins, dar nu ne-a îngenunchiat”

Revenind la perioada pandemiei, Daniel Robu ne-a mărturisit că şi afacerea sa a avut de suferit în timpul perioadei de lock down (carantină n.r).

“Criza care a intervenit în timpul perioadei de pandemie nu avea cum să nu influenţeze şi afacerea mea. Noi facem costume la comandă, care sînt produse de nişă. Clienţii noştri tradiţionali au comandat şi în timpul pandemiei, dar mai puţin ca într-o perioadă normală. Cu toate acestea noi am lucrat şi avem avantajul că produsele noastre nu sînt livrate magazinelor, care au fost multă vreme închise.

Am reuşit să trecem peste perioada de criză mulţumitor, cu toate că cifra de afaceri s-a micşorat cam cu 21% în acestă perioadă. La Sartoria Robu lucrează 7 angajaţi şi 2 ucenici, dintre care patru sînt români, o croitoreasă este originară din Republica Moldova, ceilalţi fiind originari din Africa şi Italia”, ne-a mai mărturisit Daniel Robu.

Anul acesta omul de afaceri şi-a permis un concediu de trei săptămîni, în luna august, cînd a venit acasă să-şi vadă mama şi rudele. Întrebat fiind ce s-a mai ales despre proiectele sale legate de România, despre care ne-a vorbit într-un interviu anterior, Daniel Robu ne-a mărturisit că toate proiectele profesionale sînt legate doar de afacerea sa de la Torino, asta pentru că statul italian încurajează mediul de afaceri, oferind oportunităţi fiscale pentru ucenicii pe care-i formează în atelierul său.

“Ştiţi că v-am declarat altădată că la bătrîneţe mă văd întors acasă, pe meleagurile natale, de care îmi este dor şi unde aş dori să deschid o Academie de Croitorie, ca în Italia, dar atunci cînd vin acasă, din păcate, nu-mi place ceea ce văd că se întîmplă. Mărturisesc că cel puţin, pentru moment, nu am deschidere în România pentru că aici statul are mentalitatea << Are bani să-i aducă şi să-i investească>> . Statul român nu ştie decît să jecmănească mediul de afaceri, de aceea oamenii au fugit cît au putut de investiţiile din România. E păcat că după 30 de ani de la Revoluţie mentalităţile au rămas aceleaşi. Proiectele trebuie făcute în parteneriat cu statul şi nu de pe poziţii de superioritate”, a adăugat Daniel Robu.

Acesta a spus că este mulţumit şi de realizarea profesională a fiicei sale, Alexandra Robu, în vîrstă de 24 de ani, care a terminat Facultatea de Arhitectură-Dresing şi lucrează în domeniu, în timp ce soţia sa este asistentă şefă într-un spital, în apropiere de Torino. Atît Daniel Robu cît şi angajaţii săi s-au vacinat anti-Covid şi au reuşit să depăşească o perioadă dificilă, din punct de vedere sanitar şi economic, pentru întreaga omenire, mulţumindu-i lui Dumnezeu că sînt sănătoşi şi pot să-şi vadă de viaţă.