In Memoriam. Un romascan în scaunul Mitropoliei României

• Conon Arãmescu Donici (1837-1922), nãscut în satul Arãmesti – Urzici, comuna Bahna, a fost, timp de sapte ani, Mitropolitul României si Ungro-Vlahiei • din cauza imixtiunilor politice ale Partidelor Conservator si Liberal în Biserica Ortodoxã, romascanul s-a retras, ducînd o viatã de ascet, într-o chilie de la Mãnãstirea Cernica • sotia unui strãnepot al marelui Mitropolit, domiciliatã în Roman, a evocat personalitatea acestuia, asa dupã cum a aflat-o de la socrii sãi •

Putini dintre credinciosii ortodocsi romascani cunosc faptul cã, între anii 1912-1919, Conon Arãmescu Donici, nãscut în satul Arãmesti-Urzici, comuna Bahna, a fost Mitropolit prim al României si Ungro-Vlahiei. Este un act de dreptate, pentru a readuce în memoria contemporanilor un mare ierarh, cu rãdãcini romascane, slujitor cu mare credintã al Bisericii Ortodoxe Române, pe care unii l-au uitat, iar altii nici n-au auzit de el. Cu ajutorul preotului Protopop Florin Þuscanu si al Licheriei Aramã, o rudã a distinsei personalitãti a vietii religioase, la vîrsta de 84 de ani, am reusit sã aflãm povestea zbuciumatã a celui care a fãcut atîta cinste urbei. „Desi personalitatea sa este astãzi prea putin cunoscutã, cercetîndu-i viata si mai ales fructuoasa activitate desfãsuratã la Iasi, la Roman, la Husi, iar mai apoi la Bucuresti, ca mitropolit al României, vom descoperi un mare ierarh, care a scris pagini luminoase, în cartea istoriei Biserici noastre strãmosesti, mergînd pe urmele vredinicilor vlãdici ce i-a odrãslit pãmîntul Moldovei. Pomenirea acestui ilustru ierarh este un eveniment de pretuire si recunostintã, este un act de dreptate, de cultivare a demnitãtii noastre de fii si slujitori ai Bisericii Ortodoxe, pe care a slujit-o cu devotament si credintã într-o perioadã grea din zbuciumata istorie a neamului românesc. Cinstindu-i memoria, am pãsit tainic pe urmele lui, descoperind rãdãcinile într-un sãtuc rãzesesc, cu un trecut strãlucit din preajma Romanului, satul Arãmesti-Urzici, comuna Bahna. La începutul secolului XX, viata bisericeascã din acea vreme s-a confruntat cu mari neajunsuri, datorate în parte si amestecului necontenit al partidelor politice în treburile interne ale Bisericii. Drept urmare, trei mitropoliti au fost nevoiti sã pãrãseascã scaunul: Ghenadie Petrescu, Athanasie Mironescu si Conon Arãmescu Donici la data de 1 ianuarie 1919, spre paguba vietii spirituale si spre adînca dezamãgire si întristare a clerului si mirenilor. Chiar dacã a suferit atîtea nedreptãti din partea unei laturi negative si conservatoare din viata Bisericii si politicii vremii sale, iatã cã, dupã aproape un secol, istoria nepãrtinitoare l-a asezat acolo unde-i este locul“, a declarat protopopul Florin Þuscanu. Romascanca Licheria Aramã, aflatã, la rîndul ei, la venerabila vîrstã de 84 de ani, a precizat cã nu a avut cum sã-l cunoascã, personal, pe Conon Arãmescu Donici, însã a auzit vorbindu-se de acesta în familia sa, mai ales în casa socrilor. „Sotul meu, Ion Aramã, a fost strãnepot de-al lui Conon Arãmescu Donici. Stiu cã s-a nãscut la data de 2 februarie 1837, în casa preotului Vasile Gheorghe Arãmescu. Pãstrez