Contactează-ne

Tribuna Nemțenilor

,,Vom face un alt fel de politică!” este un slogan răsuflat, folosit şi de actuala coaliţie de guvernare

Știre publicată în urmă cu

în data de

Câte zile ne-o mai lăsa Covidul să trăim n-o să ne iasă din minte sloganul de campanie al lui Klaus Iohannis, plin de promisiuni, cu care a prostit românii în 2014, pentru a se aşeza în scaunul de la Cotroceni.

A promis că va domni peste o Românie reformată din temelii, în care ,,se va face un cu totul alt fel de politică, decât cea făcută de Pe – Se – De -u”. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să ne luăm după Iohannis, până la el, în România era brevetat doar un singur tip de politică, cea uzitată de PSD, care trebuie înlocuită, cu cea proiectată de domnia sa. Despre politica forţelor de dreapta, cu care acestea au guvernat România timp de 15 ani, după 1990, nu a pomenit nimic Klaus Iohannis, ca şi cum aceste guvernări nici nu au existat. După cum nu pomeneşte nici premierul Cîţu, de parcă a lipsit din ţară în perioada când nu a guvernat PSD.

În anul 2014, mai mult plictisiţi de politica practicată de PSD, românii s-au înghesuit, hipnotizaţi de sloganul lui Iohannis, la urne în turul doi, lăsându-l de izbelişte pe Victor Ponta, pentru a se dedulci la dezmăţul democratic promis de Klaus Iohannis, vrând a vedea cum se face un alt fel de politică. Cei mai sceptici s-au împăcat atunci cu gândul, că mai rău nu poate fi şi, la urma urmei, s-ar putea să vadă şi un lup mâncat de oaie.

Ca noutate, cu Klaus Iohannis, România avea pentru prima oară în istoria ţării un preşedinte liberal sadea. Traian Băsescu nu se pune, el a fost liberal din mimetism şi sloganul lui, pe fenta căruia s-au dus mulţi, a fost doar ,,Să trăiţi bine!”, inspirat din salutul marinarilor, cu care aceştia îl gratulau când îl întâlneau matolit pe puntea navei.

,,A face un alt fel de politică” nu a fost un slogan nou pentru români, lansat de Iohannis, deoarece acesta a fost utilizat de toate partidele, în toate campaniile electorale, pentru prostirea alegătorilor. Pentru liberali a fost un slogan vechi, născut odată cu partidul în anul1875, utilizat în toate bătăliile electorale împotriva adversarilor politici, care au fost Partidul Conservator şi apoi Partidul Naţional Ţărănesc.

Cu sloganul, scuturat de praf şi revopsit, Convenţia Democratică a câştigat alegerile în 1996, pentru ca în 2000 să le recâştige PDSR- ul. În anul 2014 Băsescu rebrenduieşte sloganul în ,,Să trăiţi bine!” şi românii au fost curioşi să vadă dacă au şansa asta cu guvernele Boc-1 şi Boc-2. Nu s-a trăit bine şi pentru a se reveni la ,,un alt fel de politică”, în anul 2011 PSD şi PNL se coalizează în Uniunea Social Liberală (USL), situată în totală opoziţie cu politica ratată de Traian Băsescu.

USL, din care făcea parte şi primarul Sibiului, Klaus Iohannis, depune în 2012 o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Ungureanu, care este demis astfel. Este instalat guvernul USL, numit Guvernul Ponta-1. Cu acelaşi slogan, USL câştigă şi alegerile parlamentare din 2012, instalând Guvernul Ponta-2. Atunci, în campania electorală din 2012, USL atacă la baionetă guvernările PDL, conduse de Emil Boc. Echipa Crin Antonescu şi Klaus Iohannis, din USL, a propus ca obiectiv să se realizeze guvernarea pe un alt fel de politică, decât cea a PDL, iar pentru ,,igiena politică” a României, ei au propus ca acest partid să dispară de pe scena politică.

