Contactează-ne

Eveniment

Ziua Marinei la Bicaz – tradiții și confluențe umane

Știre publicată în urmă cu

în data de

Șiruri după șiruri de oameni au coborât ieri către Portul Bicaz, spre sărbătoarea Zilei Marinei Române. O sărbătoare menținută cu eforturi de edilii Bicazului. Una dintre acele sărbători cu standuri, cu mici, cu ii și cu tot felul de amintiri pe care le cumperi, le uiți și le regăsești cu surpriza că ziua aceea a rămas cu tine, cu kurtos kolaci scumpi și buni, cu muzică populară, discursuri oficiale și poze, multe poze. Ceva care va marca un moment de bine în acest an care se anunță tot mai greu, cu umbra războiului din Ucraina la granițele noastre.

Polițiști locali se străduiau să gestioneze oameni și mașini departe de drumul abrupt care duce spre port și platforma hotelului restaurant, transformată în tribună sărbătorească: palierul cu mici și bere peste palierul cu cuvântări oficiale și spectacol, publicul răspândit pe dealurile din jur.

Au fost prezenți, în frunte cu primarul orașului Bicaz, Nicolae Sălăgean, pe platforma restaurantului plutitor de pe lac, liderii județului, președintele Consiliului Județean, interimarul Ioan Asaftei, prefectul Adrian Niță, senatorul Eugen Țapu, vice-președintele de CJ Adrian Păduraru, părintele Coșofreț de la Izvorul Muntelui, marinarii care operează puținele șalupele rămase pe lac. Printre aceștia l-am întâlnit pe Ioan Roibu, cel mai vârstnic matelot de pe lacul de acumulare de la Bicaz, la 81 de ani.

Au fost spuse vorbe frumoase despre Neamț, despre tradiții, despre istoria locului, a urmat o rugăciune, căci se sărbătorea Adormirea Maicii Domnului și lumea a ascultat, cum ascultă de mult timp, cu supunere și cu răbdare, așteptând continuarea sărbătorii cu trecerea zeului Neptun, concursurile cu rațe și purcel, muzică, veselie.

Neptun a deschis parada, i-am văzut doar părul alb fluturând și tridentul. L-am zărit ceva mai târziu, când a coborât, ca tot zeul, pe mal și s-a îndreptat însetat către un chioșc cu bere. Purcelul care ar fi trebuit prins de înotători, la capătul unei bârne lunecoase, părea în siguranță. Lumea se amuza și făcea pronosticuri.

 

Era sărbătoare, cei în vârstă povesteau despre istoriile lor și a lacului de acumulare, fiindcă aici – pentru cei care au rămas între văile domoale- istoriile acesteau s-au întrepătruns.

Am urcat drumul către șosea păstrând un sentiment al sărbătorii, al efortului de a menține tradiția și memoria locului, mândria liniștită de muntenilor, privind șiragurile de oameni care se îndreptau către port ca spre o confluență umană.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending