Contactează-ne

Prima pagină

Vot pentru botniţă: În ce hal am ajuns. Şi i-am tras după noi şi pe copiii noştri

Știre publicată în urmă cu

în data de

În anii din urmă, după prima zi de şcoală, cei doi copii ai mei veneau acasă şi-mi povesteau, cu obrajii îmbujoraţi şi cu un zâmbet ce li se întindea pe toată faţa, cum a fost. Cu răsuflarea întretăiată, pentru că ar fi vrut să spună tot într-o singură propoziţie, mă trăgeau de mână să mă facă atent şi să îi aud povestind cum s-au întâlnit cu colegii, ce şotii au făcut, cum e doamna, cum sunt profesorii. Şi eu îi ascultam şi retrăiam cu bucurie emoţii bine puse la păstrare în memorie.

Anul acesta, întorşi acasă după prima zi de şcoală, mi-au evitat privirea şi abia după câteva ore au venit să-mi vorbească. Băiatul, cel mare, mi-a “raportat” cu o voce pe care încerca să şi-o îngroaşe a maturitate că: “în clasă sunt distanţate băncile, geamul e ţinut deschis pe toată durata orelor, toţi purtăm măşti şi stăm la distanţă unul de celălalt”. Iartă-mă fecior, îmi dau abia acum seama că eu te-am chinuit repetându-ţi zile întregi, înainte de începerea şcolii, să încerci să păstrezi distanţa şi să respecţi regulile de igienă şi cea legată de purtatul măştii. Am crezut că aşa sunt un părinte responsabil, dar de fapt… cred că ţi-am răpit o bucurie pe care eu am avut-o la fiecare început de an şcolar. Şi nu ţi-am oferit, nu am fost capabil să îţi ofer nimic în schimb.

Fata, cea mică, a fost mai sinceră. Mi-a povestit că unei doamne profesoare i s-a făcut rău din cauza măştii, “s-a înroşit la faţă, tati, şi abia a putut continua lecţia. Şi mie mi-a fost rău de la mască, dar am ajuns acasă şi mi-am revenit. Nu e chiar atât de rău. Oricum, după două săptămâni am să rămân eu acasă şi nu va mai trebui să port mască”.

Mi-au dat lacrimile. De neputinţă. Dar mai ales de ciudă. De ciudă că noi, cu toţii, am ajuns în halul în care am ajuns şi după noi i-am tras şi pe copiii noştri. Nu neg că e pandemie, că sunt vremuri grele, că trebuie să… fim responsabili şi să respectăm reguli. Dar nu pot să nu văd că am ajuns aici şi pentru că am tăcut atunci când ar fi trebuit să urlăm din toţi rărunchii pentru drepturile noastre. Când ar fi trebuit să urlăm din toţi rărunchii că vrem şi merităm o altă ţară. Să le spargem timpanele politicienilor. Oricum erau, sunt şi vor fi surzi la problemele noastre, dar măcar noi ne-am fi auzit urlând şi am fi conştientizat că… avem, că suntem o voce.

Ne pregătim să ne încolonăm şi să mergem la vot. O să votăm, cel mai probabil, chiar în clasele în care copiii noştri se sufocă având botniţe pentru a avea acces la educaţia care sperăm să le ofere o viaţă mai bună ca a noastră. Şi noi o să votăm tot cu botniţe. Înţeleg că şi cu pixuri aduse de acasă. Bine că nu ne-au pus să ne tipărim acasă şi buletinele de vot. În China înţeleg că plăteşte familia glonţul care curmă zilele unui condamnat la moarte…

Mergeţi la vot şi votaţi. Am să merg şi eu. Dar înainte de asta să ne uităm cu toţii în jur şi să conştientizăm cu toţii în ce hal am ajuns şi că îi tragem după noi şi pe copiii noştri, în iadul la care singuri ne-am condamnat prin aceea că am acceptat să fim minţiţi mereu de aceeaşi politicieni. Care nu au făcut nimic, eventual doar poze electorale lângă spitale nefuncţionale sau zâmbind fals în timp ce ne scoteau ochii cu drumuri asfaltate de cumătrii care îşi îngroşau conturile. Sau poate îi preferaţi pe politicienii care ne tot promit mincinos, de la începutul pandemiei, botniţe gratuite pentru fiecare dintre noi şi pentru copiii noştri. Nu au nevoie decât de un nou vot al nostru ca să ne aducă în situaţia de a ne cumpăra şi a ne pune noi singuri botniţe. Definitiv. Iar nepoţii noştri vor avea, cel mai probabil, botniţe din naştere.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Şeful Poliţiei, iar a pierdut funcţia. Ce declară Paul Tablan

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ comisarul şef Paul Tablan a pierdut din nou comanda Poliţiei Neamţ ■ el a pierdut un proces cu MAI la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ■ „Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul Tablan Paul. Definitivă“, arată instanţa ■

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat într-un litigiu dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi comandantul Poliţiei Neamţ, comisarul şef Paul Tablan, prin sentinţă definitivă dând câştig de cauză instituţiei menţionate. Asta înseamnă că poliţistul şi-a pierdut iar funcţia, situaţie care se repedă pentru a doua oară în decurs de doar un an şi două luni, la sediul IJP Neamţ fiind aşteptată zilele viitoare decia prin care va fi pus la dispoziţie de către minister.

„Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 31 din 05 iunie 2020 a Curţii de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul Tablan Costel Paul. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2021“, se arată în sentinţa Înaltei Curţi.

Comisarul şef a declarat că nu-i rămâne decât să conteste această situaţie. „Deocamdată mă aflu în concediu şi nu am primit ordinul, dar, din câte sînt informat acesta se află pe circuit (adică trebuie să ajungă la Poliţia Neamţ – n.r.). Cum între timp s-a schimbat ministrul, mă voi afla în starea iniţială, aceea de a începe iar lupta în instanţă pentru anularea ordinului“, a declarat Paul Tablan, care a spus că nu s-au făcut nici de data aceasta verificări ale situaţiei sale şi a faptului că se află în concediu, caz în care nu este legal să fie pus la dispoziţie.

Prima demitere a poliţistului din fruntea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ venea în noiembrie 2019. Printr-un ordin i se aducea la cunoştinţă că a fost destituit, dar fără a i se acorda vreo explicaţie, astfel că el l-a contestat şi a obţinut suspendarea lui la Curtea de Apel Bacău. Decizia era executorie, astfel că fostul comandant revenea în fruntea structurii.

„Admite cererea. Dispune suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/2059 din 27.11.2019 până la soluţionarea acţiunii în fond. Obligă pârâtul să plătească reclamantului 1.000 lei cheltuieli de judecată. (…) Pronunţată în şedinţa publică din 5 iunie 2020“, se precizează pe portalul Curţii de Apel. După prima demitere, considerând-o abuzivă, mai ales că era în concediu când a fost dispusă, comisarul Tablan şi-a dat în judecată şefii, deschizând două acţiuni, una pentru suspendarea ordinului, care i-a adus câştig de cauză la Curtea de Apel Bacău, iar cealaltă pentru anularea ordinului. Procesul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamţ, la Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal pe 20 ianuarie 2020, poliţistul chemând în instanţă Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat prin ministrul Marcel Vela, Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin chestor principal de poliţie Liviu Vasilescu, dar şi Inspectoratul de Poliţie Neamţ, prin comisarul care l-a înlocuit, Neculai Catană.

Pârât în dosar este şi Oficiul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), instituţia care nu a mai atribuit certificatul lui Paul Tablan, esenţial pentru a deţine o funcţie de conducere. Adică, motiv de demitere. Judecata a trenat din cauza suspendării activităţii instanţelor pe motiv de criză sanitară, după care Tribunalul Neamţ şi-a declinat competenţa de soluţionare către Curtea de Apel Bacău.

„Am câştigat o bătălie. Urmează altele până la final. E doar o etapă, pentru că este vorba despre două acţiuni în instanţă. Una pentru suspendarea ordinului de ministru, cea pe care s-a dat verdictul şi încă una pentru anularea ordinului, iar procesul pentru această acţiune ar putea dura şi doi ani”, a declarat Paul Tablan.

Poliţistul a fost demis după ani de zile în care controale şi verificări dispuse la instituţia pe care a condus-o nu au scos la iveală nimic imputabil. Numai în timpul recentei guvernări PSD, ministrul de Interne, Carmen Dan, a trimis de două ori Corpul de Control la Piatra Neamt. Pentru că, cel mai probabil, nu s-a găsit un alt mod de a-l înlătura s-a recurs la o soluţie de avarie, una „cusută cu aşă albă“ şi cu implicaţii pentru viitorul profesional al poliţistului. Nu i-a fost prelungit certificatul ORNISS, care se reînnoieşte din patru în patru ani şi permite accesul la informaţii clasificate.