Ironia sorţii face ca PDL să dispară, ca urmare a contopirii acestui partid în PNL, fiind astfel ,,igienizat”. Tema ,,igienizării politice” este reluată ulterior de Klaus Iohannis, care îşi propune acum ca obiectiv, să dispară PSD-ul. După modelul igienizării politice a PDL-ului, trebuie oare să presupunem că şi PSD-ul va fi igienizat politic tot prin contopire în PNL? Doar aşa s-ar putea finaliza şi obiectivul prezidenţial de realizare a partidului unic, ca ,,Partidul Meu”.

Datorită creşterii disensiunilor în USL, ca în orice coaliţie, în martie 2014 Crin Antonescu anunţă ,,decesul USL”, motivând că PSD nu este de acord ca Klaus Iohannis să fie numit ministru de Interne. Sub pretextul imperativului de a se face un alt fel de politică în România lui Klaus Iohannis, după anul 2014, s-au derulat o serie de evenimente, care au avut ca finalitate alternativa la putere a forţelor politice. Din analiza acestor evenimente, nu rezultă însă că a avut loc vreo schimbare a modului cum se face politică în România.

Chiar dacă în perioada respectivă, la putere s-au perindat mai multe formaţiuni politice, mizeriile imputate acestora sunt lucruri comune. Astăzi, constatăm că sloganul din titlu, golit de conţinut, a fost călărit de toate partidele, în egală măsură, toate soluţiile fiind astfel epuizate.

Alianţa USR-PLUS, înfiptă la guvernare, vrea să ne convingă că a descoperit piatra filozofală, declarând cu suficienţă că este singura formaţiune capabilă de a promova proiectul unui ,,alt fel de a face politică”. Pentru a demonstra în ce constă un astfel de proiect, ni se prezintă, ca soluţii, doar lozinci de campanie electorală, răsuflate, de care ne-am plictisit.

Atât USR, cât şi PLUS, cu suficienţa lor caracteristică, critică deopotrivă, atât PSD-ul, cât şi PNL-ul, ca partide care au încremenit într-un proiect, al neputinţei de a face politică, neavând soluţii. Dând poleiala suficienţei USR- PLUS-iste deoparte, descoperim cu îngrijorare că această Alianţă are acelaşi comportament, cu nimic deosebit de comportamentele celor două partide criticate de ei, când acestea se aflau la guvernare.

Alianţa USR-PLUS s-a instalat la guvernare utilizând acelaşi ghid de practici ale PSD şi ale PNL, pe care le aplică acum în folos propriu, cu o nesimţire deşănţată.

Actuala coaliţie de guvernare, subordonată integral de USR-PLUS, practică aceleaşi politici de racolare, de plasare pe funcţii a unor persoane incompetente sau dubioase, aceleaşi nepotisme, au aceeaşi foame de funcţii, de stipendii şi practică aceleaşi malversaţiuni.

Viceprimarului Alin Lehăduş, scurtă i-a fost fericirea, dar supărarea mare

Din centrifuga caruselului intereselor mărunte ale politicienilor noştri locali, au fost proiectaţi pe scaunele de primar, viceprimari şi consilieri locali, iluştri anonimi, care, vorba poetului nepereche, ,,vin de fericesc norodul, cu chipul lor isteţ de oaie creaţă”.

Ca orice umil pietrean, am aflat din presa locală, că scaunul de primar a fost ocupat de un ilustru necunoscut, Andrei Carabelea de la PNL, şi scaunele de viceprimar, de alţi iluştri, şi mai necunoscuţi, Alin Lehăduş de la PRO România şi Marius Irimia de la USR-PLUS. Cu o echipă imbatabilă de aşa iluştri, Primăria municipiului Piatra Neamţ este condamnată să repurteze, în următori patru ani, multiple ,,succesuri”, pe măsura lipsei de experienţă a celor trei în domeniul administraţiei locale.

