Dreptul la neuitare. Istoria unor vechi așezăminte de cult

■ în zona Roman, există două lăcașuri de cult cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică ■ este vorba de Biserica Precista Mică din oraă și Biserica Vovidenia din satul Micșunești - Făurei ■

Preot dr. Florin Țuscanu aduce în atenția urmăritorilor rubricii sale de pe Facebook, „Dreptul la neuitare”, importanța uneia din cele mai mari sărbători creștine la românii ortodocși, cea închinată Intrării Maicii Domnului în Biserică, numită în popor Vovidenia, prilej de mare bucurie duhovnicească.

„A existat încă din vechime o biserică în târgul Romanului cu acest hram, iar în timpul episcopului Melchisedec Ștefănescu, la anul 1880, a fost adusă la Micșunești o biserică de lemn cu același hram, din satul Bălțătești. Ambele biserici care își serbează acum hramul au povești frumoase, învăluite în mister, peste care s-a așternut nedreapta uitare, fapt pentru care voi aminti câteva lucruri despre fiecare locaș de cult.

Biserica Precista Mică sau Precista de Sus a fost ridicată pe locul ultimei biserici de lemn din târgul Romanului, la anul 1791. Episcopul Melchisedec Ștefănescu menționează în Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman un detaliu prețios și anume că înainte de zidirea actualei biserici de zid, exista aici o biserică de lemn cu acest hram, care ar fi fost ridicată de un preot cu numele Ioniță.

Un fiu al acestui preot a donat un clopot de bronz la anul 1777, care se păstrează până astăzi în clopotniță. La anul 1791, locuitorii acestei zone a târgului au început zidirea actualei biserici de zid, împrejurul vechii bisericuțe de lemn. Atunci când zidurile au ajuns deasupra ferestrelor, meșterii au început să demonteze vechea bisericuță din grinzi de lemn, făcând un acoperiș provizoriu noilor ziduri, care a rămas așa până la anul 1826.

Atunci, bătrânul preot Ioan Sofrăcescu a reușit să încheie lucrarea și să sfințească biserica. Amintesc faptul că în același an – 1826 – a fost resfințită și biserica Precista Mare din Roman, după ample lucrări de renovare, de către mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi, episcopul Romanului Meletie și arhiereul Varlaam Sardeon, egumenul de la Sfântul Spiridon din Iași”, scrie Florin Țuscanu.

Preotul cercetător amintește și despre istoria Bisericii Vovidenia, din satul Mișunești, comuna Făurei, unde un incendiu devastator a mistuit la 1889 vechea biserică a satului, fapt pentru care sătenii au apelat atunci la o soluție ingenioasă de a solicita demontarea și strămutarea unei vechi biserici din lemn, din satul Bălțătești, unde se ridicase între timp o biserică nouă de zid.

Obținând acordul și binecuvântarea Episcopului Melchisedec, sătenii au adus cu carele grinzile de lemn și odoarele vechii bisericuțe de la Bălțătești, cu osârdia unui evlavios și vrednic sătean pe nume Ionică Gligorcea, care mai apoi se va călugări la Mănăstirea Bistrița. Pe icoana hramului – Intrarea Maicii Domnului în Biserică – este făcută o însemnare: „Făcută pe cheltuiala preotului Constantin Bran din satul Micșunești, 1893 ianuarie 10”.

În timp, bisericuța de lemn din Micșunești a suferit mai multe lucrări de consolidare, restaurare și renovare, care au modificat cumva identitatea ei, de monument de arhitectură populară: pereții au fost tencuiți, acoperișul de draniță a fost înlocuit cu tablă zincată, au fost turnate prispele și scările de acces și altele – totuși monumentul păstrează planul treflat inițial și echilibrul formelor volumetrice. „La acest popas duhovnicesc, de Vovidenia, o rugăm pe Maica Domnului să ne ocrotească și să mijlocească pentru noi toți și pentru a noastră mântuire!”, spune preotul Florin Țuscanu.