Cronica pisălogului – Lumea evoluează (Despre bicicliste, femei cu pantaloni și măicuțe la volan)

Lui Constantin Bârjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist și vorbitor de esperando, îi era publicat în 2005, la Editura „Mușatinia” un volum în care adunase peste 280 de tablete umoriste, intitulate „Cronica pisălogului”, care apăruseră în  săptămânalul „Gazeta de Roman”. În numărul de astăzi, republicăm tableta intitulată „Lumea evoluează”, în care hâtrul „Pisălog” trece în revistă o parte din lucrurile care au revoluționat societatea, de la vestimentație, la apariția bicicletei și ulterior a mașinii, la volanul căreia s-a instalat și femeia, lucru de neconceput într-o anumită epocă. Cu umorul său debordant, Constantin Bârjoveanu, abordează și problema dragostei, a celei care mai demult nu era permisă în public. Folosind procedeul artistic al hiperbolizării, evident ironic, autorul vorbește despre „moda” apuseană, cu  bărbatul și femeia iubindu-se în public, făcând dragoste până și în copac. „Pisălogul”, evident, exagerează și declară mucalit că având rău de înălțime nu se va putea obișnui cu acest lucru.

Până pe la 1800, boierii cu calpac, cu caftan și cu iminei de marochin galben, când vedeau pe cineva care încerca să introducă moda Apusului, cu pantaloni ce se poartă și azi, îi ziceau – după cum pun cronicile: „Măi, neamțule!”. Pe la 1910, când apărea pe Bogdan Dragoș câte un om cu bicicletă, tineri și bătrâni ieșeau la porți și se cruceau cum de poate acela să meargă numai pe două roți.

Când a apărut cineamtograful la noi în târg, unii spuneau că nu e lucru curat la mijloc. După `44, când era văzută iarna o femeie cu pantaloni de schi pe stradă, vuia tot târgul că a apărut Satana pe pământ. Cu timpul, oamenii s-au învățat, pantalonii sunt purtați de femei și vara, bicicleta nu mai este o noutate, cum noutate nu mai este nici femeia la volan.

Chiar nici măicuța care șofează și care, când a fost văzută pentru prima dată în orașul nostru a făcut mare vâlvă. Mai aproape de zilele noastre, tinerii au început să se sărute în public, mai întâi în București, că peștele de la cap se împute, apoi în celelalte orașe universitare, iar acum nici la Strapociorbești, locurile dosnice nu mai sunt folosite în acest scop.

După ce am fost martor ocular la atâtea racordări de tuburi digestive, m-am obișnuit cu asemenea scene și nu le mai găsesc chiar așa ieșite din comun. Întrebarea este: până unde vom merge? Scria, nu demult în ziare că, undeva, în Apus, unii oameni fac dragoste în copaci. Dacă, până acum, cu femeia cu pantaloni, cu femeia la volan, cu femeia care fumează, m-am obișnuit, cu femeia din copac n-am să mă pot obișnui niciodată, am rău de înălțime.

Nota redacției: rubrică susținută de consilierul județean PMP, Sorin Dumitru Cazan