Oamenii echipei, un profesor de istorie şi de limbă franceză, un expert imobiliar şi un inginer silvic, au fost săltaţi de pe prima treaptă a afirmării lor profesionale, taman în scaunele de decizie ale primăriei, care sunt situate mult mai sus în ierarhia pretenţiilor locuitorilor pietreni.

Singura şi incontestabila calitate a celor trei iluştri este că sunt tineri biologic şi profesional. Ceea ce reprezintă totuşi prea puţin, ca garanţie pentru a realiza marile proiecte, necesare urbei. În plus, Alin Lehăduş deţine şi recordul de a fi cel mai tânăr viceprimar, pe care l-a avut vreodată Piatra Neamţ. Pe primar, l-au propulsat pe funcţie puţin mai mult de 8% dintre pietrenii cu drept de vot. Pe cei doi viceprimari, i-au propulsat pe funcţie nu compatibilităţile cu fişa postului, ci aritmetica conjuncturală, după care s-au putut încropi majorităţi dintre consilierii municipali. În cazul viceprimarilor, aritmetica a fost mai pidosnică, votul care să le asigure o majoritate la limita inferioară, a fost acordat de şeful Pro România, consilierul Liviu Harbuz, care apucase să-şi scrie demisia mai înainte de vot, pe motive de incompatibilitate stabilită de instanţă.

Pidosnicia procedurii de vot a constat în acordarea unui vot de către un demisionar. Gestul consilierului Liviu Harbuz este cu atât mai descalificant, cu cât acesta a mai fost şi patru ani deputat prin Parlamentul României, acolo unde se fac legile, care în speţă prevăd că un demisionar nu mai are drept de vot şi nici măcar dreptul de a participa la lucrări, decât ca invitat.

Cu atât mai descalificant a fost gestul ex-deputatului Harbuz, cu cât el pretinde că demisia sa nu a reprezentat o demisie reală, ci doar ,,o intenţie de a demisiona”, ceea ce reprezintă o premieră în România, pentru că nu este definită în legislaţia naţională. Pidosnicia a fost reclamată oficial de către cei cinci consilieri ai PSD, care au sesizat organele în drept, cu ce se ocupă liderul demisionar al Pro România. Demisionarul nu a vrut să se retragă din consiliul local, înainte de a-i face cadou doi viceprimari lui Andrei Carabelea, ca proptele de nădejde. Există o practică mizerabilă, care face carieră de ceva vreme în Neamţ, prin care un partid, care are doar doi sau trei consilieri locali sau judeţeni, obţine o funcţie de viceprimar sau de vicepreşedinte prin troc, procedură care ţine de oportunism şi nu de oportunitate.

Ca urmare a celor sesizate de către consilierii PSD, prefectul George Lazăr (PNL) anunţă pe 24 februarie că alegerea lui Alin Lehăduş în funcţia de viceprimar al municipiului Piatra Neamţ, a fost făcută cu încălcarea legii.

Deşi coleg de partid cu prefectul, primarul Andrei Carabelea, beneficiarul votului pidosnic, ignoră decizia prefectului (care este şi jurist de profesie), refuzând să emită hotărâri, privind încetarea mandatului de consilier al lui Liviu Harbuz şi de viceprimari lui Alin Lehăduş şi Marius Irimia.

La ce îi trebuia primarului un viceprimar expert imobiliar este greu de înţeles. Profesionalismul unui expert imobiliar se limitează la acordarea de consultanţă unui vânzător sau cumpărător al unui imobil. Să înţelegem că primarul şi-a propus vreo reformă de proporţii, prin care urmează ca administraţia locală să se extindă sau să se restrângă imobiliar?

Să-şi fi propus oare primăria să vândă monstruozităţile imobiliare din vârful Cozlei, precum şi altele asemenea, ca să ne recuperăm banii pierduţi? Dacă da, atunci Alin Lehăduş ar putea fi omul potrivit.

