Dreptul la neuitare. Dosoftei, unul dintre cei patru episcopi ai Romanului care au fost canonizați

■ a fost pomenit cărturarul Dosoftei, unul dintre cei patru episcopi canonizați de BOR ■ cărturarul este considerat „întâiul mare liric român” și „părintele poeziei române” ■ el este autor al „Psaltiriii în versuri” ■

Pomenirea Sfântului Ierah Dosoftei (născut 26 octombrie 1624 – decedat 13 decembrie 1693), fost episcop al Romanului, cunoscut în istoria literară ca autor al „Psaltirii în versuri”, a avut loc zilele trecute.  Preot dr. Florin Țuscanu, în rubrica sa de pe contul de socializare, „Dreptul la neuitare” evocă figura marelui cărturar.

„În șirul neîntrerupt, vreme de peste 600 de ani, al ierarhilor Romanului, patru dintre cei peste 70 de episcopi au fost canonizați de către Sfântul Sinod al BOR: Dosoftei (1660-1671); Teodosie de la Brazi (1671-1674, serbat pe 22 septembrie); Ioan de la Râșca și Secu (1674-1685, serbat pe 30 august) și Pahomie de la Gledin (1707-1713, serbat pe 14 aprilie).

Astăzi (13 decembrie – n.r.) este consemnat în calendarul nostru Sfântul Ierarh Dosoftei, care a păstorit Episcopia Romanului din 1660 până în 1671, oferindu-ne prilejul de ne aminti de dânsul și de a-i cinsti memoria. Activitatea sa cărturărească, bogată și diversificată, pune în lumină calitățile sale intelectuale. Cunoștea bine limbile greacă, latină, slavona, polona, rusa, avea bogate cunoștințe de istorie, de teologie dogmatică.

În vremea cât a păstorit Episcopia Romanului, cu multă inspirație si trudă, „după cinci ani de osteneală”, vlădica Dosoftei a pus în stihuri Psaltirea (Psalmii lui David), opera sa de referință, fapt pentru care este considerat chiar «întâiul mare liric românesc» și «părintele poeziei române». Manuscrisul Psaltirii în versuri, păstrat la Academia Română, dedicat domnului țării – Duca Vodă – este semnat de Dosoftei episcopul Romanului și datează cel mai târziu din 1670”.

Aceste lucruri sunt scrise de preotul Florin Țuscanu. Acesta reamintește și faptul că, la Roman, Dosoftei a viețuit vreme de 11 ani, orașul oferindu-i condiții prielnice strădaniilor sale cărturărești, constituind o sursă din care el a preluat expresii dialectice, particularități ale graiului, referiri la forme de viață din zona aceasta a Moldovei, pe care le regăsim acum, după mai bine de 350 de ani în versurile „Psaltirii“ sale.