Cronica pisălogului – Aferim Vasile!

Constantin Bârjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist și autor al „Cronicii pisălogului” scria, în urmă cu ceva ani, în săptămânalul „Gazeta de Roman” peste 280 de tablete umoristice, majoritatea însoțite de caricaturi inspirate. În numărul de astăzi republicăm tableta intitulată ”Aferim Vasile!”, în care hâtrul „Pisălog” relatează modul facil de pătrunderte a capitalismului în România post-decembristă, când lumea alerga la turci să facă „parale“, multe „parale“, prin bișniță. Vasile, personaj neaoș de pe meleagurile dâmbovițene, care putea fi și romașcan, a început în 1990 să facă naveta la turci pentru a face comerț, evident, clandestin. Folosindu-se de o parte din cele 2780 de cuvinte de origine turco-osmană, pătrunse de-a lungul a cinci secole de influență turcească asupra limbii române, autorul face un joc reușit de cuvinte, descriind cu mult umor, primul mod de pătrundere a ”capitalului” la români, care se realiza prin devalizarea întreprinderilor ceaușiste și comercializarea, în bazarul de la Istambul, a unor mărfuri la mare căutare, precum rulmenții. Și multe altele.  

Auzisem de un GEALAT care a fost pe la turci, cam tot de atâtea ori de câte ori au venit ei pe la noi, și care s-a întors c-o parte din GALBENI, iar acum trăiește în HUZUR ca un BIM-BAȘĂ. Cum era BECHER, că nici o CADÂNĂ nu-i călcase pragul, s-a hotărât să plece și el. Cineva care lucrase în CÂRDĂȘIE cu unul de la o magazie, i-a adus o marfă care la turci făcea PARALE, drept pentru care s-a lăsat cu mare BAIRAM, adică cu CHIOLHAN, cum zic turcii, cu BUT de BATAL luat de la CASAP și făcut CHEBAB, cu CIGHIR, cu vin de Valahia, de-i zice „de la Drăgășani”. Bani, bani!

Toți l-au lăudat: ”AFERIM, Vasile! Dacă te ține BALAMAUA du-te! I-a crezut pe PALAVRAGII și visa Vasile că e primit cu ALAI și că e tratat cu BACLAVALE, cu CATAIF, cu HALVA, cu SUSAN, și cu… RAHAT cu apă rece. Și-a făcut CALABALÂCUL și-a plecat. După ce a dat BACȘIȘ ba ici, ba colea, a ajuns la Istambul. Un PEHLIVAN l-a cunoscut după BOI că-i MUSAFIR, a făcut CHELEMET de SANCHI! și i-a zis:

„EFENDI, bre, am ceva pentru mata” și i-a vândut un COȘCOGEA GHIULUL pe care l-a crezut SADEA, dar era TINICHEA curată. Când a văzut DANDANAUA mai să-l apuce DAMBLAUA și nu alta. Dacă punea mâna pe el, îl făcea PILAF, adică HARCEA – PARCEA. Cum era la AMAN, s-ar fi dus la un AGĂ să-l prindă pe PEHLIVAN și să-i tragă un PERDAF ca lui, dar s-a gândit că acesta nu-i la CHEREMUL unui venetic, că nu stă la taifas cu orice FARFARA și-ar putea da de BELEA, așa că s-a mulțumit cu o CHIFTEA.

Cu un FELEGEAN de cafea de NĂUT cu CAIMAC, și cu trei metri de perdea de Pașcani, pe care pesemne un BEI le-a luat cu o mână direct de la sursă și le-a dat cu alta negustorului din  Istambul. Bani, bani! Câtă alergătură pentru o marfă de la Pașcani! Cum! Mărfuri de-ale noastre la Istambul? Cu DUIUMUL. Dar la noi? Aproape IOC. Și treaba asta nici un CADIU n-o vede.

Pe la CHINDII, răvășit de parcă ar fi fost prins cu ARCANUL, necăjit că una a gândit și BAȘCA a ieșit, a plecat spre țară, MOFLUZ că-n MAHALA se va face de MASCARĂ, că perdelele stau după perdea, și că-n afacerea cu GHIULUL, un turc i-a turtit FESUL. AFERIM, Vasile! Nu vreau să-ți stric HATÂRUL, dar ce vine de HARAM, de HARAM se duce. Dicționar: aferim – halal; bimbașă – baș-boier; bairam – zaiafet; bacșiș- ciubuc; pehlivan – pezevenchi, șmecher; boi – moacă; cu duiumul – berechet.

Nota Redacției – Rubrică susținută de viceprimarul Radu Samson