Faptul că municipiul Piatra Neamţ este plasat într-o zonă montană poate justifica oarecum prezenţa unui inginer silvic în funcţia de viceprimar, ceea ce a lipsit până acum administraţiei pietrene, care s-a blocat în proiectul Parcul Cozla, ratând şi proiectele Pietricica, Cernegura şi Cârlomanul.

Într-o declaraţie făcută la supărare, junele Alin Lehăduş transmite public că prin suspendarea sa din proaspăta funcţie ,,PSD s-a dedat la un omor politic, cu scopul de a bloca buna funcţionare a administraţiei locale prin boicotarea oricărui proiect benefic oraşului”.

Să fim serioşi, dacă Alin Lehăduş îşi închipuie că majoritatea pietrenilor cred că numirea unui viceprimar, prin încălcarea legii, este ,,un proiect benefic oraşului”, atunci e mai bine să ne lase, şi să-şi vadă de imobiliarele lui, la care probabil se pricepe mai mult. Dacă se confirmă că Alin Lehăduş a fost ales viceprimar cu încălcarea legii, atunci ,,lupta politicianistă mizerabilă” pe care acesta o reclamă, că l-a oprit din ascensiune, se dovedeşte că n-a fost decât onorabilă.

Ca semn bun, de ultimă oră, Alin Lehăduş şi-a reformulat reacţia publică la decizia de suspendare din funcţie, recunoscând involuntar că ,,poate sunt prea tânăr, neexperimentat şi naiv”, ceea ce nu-l poate contrazice nimeni, scutindu-ne de orice alt recurs.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tribuna Nemțenilor

„Epistola către pietreni“ a primarului Andrei Carabelea

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aproape în fiecare an, în preajma sărbătorilor pascale, găseam în cutia poştală o felicitare, cu urările de rigoare, din partea primarului în exerciţiu al municipiului Piatra Neamţ. Erau urări pascale fireşti, pe care nu puteam să le accept, decât ca gest de smerenie şi de căinţă totodată, din partea unui primar ajuns pe funcţie fără votul meu, dar şi al majorităţii pietrenilor.

Citeam de fiecare dată mărturisirea din felicitare că „Hristos a înviat!“ şi mă limitam în a-i răspunde creştineşte în gând, doar cu „Adevărat a înviat!“. Semnam astfel un acord de bună convieţuire creştinească cu primarul respectiv, măcar până la Înălţare. În acest an, noul primar care este, a găsit cu cale să ne demonstreze că este făcut din cu totul alt aluat decât predecesorii săi, înlocuind felicitarea cu o „Epistolă către pietreni“, intitulată „Gânduri de sărbători şi proiecte pentru viitorul oraşului nostru“.

Epistolă prefaţată cu un autoportret în peniţă, în care el pozează îmbrăcat cu o ie, având în vecinătate un ou încondeiat, mărturisind că „Hristos a înviat!“. În epistolă, creştineasca mărturisire este diluată într-un puhoi de vorbe de clacă, care vor a reprezenta programul său electoral pentru anul în curs.

Program promiţând o salbă de proiecte, la fel de ambiţioase ca şi proiectele abandonate ale foştilor primari liberali. Făcând din sărbătoarea Învierii un agent electoral, primarul Andrei Carabelea a ţinut să ne ofere astfel, câteva informaţii importante, cu care să ne umple timpul dintre ouă, miel şi pască. Informaţii extrem de utile, cu care să ne astâmpere curiozitatea de a şti „cum vor fi cheltuiţi banii oraşului în acest an“.

Dacă cineva crede că din propoziţia citată mai sus află despre ce bani este vorba şi pe ce lucrări de anvergură se vor cheltui, se îmbată cu aghiazmă. Nimic concret, doar că pentru educaţie s-au alocat cu 10 % mai mulţi bani ca în trecut, pentru că o centrală termică din Mărăţei va fi transformată în creşă. Este un mare pas investiţional înainte, municipiul având puzderie de foste centrale termice, de care s-a ales praful.

Primarul omite să ne pomenească despre prima sa investiţie de suflet, aceea a repornirii scărilor rulante de la Turn, care se încăpăţânează în a sta şi acum în nemişcare. Nu ne pomeneşte nici de măreaţa realizare a desfiinţării Grădinii zoologice din Parcul Cozla, iniţiativă salutată de nişte pietreni mai naivi. Cel mai suculent capitol al epistolei electorale este cel plin de concretenţe, în care promite că „vom accelera ritmul prin implementarea unor proiecte ambiţioase, susţinute cu bani europeni“.

De la guvern în jos, toţi liberalii şi useriştii promit „proiecte ambiţioase susţinute cu bani europeni“, mizând pe pielea ursului din pădure. Noi, nici urşi nu vom mai avea, deoarece Primăria i-a făcut cadou Sanctuarului de la Zărneşti, ca gest de bune practici creştineşti. Răscolind printre meandrele concretului, primarul ne promite că în cele opt luni rămase va reabilita 13 kilometri de infrastructură rutieră şi trotuare, adică câte 75 metri pe zi şi va realiza cinci kilometri de piste pentru biciclete, adică câte 30 de metri pe zi.

Ambiţii mari, care ar trebui să le sesizăm de pe acum, cu ochiul liber. În transportul public local, în compensaţie pentru desfiinţarea transportului ecologic realizat cu troleibuzele, vom beneficia de 80 de staţii de aşteptare ultra inteligente. Noi am trecut de mult de faza cu staţiile inteligente. Probabil că ultra inteligenţa se referă la teleportare, din staţie în staţie, pentru că mijloace de transport inteligente nu prea avem. Vom avea în schimb staţii ultra, care să ne asigure monitorizarea traficului, analiza video a acestuia, dotate başca cu ecrane tactile multimedia, cu care ne vom delecta în aşteptarea dotării cu autobuze.

O promisiune electorală mai pământeană, cuprinsă în epistolă, este cea legată de „crearea unui sistem automatizat de închiriere biciclete“, cu care să fie populaţi cei cinci kilometri de piste promise. Legat de pandemie, primarul promite în ajunul Paştelui că va da în folosinţă 20 de apartamente pentru medici. Pentru ce fel de medici, nu se spune, ne lasă să ghicim. În epistolă, Andrei Carabelea mărturiseşte că nu are ambiţii mărunte, pentru 10 – 15 ani de acum încolo, ci pentru următoarele generaţii care vin, trăgând nădejdea că acele generaţii îl vor prinde tot ca primar.

Acesta mărturiseşte suficient de umil că se declară încrezător în susţinerea echipei PNL Neamţ, dar şi în parteneriatul cu echipele din USR – PLUS şi Pro România. Deşi Pro România se află în plin proces de volatilizare. Mărturisind toate aceste programe electorale în „Epistola către pietreni“, primarul Carabelea ne asigură că el contează pe învierea spirituală şi administrativă a municipiului, sub înţeleapta sa conducere şi cu ajutorul fondurilor europene. Să dea Dumnezeu ca măcar după mandatul său pietrenii să răspundă la previziunile lui Carabelea, cu „Adevărat au înviat!“.

Dan Barna vrea la Cotroceni în 2024

Ca principal artizan al recentei crize guvernamentale, nici nu ne aşteptam din partea lui Dan Barna decât la pretenţia de a se cocoţa în 2024 pe scaunul de la Cotroceni. Scandalul ca la uşa cortului din interiorul coaliţiei de guvernare şi-a amânat deznodământul, prin scrierea unui Addendum la protocolul iniţial de cooperare dintre PNL, USR – PLUS şi UDMR. Pentru viitor să nu ne aşteptăm la altceva decât la ce a fost până acum. USR – PLUS nu pleacă de la guvernare, după cum nici câinele nu pleacă de la uşa măcelăriei. USR – PLUS are o strategie previzibilă, adică mult circ, mult scandal, multă critică şi nicio soluţie constructivă posibil de aplicat.

Din scandalul, care aducea ca o furtună într-un pahar cu apă, liberalii au ieşit cei mai stropiţi. Addendumul încheiat îl blochează total pe premierul Cîţu, în a-şi conduce responsabil guvernul. Addendumul îi diluează această responsabilitate până la nivelul responsabilităţii unui aprod. Dan Barna a forţat Constituţia, interzicându-i premierului de a mai demite vreun ministru USR- PLUS, fără acordul său. Dacă Barna l-a convins pe Orban să semneze Addendumul este treaba lui, dar prin aceasta Orban nu se poate deroba de responsabilitatea guvernării din partea PNL. Un recent sondaj de opinie CURS, creditează PSD cu 33 %, PNL cu 16 %, USR cu 15 %, AUR cu 12 % şi UDMR cu 4 %.

Este un semnal pentru Klaus Iohannis că s-a schimbat opţiunea electoratului, care ar impune schimbarea guvernării, după teoria sa din 2019. După astfel de rezultate, Dan Barna mai speră să candideze la Cotroceni în 2024? Ameninţarea lui Barna, că USR – PLUS pleacă de la guvernare, dacă premierul Cîţu nu demisionează, nu a fost decât o cacialma de fante de mahala, ajuns la masa de poker cu doi şeptari în mână. PNL nu trebuia să semneze Addendumul, pentru că USR- PLUS se sinucidea dacă ieşea de la guvernare.

Prea mulţi oameni şi-a infiltrat Barna prin ministere, agenţii, prefecturi, descentralizate, pentru a-i scoate acum şi trimite la cules de sparanghel. Cu bolovanul USR- PLUS de gât, PNL se scufundă, încet şi sigur, lăsând în urmă o Românie înglodată în datorii până la gât. Klaus Iohannis priveşte impasibil de pe margine, iar Dan Barna măsoară zilnic, drumul până la Cotroceni.

Citește știrea

Actualitate

Cronica pisălogului. Puţină matematică

Știre publicată în urmă cu

în data de

Constantin Bîrjoveanu (1934 – 2000), scriitor, pictor, caricaturist şi vorbitor de esperanto dădea viaţă, cu ceva ani în urmă, unor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, Gazeta de Roman. În numărul de astăzi iată o altă cronică intitulată Puţină matematică, care aduce în discuţie, cu fină ironie, tare ale societăţii post decembriste, legate de: sărăcie, şomaj, turism comercial, corupţie, troc, nemulţumiri cotidiene, etc.

Problema nr.1: În speranţa că va face rost de gologani să plece la turci, să-şi aducă fitil de lampă şi cauciucuri de bicicletă, ca să-şi pună „calul pe picioare“, moş Alecu, agricultorul, care zicea odată că feciorul lui, care e profesor, l-a făcut de tot rîsul, că a cerut gologani de la elevi, ca să le pună notă mare, a adus la tîrg un ţuhal de grăunţe şi s-a aşezat în piaţă la o tarabă, la care se găsea cu nişte morcov şi moş Barbu, zarzavagiul, care are doi gineri şomeri, ce au fost daţi afară deşi erau pricepuţi şi harnici, că-n locul lor au rămas doi beţivani care cînd fac 2 şi 3 ba chiar şi la schimbul unu, aduc la fabrică ţuică de n-are poliţia atîtea fiole să-i depisteze pe toţi acei care susţin că cei doi sînt oameni de nădejde, oameni de neînlocuit.

Pentru că taraba era mare a încăput cu un coşuleţ şi moş Costică, ciobanul, pe care – la fel ca şi ceilalţi – nu îl ocoleau grijile, că a jucat şi el la FOX, şi acum, o mare parte din economiile lui s-au dus pe apa Sîmbetei. Cum oamenii buni se împacă, l-au primit lîngă ei şi pe moş Dumitru, coşărcarul, că n-avea altă marfă decît un coş de nuiele. El era cel mai mulţumit din toţi că era învăţat cu sărăcia şi acum o duce bine.

Cum clienţii nu se prea dădeau în vînt după marfa lor că lumea n-are bani, domnule, acesta-i adevărul, fiecare a cumpărat marfa unuia din a celorlalţi, dar moş Barbu care cumpărase coşul de nuiele, găsindu-i o hibă, a făcut schimb cu moş Alecu, care şi el cumpărase ceva. Moş Costică, ciobanul, nemulţumit şi el de marfa pe care o cumpărase, a propus să facă schimb cu oricare dintre ceilalţi, numai să nu i se dea grăunţe că n- are găini, că i le-a furat într-o noapte. Şi schimbul s-a făcut.

Acum, dacă nu aveţi pe cap destule probleme, socotiţi şi dumneavoastră: 1. Cu ce marfă s-a întors acasă fiecare dintre cei patru? 2. De ce nu şi-a cumpărat moş Alecu cauciucuri de la Auto-Moto- Velo? 3. De ce au fost daţi în şomaj ginerii lui moş Barbu?

N. Red.: Rubrică susţinută de Cabinetul parlamentar al senatorului PNL, Eugen Nazarie Ţapu

Citește știrea

Actualitate

Autostrada Unirii – mic „îndreptar“ pentru politicienii care bat câmpii pe acest subiect

Știre publicată în urmă cu

în data de

Dacă până la Revoluţie, orice curiozitate despre autostrăzile din România ne-am satisfăcut-o parcurgând tronsonul de 100 kilometri dintre Bucureşti şi Piteşti, astăzi, prinzând gust de Europa, am vrea să intrăm în autostradă direct din ogradă.

Fiind firesc să ne dorim şi o astfel de fantezie, ne mirăm din ce în ce mai mult şi mai zgomotos de ce guvernanţii noştri nu au fost cu dare de mână, când au aprobat bugetele pentru autostrada Iaşi – Târgu Mureş, numită Autostrada Unirii pentru noi, sau A – 8 pentru europeni.

În perioada anilor 1990 – 2004, nişte miniştri ai Transporturilor, precum Traian Băsescu şi Miron Mitrea, ne dăscăleau că, având în vedere traficul rutier redus, România nu prea are nevoie de autostrăzi şi să fim noi capabili să menţinem viabile drumurile realizate de regimul Ceauşescu.

Ulterior, Miron Mitrea şi-a reconsiderat poziţia, susţinând că România este pregătită să-şi amenajeze câteva sute de kilometri de drumuri expres, cu care să facă apoi tranziţia către autostrăzi. Drumul expres Bucureşti – Suceava este debutul Moldovei spre autostrăzi. Odată cu preaderarea României la Uniunea Europeană, am fost obligaţi să ne conectăm la reţeaua de coridoare rutiere europene, începând să încropim autostrăzi din capete de câte 20-30 de kilometri, cu care s-au fudulit toţi guvernanţii, şi de stânga şi de dreapta, tăind tot atâţia kilometri de panglici tricolore, în prezenţa fanfarelor şi a folcloristelor. Moldova, de la Dorohoi şi până la Vrancea, s-a văzut îndreptăţită să-şi manifeste public frustrarea, nebeneficiind de nici o tăiere de panglică, cu excepţia metrului de autostradă, construit în grădina sa, de un moldovean mai hâtru.

În anul 2007, cu ocazia aderării la UE, s-a dispus realizarea unui studiu de prefezabilitate privind traseul autostrăzii A – 8, supranumită şi Autostrada Uniri, menită să lege Moldova de Transilvania, şi mai departe, de Europa.

