Dreptul la neuitare, dascăli valoroşi de altădată. Cine a fost profesorul Vasile Petrovanu

■ preotul Florin Ţuscanu relatează în proiectul editorial „Dreptul la neuitare“ despre activitatea prodigioasă a profesorului Vasile Petrovanu, din Trifeşti ■ a fost unul dintre cei mai apreciaţi profesori de Limba română de la Şcoala Normală din Iaşi ■

Preotul Florin Ţuscanu, împătimit cercetător al arhivelor, inclus în volumul al V-lea al Enciclopediei Scrisului Istoric Românesc, lucrare apărută sub egida Academiei Române, continuă demersul său de a aduce la lumină documente importante despre personalităţi ale meleagurilor nemţene. În una din ultimele sale consemnări de la rubrica „Dreptul la neuitare“, preotul vorbeşte şi despre „Domnii Trandafiri“ ai meleagurilor natale.

Unul dintre ei este profesorul Vasile Petrovanu, născut în 26 mai 1877 la Trifeşti şi decedat în 26 noiembrie 1941 la Iaşi, fiind înmormîntat în curtea bisericii (foto) din satul natal, alături de tatăl său, preotul satului. În preajma bisericii cu hramul Sfîntul Nicolae din Trifeşti se află două morminte vechi ale slujitorilor bisericii de altă dată.

„Primul mormînt este al familiei preotului Neculai Petrovanu (1850- 1916) şi al presbiterei Soltana (1852-1909). Unul dintre fiii acestei familii, Vasile, probabil cel mai mic, a făcut o strălucită carieră didactică la Iaşi, ajungînd director al Şcolii Normale Vasile Lupu vreme de aproape trei decenii. Născut la 26 mai 1887 la Trifeşti, în familia preotului Neculai Petrovanu, Vasile a urmat Şcoala Primară în satul natal, apoi Gimnaziul Roman Vodă, unde a avut ca director pe Calistrat Hogaş.

Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din Iaşi, iar la 1septembrie 1912 este numit profesor la Şcoala Normală şi la Liceul Militar din Iaşi, unde va activa vreme de trei decenii, pînă la pensionare. Ca profesor şi director al Şcolii Normale s-a remarcat prin metodologia sa, fiind autorul cîtorva manuale. A scos un Almanah al şcolii, începînd cu anul şcolar 1926.

A scris şi o istorie a acestei şcoli şi a publicat-o. A organizat o bogată bibliotecă şcolară, care avea la pensionarea sa peste 30.000 de volume. A scos o revistă lunară a şcolii, Tinereţe, a organizat un cor, fiind foarte îndrăgit şi apreciat în epoca sa, atît de dascăli, cît şi de elevii săi, viitorii învăţători ai Moldovei“, spune preotul dr. Florin Ţuscanu.

Acesta mai aminteşte şi faptul că în februarie 1941, cînd a anunţat că se retrage de la catedră, din motive de sănătate, s-a consemnat ca au plâns toţi cei prezenţi după dînsul, „ca după un părinte al şcolii“. Îndrăgitul profesor s-a stins din viaţă după cîteva luni, la 26 noiembrie 1941. Preotul cronicar Florin Ţuscanu se întreabă cîte generaţii de viitori învăţători a format dascălul de origine nemţeană şi afirmă, cu toată convingerea, că trifeşteanul Vasile Petroveanu şi-a împlinit misiunea de dascăl cu multă dăruire, fiind foarte apreciat în epocă, dar că, din păcate, nedreapta uitare s-a aşternut prea repede peste numele său .

Pînă acum, preotul Florin Ţuscanu a publicat şapte volume conţinînd relatări despre evenimentele de altădată şi despre personalităţi nemţene, incluse în ceea ce se cheamă Dreptul la neuitare“, un demers editorial cu totul aparte. Va continua publicarea acestor relatări, bazate pe documente din arhivă, descoperite în urma cercetării Arhivelor Naţionale, Arhivelor Patriarhiei Române, ale Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, dar şi ale unor arhive din Franţa sau Republica Moldova, aşezate în ordinea calendaristică a zilelor săptămînii, menite a aminti contemporanilor despre valorile trecutului acestor meleaguri.