Fără acest certificat, nici un ofiţer nu poate lucra în structurile operative. „În urma verificărilor efectuate la structura de specialitate din cadrul Poliţiei Române a rezultat că Ordinul ministrului Afacerilor Interne nr.II/2059 prin care comisarul-şef de poliţie Tablan Costel Paul, şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Neamţ, a fost pus la dispoziţia unităţii, a fost emis la data de 27 noiembrie 2019 cu aplicabilitate din data de 5 decembrie 2019, având în vedere faptul că ofiţerul nu mai îndeplinea o condiţie de ocupare a postului pentru care era numit“, trasmitea IGPR.

Practica judiciară a arătat că ORNISS nu are obligaţia de a-şi motiva decizia nici măcar în faţa instanţei de judecată. Despre schimbarea lui Paul Tablan s-a vorbit că ar fi avut şi substrat politic, ca urmare a faptului că a „deranjat“ pe cineva sau pe mai mulţi. Se dorea ca în funcţie să ajungă o anumită persoană din cadrul instituţiei, dar lucrurile au luat o turnură nebănuită. Tocmai cădea guvernul PSD, cel agreat nu a mai avut susţinere, iar comandant interimar a fost numit alt comisar.

Citește știrea

Actualitate

Sugar de cinci luni, mort în incendiu

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un sugar în vârstă de doar cinci luni a decedat în urma unui incendiu izbucnit, luni, 18 ianuarie, la o gospodărie din Băluşeşti, comuna Icuşeşti. Trei copii minori au fost scoşi din casa în flăcări de mama lor, până la sosirea pompierilor. Aceştia au stabilit că incendiul a fost provocat de jarul căzut din sobă.

“Prin apel la 112, în jurul orei 14:40, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui incendiu la o locuință din localitatea Bălușești, comuna Icușești.

La locul solicitării s-au deplasat pompierii romașcani cu o autospecială de stingere și o ambulanță SMURD TIM și pompieri voluntari din cadrul SVSU Icușești.

Pompierii voluntari din cadrul SVSU Icușești au localizat incendiul care s-a manifestat în interiorul unei camere dintr-o locuință, cu degajare mare de fum.

În interiorul camerei erau trei copiii minori. Aceștia au fost evacuați de mama lor până la sosirea forțelor de intervenție.

Forțele de intervenție au găsit la fața locului un sugar de 5 luni în stop cardio-respirator, cu arsuri la nivelul membrelor inferioare. Din păcate, copilul nu a răspuns manevrelor de resuscitare, medicul de pe ambulanța SMURD declarând decesul. În urma incendiului a ars patul care se afla în imediata apropiere a sobei.

Cauza probabilă de producere a acestui incendiu a fost jarul/scântei căzut din sistemele de încălzire”, au declarat reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Despre Bulai Iulian sau în „politichie“, despre penibil

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ de ziua Culturii Naţionale, 15 ianuarie, preşedintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor, nemţeanul Iulian Bulai, a reuşit din nou, s-o facă „lată“ ■ comentariile de pe reţeaua de socializare nu-i sînt deloc favorabile ■

Deputatul nemţean USR, Iulian Bulai, a reuşit, pe 15 ianuarie, decretată ca fiind Ziua Culturii Naţionale, cînd românii comemorau 171 de ani de la moartea poetului naţional, Mihai Eminescu, să iasă în spaţiul public şi să se demonstreze că ipocrizia politicienilor nu are limite şi că fac orice să iasă în evidenţă, chiar dacă cel mai adesea ajung să frizeze ridicolul, ridicat de ei la rang de „artă“. După celebra afirmaţie că Maica Domnului „e o mamă surogat“, care i-a adus critici din partea credincioşilor de toate confesiunile şi ale episcopului de Iaşi, Iosif Păuleţ.

Apoi, după Revelion, Iulian Bulai a acuzat vehement prestaţia grupului umoristic Vacanţa Mare din programul TVR 1 al nopţii dintre ani, unii speculînd că deputatul era „interesat“, în sensul că şi-ar dori să ajungă preşedintele-director general al televiziunii naţionale.

Şi, pe 15 ianuarie reuşeşte să iasă iar din anonimatul politic şi s-o facă şi „mai lată“, postînd pe pagina sa de socializare cîteva rînduri care i-au „adus“ peste 300 comentarii, în majoritate nefavorabile. „Astăzi s-a vorbit despre Mihai Eminescu mai mult decît în oricare zi a anului. S-a vorbit despre opera lui, valorile lui şi relevanţa lui în contextul actual. Mi- am dorit acest lucru. Dezbaterea vie este parte a procesului de formare a unei gîndiri critice: cheia prin care putem analiza probleme şi gîndi soluţii – în mod creativ. Mă bucur că de Ziua Culturii Naţionale, prin dezbatere liberă, împreună, l-am descoperit mai mult pe Mihai Eminescu: „Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine, Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te- ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Glossă – M. Eminescu“.

