Când liberalii nemţeni vorbesc de funie în casa spânzuratului

Cu ocazia votării în Consiliul Judeţean a proiectului de buget pentru anul 2023, consilierii PNL au propus să fie reduse sumele aferente capitolului „Asistență socială” şi să se suplimenteze sumele pentru reconstrucţia vestitului pod de la Luțca. Propunerea consilierilor liberali a fost respinsă de consilierii PSD, asimilaţi ca „tovarăşi PSD-iști” de liderul PNL, George Lazăr.

Este la mintea cocoşului că cele două partide au programe antagonice, proprie ideologiei lor. PSD-ul mizează pe „programe de protecţie socială”, iar PNL mizează pe „programe de investiţii”. Practica a dovedit că cele două programe nu se pot exclude reciproc, soluția fiind undeva pe la mijloc. Un program de guvernare locală sau naţională trebuie să vizeze deopotrivă, atât componenta protecţiei sociale, cât şi componenta investiţională, judicios dimensionate.

Aceasta presupune însă negocieri prealabile între liberali şi social democraţi. Un program astfel structurat asigură stabilitate, dezvoltare şi coeziune socială. Într-o astfel de perspectivă, Ponta şi Crin Antonescu au creat USL-ul în 2011, pe care în 2014, Klaus Iohannis l-a dinamitat. Ulterior, Klaus Iohannis a înţeles în ce prăpastie băga România cu „m..e PSD” și a format Guvernul Ciucă în 2021, cu sprijinul PSD.

A fost singurul lucru bun pe care l-a făcut Iohannis în cei opt ani de mandat, pierduţi ca fumul în vânt. Ghinionul nostru a fost că alianţa PSD – PNL de la centru nu a avut ecou şi la noi în judeţ, cele două formaţiuni locale rămânând la faza cuţitelor lungi, din cauza unor ambiţii şi frustrări personale ale liderilor respectivi, împinși de la spate de grupările proprii.

Interesele grupărilor proprii, adverse, care au practicat trasul preşului de sub picioare, au transformat judeţul Neamţ într-un câmp de luptă, frământat de ambiţiile unor neamuri proaste din aceste partide. Nu ne-a fost deajuns cutremurul demolator provocat de liberalul Gheorghe Ştefan, avem în continuare parte de replicile provocate de urmaşii acestuia. La care se adaugă şi efectul mişcării plăcilor tectonice ale intereselor din interiorul PSD, monitorizate de DNA.

Cronica bătăliei de la Podul Luțca

Judeţul Vaslui, din vecinătate, se poate lăuda că în istoria sa a existat marea bătălie de la Podul Înalt din 10 ianuarie 1475, unde Ştefan cel Mare a bătut armatele otomane ale lui Suleiman Pașa. La Neamţ avem şi noi poduri, dar avem și alt gen de bătălii. Președintele Consiliului Judeţean, Ionel Arsene s-a bătut să obţină aprobarea de a repara podul de la Luțca.

Degeaba s-a tot filmat Arsene pe lângă pod, cu cască în cap, în salopetă şi cizme, că podul şi-a continuat destinul şi s-a dărâmat. Banii cheltuiţi s-au dus pe apa Siretului. Sătenii din aval au împânzit curioși malurile, că de la moara lui Sadoveanu nu mai venise nimic pe Siret. Aşa a intrat Arsene în istorie, ca precursor al meşterului Manole, care pe ce punea mâna, se dărâma. Bătălia pentru podul de la Luțca continuă electoral, liberalii locali dorind să încerce şi ei să-l repare.

Plasându-se în fruntea oştirii, liberalii Eugen Țapu Nazarie şi Laurenţiu Leoreanu au reuşit să convingă guvernul PSD-PNL să aloce suma de 3,5 milioane de lei pentru repararea podului. Pentru a mări această sumă, suflarea liberală a judeţului a decis să adauge şi ce se mai poate smulge din sumele judeţului prevăzute pentru „protecţie socială”, care arată şi aşa ca vai de mama ei. Pe acest subiect, cooperarea dintre liberali şi social-democraţi nu s-a ridicat la nivelul cooperării de la centru, cele două forţe locale rămânând să se bată pe pod pentru supremaţie electorală. Ar fi fost firesc ca iniţiativa liberalilor să fi fost întâi subiect de dezbatere în coaliţie, ca să nu se ajungă ca la uşa cortului.

În multe domenii de interes local, cooperarea judeţeană între PNL şi PSD este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Aşa că noi, nemţenii, suntem martori fără voie a bălăcărelii locale, cu poalele în cap, dintre PNL şi PSD, fiind obligaţi să-i tot tolerăm pe aceşti zurbagii, care cred că ar trebui să le fim recunoscători pentru proasta lor guvernare. În această bălăcăreală nemţeană, preşedintele navetist al PNL Neamţ, George Lazăr, îşi are propria contribuţie, extrăgând din puțul gândirii liberale cugetarea că investiţia în repararea podului este mult mai importantă decât investiţia în a ostoi „sărăcia şi mâinile întinse ale oamenilor disperaţi”.

Din adânca cugetare a lui George Lazăr, răzbate totuși speranța, ca o palidă rază marginală, că este conştient de existenţa „sărăciei şi a mâinilor întinse ale oamenilor disperaţi”, dintr-un judeţ eminamente dezindustrializat din 1990 încoace sub administrările liberale şi cele social-democrate. George Lazăr este conștient, dar consideră că liberalii nu au nicio contribuție la acest dezastru, refuzând să recunoască că sunt coautori.

Îşi dă oare seama şeful PNL din Neamţ, de profesie jurist, de consecinţele derapajului său pe pojghița lunecoasă a dispreţului la adresa oamenilor săraci și disperați ? Atât din subteranele gândirii sale, cât şi a liberalilor României de după 1990, răzbate convingerea că „sărăcia şi mâinile întinse ale oamenilor disperaţi”, deşi reprezintă o realitate, sunt demne de tot dispreţul din partea liberalilor, pentru simplul motiv că acestia votează PSD și nu votează PNL.

Dispreţ cu care domnul Lazăr vorbeşte despre consilierii PSD, pe care îi numeşte „tovarăşi PSD-iști”, pentru că reprezintă interesele acestor dezmoşteniţi ai soartei. Toţi aceşti sărăntoci cu mâna întinsă, au rezultat în urma unui intens proces de dezmoştenire, din cei peste 30 de ani de democraţie liberală, după modelul „Vrem o ţară că afară”.

Ne-am cam săturat de contrele electorale dintre liderii PNL şi PSD din judeţ, care îşi risipesc bruma de credibilitate, aruncându-şi peste gard, de la unul la altul, aceeaşi pisică moartă. Pisica aruncată de liberali semnifică „tragediile provocate în judeţ de binomul dezastruos Harpa-Arsene” şi de firmele lor de casă, dar şi cheltuielile lor nesăbuite pentru obiective inutile sau faraonice.

Nu sunt şi nu vreau să fiu avocatul acestora, ca să-i albesc. Dacă au greşit, să plătească şi asta o stabileşte justiţia, nu eu sau Lazăr. Nu pot să-i apăr pe Harpa și Arsene, pentru că astfel i-aş nedreptăţi pe liberali, care au devalizat şi ei judeţul, sub conducerea binomului Gheorghe Ştefan – Dragoș Chitic, nu mai puţin dezastruos, dar şi a altor binoame liberale mai mici, alături de firmele lor de casă, cu care s-a întocmit o Anexă la DNA.

Aşa că domnul Lazăr (să mă scuze că îl apelez cu domn, cum îl apelează și el pe Arsene) să fie mai atent cu dispreţul la adresa săracilor, că vorbeşte de funia spânzuratului. Dacă ar răsfoi puţin istoria judeţului, mai ales a municipiului Piatra Neamţ, unde se dă ora exactă la județ, ar afla că în cei 33 de ani de la Revoluţie, conducerea judeţului, mai ales a municipiului, a fost dominată de liberali. George Lazăr chiar nu realizează că vorbind de jefuirea banului public, care este o realitate, vorbește de funie în casa spânzuratului? Adică în casa liberalilor.

Liberalii sunt „domni”, iar Pesediștii sunt „tovarăşi”. Frustrare elitistă 

Este de remarcat încercarea domnului Lazăr de a salva aparenţele, numindu-i „domni” și pe Harpa cu Arsene. Doar pe consilierii PSD şi pe votanţii lor îi numeşte „tovarăși PSD-iști”. Cu „tovarăşe” ne tutuiam toţi până în 22 decembrie 1989. Atunci am renunţat firesc la a ne adresa cu „tovarăşe”, căruia nici astăzi nu-i văd conotaţia peiorativă.

Doar liberali ca Lazăr și elitiștii frustrați îi conferă cu dispreţ o conotație semnificaţie peiorativă. Culmea este că Ion Iliescu s-a adresat în seara de 22 decembrie 1989, mulţimii din piaţă, cu apelativul „tovarăşi”, dar fiind apostrofat de mulţime a renunţat pentru totdeauna. După 33 de ani, George Lazăr ne trezeşte nostalgia, readucând în memorie apelativul uitat chiar și de noile dicţionare, dar utilizându-l ca pe o înjurătură, în lipsă de altceva mai peiorativ.

„Tovarăşi PSD-iști” poate fi măsura înaltului dispreţ pentru săraci, la care replica imediată ne stă pe limbă, dar ne abţinem. Această expresie, voit peiorativa, nu se opreşte doar asupra consilierilor PSD, ci este transferată cu bună ştiinţă şi asupra acelora pe care îi reprezintă. Pentru acest domn Lazăr, persoanele sărace şi oamenii disperaţi, beneficiari ai asistenței sociale, nu merită decât apelativul de „tovarăşi”, abrogat la 22 decembrie 1989.

După cugetarea liberalului Lazăr, toţi aceşti „tovarăşi” din Neamţ, nu valorează nici cât o grindă a podului de la Luțca. La finalul convingerilor sale publicate, domnul Lazăr îi întreabă retoric pe Harpa şi Arsene, dacă nu le este ruşine că județul Neamţ a ajuns să aibă „atât de mult ghinion” avându-i pe ei în frunte, enumerând o listă de tragedii şi cheltuieli de milioane pentru obiective inutile sau faraonice, cu care s-a sesizat chiar şi DNA.

Ne dezinformează domnul Lazăr, pentru că lista DNA este cu mult mai mare, deoarece include și excrocheriile liberalilor. Lazăr a uitat să-i întrebe şi pe liberalii epocii „Pinalti”, care au cheltuit sume imense pe lucrări neexecutate sau pe lucrări faraonice care stau inutile, în nefolosire. Pentru care plătim şi vom plăti din greu, diminuând deja bugetul aferent asistenţei sociale. După această diminuare, provocată de administraţia liberală, aceiaşi liberali solicită o nouă diminuare, pentru a transforma podul de la Luțca în eșafodul crucificării săracilor și a tovarășilor „PSD-iști”. Ipocrizia liberală a domnului George Lazăr este atât de flagrantă, că nu poate fi reprimată o întrebare, care lipseşte din rechizitoriu: Dar, dumitale, de ce nu ţi-e ruşine?