Zilele clasei de actorie

■ actorii de la Şcoala Populară de Artă Piatra Neamţ pun în scenă spectacolele Stăpânul junglei, Peronul şi Colega de cameră

Centrul pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare Neamţ organizează, prin Şcoala Populară de Artă, Zilele clasei de actorie. Ieri, în sala mare a Teatrului Tineretului s-au jucat trei spectacole ale clasei de actorie din cadrul Şcolii, clasă coordonată de actriţa Maria Hibovski.

De la ora 11:00 au intrat în scenă cei mai mici actori, care au prezentat pentru colegii lor de clasele I-IV din şcolile pietrene spectacolele Stăpânul junglei, după Victor Sivetidis şi Peronul, după Gheorghe Hibovschi.

A urmat, de la ora 13:00, reprezentaţia grupei de liceeni. Colega de cameră, de Claudia Befu, a fost titlul spectacolului pregătit pentru elevii de clasele V-VIII şi liceu. Regia celor trei spectacole aparţine Mariei Hibovski. Întreg evenimentul de luni va fi repetat zilele următoare, actorii clasei de la Şcoala Populară de Artă Piatra Neamţ jucînd marţi şi miercuri pentru elevii din Bicaz şi Tîrgu Neamţ.

Partenerii Zilelor clasei de actorie sunt anul acesta Teatrul Tineretului, Casa de Cultră Bicaz şi Casa Culturii Ion Creangă Târgu Neamţ, cele trei instituţii punând la dispoziţia tinerilor actori ai Şcolii Populare spaţiul necesar desfăşurării spectacolelor. Proiectul Zilele clasei de actorie, desfăşurat de Centrul pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare Neamţ, ajunge anul acesta la o ediţie aniversară, a zecea. Dar activitatea clasei de actorie este una cu o istorie mult mai bogată.

Foile matricole rămase în arhiva instituţiei vorbesc de la sine despre cursanţii Şcolii Populare. Dacă la un moment dat s-au aflat în băncile cursurilor elevii Gina Gulai sau Ghiţă Hibovschi, cu timpul ei s-au „transferat“, prin munca şi talentul lor, la catedră (Ghiţă Hibovschi la cursul de regie / brigadă artistică). Ca elevi ai cursului de actorie se regăsesc Vasile Muraru, Iulian Bălţătescu, Cornel Palade, Cătălina Eşanu, Adina Iftimie, Alina Petrică, Dan Pughineanu, ulterior ajunşi să evolueze pe scene profesioniste. La catedra clasei de actorie au fost în trecut regretaţii Constantin Ghenescu şi Corneliu Dan Borcia, precum şi Mircea Zaharia, Paul Chiribuţă, Gina Gulai, Daniel Beşleagă, Draga Olteanu Matei sau Cornel Nicoară.

O muncă frumoasă, de pionierat în domeniu pentru judeţul Neamţ, a făcut-o Veronica Filip, una dintre cele mai apreciate educatoare pietrene ale deceniilor opt şi nouă ale veacului trecut. Doamna, al cărei nume este purtat astăzi – în semn de omagiu adus muncii domniei sale – una dintre grădiniţele oraşului, a iniţiat şi condus vreme de ani buni cursul de teatru de păpuşi, o artă luată în derizoriu astăzi.

Amintiri

De aproape 20 de ani, activitatea cursului de actorie este coordonată de actriţa Maria Hibovschi. Aceasta i-a trecut pe tinerii actori prin încercările concursurilor şi ale festivalurilor de teatru, între care şi Festivalul Tinereţe fără bătrâneţe de la Piatra Neamţ, iar ei i-au răsplătit munca şi au câştigat o tolbă de premii.

Ultimii ani de activitate contabilizează o serie întreagă de elevi pregătiţi în orele de studiu (în echipă şi individual) de la curs: absolventele Cătălina Eşanu (acum actriţă la TT), Roxana Iftimie (a terminat UNATC Bucureşti, se ocupă de proiecte teatrale în Italia), Adina Iftimie (actriţă la Teatrul Bacovia Bacău, cea care s-a hotărât să se facă actriţă după ce a văzut-o pe Maria în evoluând în spectacolul Sperietoarea), Andreea Amihăiesei şi Ana-Maria Ambrosă (ambele profesează în domenii diferite de arta scenică).

Alte absolvente meritorii, dintre fostele cursante ale Şcolii Populare de Artă, sunt Roxana Rotilă – la University of Essex (Anglia), Sabina Mitrea – la Hyperion Bucureşti, Bianca Laiu, Alina Petrică, Andreea Diaconiţa, toate trei la UNATC, Dan Baltag, Silvana Dulamă, Miruna Moaleş. Cu acest prilej, am căutat prin arhiva sentimentală şi am găsit o serie de confesiuni ale unoră dintre cei amintiţi.

„Asemeni lui Alice, care păşeşte pe culoarele labirintului din Ţara Minunilor, aşa păţeam şi eu pe culoarele Şcolii Populare de Arte, spre mica sală unde am întîlnit-o pentru prima oară pe Maria Hibovski, primul meu model în ceea ce avea să-mi devină meserie… actoria. Mulţumesc, sunt recunoscătoare. Nu aş da pentru nimic parcursul primilor ani îndrumaţi de doamna profesoară Maria Hibovski“. (Alina Petrică)

„Nu ştiu acum cît timp s-a întîmplat, dar parcă a fost ieri. Văzusem un spectacol cu Maria Hibovski în clasa a doua sau a treia şi am simţit că o să ne reîntîlnim. Aşa s-a întâmplat, dar de data asta la Centrul Carmen Saeculare. Aveam emoţii, nu cunoşteam pe nimeni, iar Maria mă intimida şi mă fascina în acelaşi timp. Ţin minte că, exact din prima zi, am şi lucrat, am intrat într-un spectacol (Oraşul fără iubire). Voiam să stau să mă uit la ce fac ceilalţi, iar Maria mi-a spus: Hai!. Şi aşa a început drumul meu la cursurile de actorie. Cred că eram în clasa a şasea când am început.

Am continuat până în clasa a unsprezecea. De ce am rămas atât de mult timpţ Pe lângă faptul că era distracţie şi mă întoarceam acasă visând, Maria mi-a fost ca o a doua mamă. Maria mi-a fost prieten, profesor, mentor. Şi, din păcate, nu am cum să exprim în cuvinte ce a însemnat ea pentru mine. M-a fascinat din prima clipă, pentru că ne-a învăţat cum să ne jucăm, de fapt şi ea se juca cu noi, alături de noi mereu mereu. Ne-a încurajat tot timpul, nu ne-a tăiat aripile şi ne-a arătat că viaţa este chiar frumoasă. Doar că trebuie să ţtim de unde, din ce punct să o privim. Cursurile şi timpul petrecut cu Maria au avut rol ortobiontic. Acum sunt actor. Şi da, jumătate din ce ştiu acum i se datorează ei. Habar nu am avut cînd am învăţat atâtea lucruri, habar nu aveam cum se face «chestia asta cu actoria».

Maria, pur şi simplu, ne-a lăsat să ne jucăm, să fim liberi, să uităm cine suntem cînd intrăm pe uşă şi să fim oricine altcineva. Şi cred că orice copil care ar face cursurile acestea se va dezvolta din multe puncte de vedere. Pentru că, de multe ori sistemul ne ţine în loc şi nu ne putem dezvolta aşa cum trebuie. Cu Maria am lucrat cu corpul, cu sufletul, cu mintea. Nu-s cuvinte mari. Mi-am amintit efectiv tot ce a fost şi m-am bucurat“.