Cel care se autodefineşte, pe pagina de socializare „Deputatul tău. Iubitor de oameni decenţi. Doritor de schimbare. Gata de implicare. Bicicleta e coloana mea oficială“ o „comite“, rău de tot, cu următoarea afirmaţie: „Dacă Eminescu ar fi trăit astăzi: ar fi semnat pentru «Fără penali în funcţii publice»; ar fi eliminat pensiile speciale; ar fi desfiinţat inspectoratele şcolare, pe care le ştia bine; ar fi vrut să construim mai repede autostrada A8, pentru a ajunge mai repede de la Iaşi la Viena; ar fi reformat radical TVR, SRR şi CNA. La mulţi ani, Mihai! Mulţumim pentru moştenirea primită de la tine!“

Eminescu, mai actual ca oricînd

Şi de aici avalanşa de critici, venite de la persoane din toată ţara. Am selectat o parte dintre acestea. Mai toate converg spre a-i demonstra deputatului la ce nivel de penibil a ajuns clasa politică românească.

O demostraţie a ceea ce înseamnă „ştiinţa de carte“, care vine să arate actualitatea lui Eminescu şi la 171 de ani de la naşterea sa, o face Dan Daniel Dănuţ, care spune, printre altele: „Vedeţi mai jos cîteva din creaţiile lui Eminescu care se potrivesc perfect cu realitatea societăţii noastre: în politică, educaţie, cultură, afaceri. „Este adevărat că, Guvernul, în aceşti din urmă ani, mai mult decît în oricare altă epocă, a dobîndit drepturi mai însemnate, o influenţă mai mare, prerogative mai considerabile; dar cu cît i-a crescut mai mult puterea, cu atît a scăzut, în proporţiune, exerciţiul libertăţii, din cauza procedărilor sale administrative, din cauza amăgirilor la care a supus toate poftele şi toate pasiunile rele, contribuind astfel a slăbi coarda pasiunilor celor bune, în toate inimile. Oamenii cu sentimentele nobile şi dezinteresate cari au luat parte la mişcările de la 1848 şi 1859 sînt în drept astăzi, după cîte văd, să întrebe pe corifeii partidului guvernamental de astăzi: Ce aţi făcut cu iluziunile şi cu speranţele ţării din acei ani? Nu este meşteşugire care să nu se fi întrebuinţat spre a preface drepturile puterii în instrumente de interes privat în folosul recruţilor partidului“. (Timpul, 4 ianuarie 1881). Mihai Eminescu – „Un om de stat“: „Un om de stat ce multe îţi promite,/ Să nu-i arăţi că, tu, nu-i dai credinţă,/ Ci-i mulţămeşte cu-nchinări smerite/ Ca să nu-şi dea prea mult silinţă,/ Te fă că… crezi orice el o să-ţi zică,/ Ajută-l, însuţi tu, ca să te mintă“. Mihai Eminescu – „Împărat şi Proletar“: „Şi de- ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămâne?/ Munca, din care dînşii se- mbată în plăceri,/ Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pîine,/ Copilelor pătate mizeria-n ruşine…/ Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri!“.

Mihai Eminescu – Timpul, 20-21 aprilie 1881: „Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rîndul lor, atîrnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii «patrioţilor», trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde «patrioţii» au cîte un petec de moşie, încît toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui «patriot». Greşealele în politică sînt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se- mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei“.

„Şcoala va fi şcoală, cînd omul va fi om şi statul va fi stat“

„Copiii români sînt încărcaţi cu materii, atît de multe şi atît de diverse, încît nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta în capetele lor. Aceşti copii nu învaţă nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încărcării memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scîrba copilului de carte.

La acest rezultat au ajuns aproape toate şcoalele la noi. Vezi tineri care au învăţat latineşte, greceşte, istoria universală, logică şi psihologie, ştiinţe naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politică, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu ştiu a scrie o frază corectă, iar a doua zi după ce au părăsit şcoala au uitat tot“. (Timpul, 25 octombrie 1878).

„Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte; cărţi nu se citesc; pătura dominantă, superpusă rasei române, n-are nici sete de cunoştinţi, nici capacitate de a pricepe adevărul. Dacă acest sediment învaţă, o face de silă, gonind după o funcţie. Încolo leagă cartea de gard. Şi, pentru a avea o funcţie, trebuie să fii înrudit cu ei“. Mihai Eminescu, Timpul, 30 iulie 1881. „… Trădătorul numindu- se geniu, plagiatorul erou, pungaşul mare financiar, panglicarul om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei om cu principii şi speculanta de sineşi femeie onestă, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce şi, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sănătos. (Timpul, 26 mai 1883)

Există limite între ridicol şi penibil!

Anini Stephanie îi „dedică“ preşedintelui Comisiei de cultură un fragment ilustru din poezia eminesciană „Ai noştri tineri“, spunînd „Dacă trăia acum Eminescu, ţi-ar fi dedicat, în mod special, versurile: «Ai noştri tineri, la Paris (Oslo, apropo de studiile în Norvegia ale deputatului – n.red.) învaţă/ La gît cravatei, cum se face nodul/ Şi- apoi ne vin de fericesc norodul/ Cu chipul lor isteţ, de oaie creaţă». „La multi ani, Bulai!“ (cu referire ironică la urările făcute marelui poet – n.red.).

Corlan Costinel postează următoarea remarcă: „Dvs. dl. Bulai, aţi făcut descoperiri «epocale» despre Eminescu. Mai puţin şi-l făceaţi membru de partid, post-mortem. Un subiect savuros pentru bancurile ce vor circula cînd vor trăi nepoţii mei“.

Mai radical, Nicolae Voiculeţ, îi cere politicinului demisia de onoare: „Nu aveţi nicio legătură (din punctul meu de vedere) cu poziţia pe care aţi primit-o politic, de preşedinte al Comisiei pentru Cultură! Nu onoraţi nici această funcţie şi nici Cultura Română. Un gest care v- ar înnobila şi v-ar spăla păcatele, deja cunoscute de o întreagă ţară, ar fi să vă daţi DEMISIA de onoare şi să lăsaţi o adevărată personalitate a culturii române să gestioneze respectiva comisie! Gafa impardonabilă pe care aţi făcut-o la adresa «Domnului Eminescu», va rămâne cea mai mare «realizare» ca preşedinte al Comisiei pentru Cultură din Camera Deputaţilor“.

Adrian Mic îl gratulează cu un apelativ, puţin măgulitor, pe care un articol, în presă nu-l poate prelua, sfătuindu-l pe politician: „poate ar fi trebuit să-l citeşti pe Eminescu înainte de a deveni Ministrul Culturii. Ai început sa emani cîte o prostie, aproape, zilnic. Du-te şi mai citeşte, poate mai descoperi şi alte personaliăţi ale culturii românesti, care, poate, ar fi susţinut «Fără tîmpiţi în funcţii publice!»“.

Anca Timar face trimitere la un alt articol eminescian, intitulîndu-şi postarea „Cu dedicaţie pentru bulai, de la DOMNUL MIHAIL: „Ei, bine, s-o ştii de la mine: nimeni nu caută aicea de-a fi aceea ce vrea să treacă. Vezi la noi: istorici ce nu cunosc istoria, literaţi şi jurnalişti ce nu ştiu a scrie, actori ce nu ştiu a juca, miniştri ce nu ştiu a guverna, financieri ce nu ştiu a calcula şi de aceea atâta hârtie mâzgălită, fără nici un folos, de-aceea atâtea ţipete bestiale, care umplu atmosfera teatrului, de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de-aceea atâtea falimente. (Mihail Eminescu – Geniu pustiu)“.

O postare este în favoarea USR-istului, cea a lui Radu Scarlat, care îi ia apărarea politicianului: „Sînt curios cînd se vor plictisi postacii sau cînd vor rămîne fără texte. Oricum se pare că faceţi ce ce trebuie dacă deranjaţi atît de tare. Succes!“ Există şi alte postări, dar pe care nu pot fi reproduse, altele susţin că „alesul neamului“ a atins culmea ridicolului, un anume Maximilian Balaşa gratulîndu-l cu apelativul de „Bulă, Bulişor“, „Perla Moldovei de la Neamţ“, iar Nicu Roşca întreabă: „Aşteptăm cu nerăbdare să vedem ce ticluieşti pe 26 ianuarie?! (ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu – n.red).

Dacian lady spune: „Este de cel mai prost gust să te asociezi insistent şi meltenesc cu o personalitate faţă de care nu eşti decît un gîndac de bucătărie. Domnul Eminescu a avut de suferit din partea unor neica-nimeni d.p.d.v. cultural, aidoma dvs. Părăsiţi scena, există limite în ridicol şi penibil!“.

Citește știrea

Trending