cu sfintenie un tablou care-l reprezintã, în ziua numirii sale în scaunul de Mitropolit al României, adicã pe 12 februarie 1912. Sotul meu, Ion, mi-a spus apoi cã a avut ceva probleme de ordin politic si a fost nevoit sã plece de la înalta sa misiune. Stiu cã, la un moment dat, Ion a mers în audientã la Patriarhul Teoctist, pentru a-i cere reabilitarea memoriei înaintasului sãu. Nu stiu ce s-a mai întîmplat pentru cã praful si uitarea s-a asternut peste vreme. Este un act reparator faptul cã Protopopul Florin Þuscanu si-a adus aminte de Conon Arãmescu Donici“, a spus, emotionatã, Licheria Aramã. De asemenea, romascanii ar trebui sã cunoascã faptul cã, în perioada iunie 1899 – februarie 1900, lui Conon Arãmescu Donici i s-a încredintat, dupã moartea episcopului Ioanichie Flor, misiunea de locotenent de episcop al Romanului. Conon Arãmescu Donici s-a nãscut la 2 februarie 1837, în satul Arãmesti-Urzici, în familia preotului Vasile Gh. Arãmescu. A urmat cursurile scolii primare la Roman, vãdind înclinatii pentru viata bisericeascã. A îmbrãcat haina monahalã la Mãnãstirea Neamt, unde s-a înscris la seminar. A plecat apoi pentru desãvîrsirea studiului la Seminarul „Veniamin Costachi“, la Iasi, unde va fi hirotonit ieromonah. A urmat Facultatea de Litere din Iasi, luînd licenta în anul 1877. Pe baza unui concurs a obtinut Catedra de religie la Liceul National, apoi la Scoala Normalã, ambele din Iasi. În anul 1880 a plecat la Cernãuti, unde a urmat cursurile Facultãtii de Teologie. Reîntors de la studii, a activat ca profesor de religie la scoli de elitã din Iasi si la Seminarul Veniamin Costachi. A activat ca predicator la Catedrala Mitropolitanã Iasi, unde a fost avansat ca arhimandrit. A fost trimis în misiune la Mãnãstirea Slatina, pentru a aduce la Iasi osemintele marelui mitropolit Veniamin Costachi. La 6 iulie 1896, a fost hirotonit ca arhiereu cu titlul „Bãcãuanul“. În anul 1902, dupã ce a activat cîteva luni si la Roman, ca locotenent de episcop, a fost ales în scaunul episcopal al Husilor, purtînd cu vrednicie „cîrja chiriahalã“, pînã anul 1912, cînd a fost numit Mitropolit al Ungro-Vlahiei si României. A avut contributii importante la planul de administratie la Husi. În perioada pãstoririi sale ca mitropolit, a fost tipãritã editia sinodalã a Bibliei, în anul 1914. În timpul primului Rãzboi Mondial, a fost constrîns de autoritãtile germane sã semneze o proclamatie cãtre ostasii români cu îndemnuri de a nu ridica arma împotriva trupelor de ocupatie, ceea ce i-a pricinuit multã amãrãciune si învinuiri nemeritate. La 1 ianuarie 1919, s-a retras din scaunul mitropolitan. Referitor la ultimii ani de viatã, Licheria Aramã ne-a relatat cã fostul mitropolit a fost surghiunit într-o chilie a Mãnãstirii Cernica. „Din cîte mi s-a povestit, am aflat cã ruda noastrã a fost silitã sã locuiascã într-o micã chiliutã de la Cernica, neavînd voie sã tinã servicii religioase. Avea voie doar sã spovedeascã si sã împãrtãseascã pe cei care treceau pragul chiliei. Probabil, amãrãciunea i-a grãbit sfîrsitul“, a conchis Licheria Aramã. FOTO: IISS Doctor Conon Arãmescu Donici, a fost Mitropolit al României, la începutul secolului al XX-lea