Istoricul unei autostrăzi, de la o mare investiţie, la o mare afacere imobiliară

În mai toate ţările democratice, construcţia de autostrăzi este şi o sursă de îmbogăţire a unor indivizi, căpuşaţi pe lângă aceste mari proiecte de infrastructură.

Cum România este pe cale de a deveni o ţară democratică, modelul căpuşării a fost preluat din mers, fiind perfecţionat de la o guvernare la alta, sub toate partidele. Studiul de prefezabilitate a traseului Autostrăzii Unirii a fost desenat peste dealuri, munţi şi câmpii, în 2007.

Dar, ca orice autostradă care se respectă, la schimbarea unui guvern sau a unui ministru la Transporturi, studiul de fezabilitate întocmit de cel care pleacă, unul plătit cu bani grei de la buget, este considerat prost întocmit, de către cel care se instalează.

Astfel, în 2009, noul guvern PD-L instalat a decis întocmirea unui nou studiu de fezabilitate pentru Autostrada Unirii, cu scopul declarat că vrea să fie mai bine întocmit. Adică , pentru a i se reconfigura traseul, spre îndestularea propriei clientele de partid.

Un studiu de fezabilitate este spionat încă din faza de proiect, pentru ca samsarii imobiliari să achiziţioneze din timp terenurile de pe traseul prefigurat, pe care să le revândă apoi statului la preţuri mult mai mari. Se derulează astfel ample şi obscure operaţiuni de achiziţionare de terenuri, care trebuie să intre în caruselul exproprierilor pe bani grei, urmărite de noii guvernanţi şi de clientela lor politică.

Refacerea studiilor de fezabilitate pentru autostrăzi a fost unul din principalele mecanisme care au provocat tergiversarea construcţiei de autostrăzi din România, printre care şi Autostrada Unirii. Dacă un guvern instalat ar rezista mai mult de o legislatură, am avea mai multe şanse să avem ceva autostrăzi finalizate. D

ar în ultima vreme, România a avut parte de câte 2-3 guverne în patru ani şi în lipsa unui consens naţional, slabe şanse avem să tăiem panglica la vreo autostradă.

Referendumul naţional, singura şansă de a avea repede autostrăzi în România

La data de 24 ianuarie 2013, de ziua Micii Uniri, premierul Victor Ponta l-a mandatat pe ministrul Transporturilor, liberalul Relu Fenechiu să se ocupe nemijlocit de Autostrada Unirii. După arestarea lui Relu Fenechiu de către DNA, responsabilitatea construirii a preluat-o noul ministru Dan Şova, care în buna tradiţie, hotărăşte refacerea studiului de fezabilitate, defalcându-l pe trei tronsoane distincte.

Aceste noi studii vor costa între 22 şi 27 milioane de euro. Licitaţia este deschisă în februarie 2015 şi studiul este lansat în 12 aprilie 2016. În martie 2017, Contractul studiului este blocat de Curtea de Conturi şi de către DNA. Strategia de implementare a proiectului Autostrăzii Unirii, a fost inclusă în Master Planul General de Transport din 2016, care s-a depus la Comisia Europeană, pentru avizarea executării celor 290 de kilometri.

Deoarece costul autostrăzii era estimat la exorbitanta sumă de peste 9 miliarde de euro, adică la 30 de milioane de euro per kilometru, cu mult mai mult decât preţurile practicate în Europa, acesta era descurajant de prohibitiv pentru orice guvernant, fie el pesedist, liberal sau userist. În consecinţă, costurile ridicate şi lipsa unei finanţări certe, au impus în mod obiectiv abandonarea proiectului pentru o perioadă.

Pentru a avea certitudinea finanţării, nu era suficientă doar voinţa politică a unei guvernări, ci de voinţa conjugată a tuturor forţelor politice din Parlament. Pe data de 7 noiembrie 2018, cu o largă majoritate, Parlamentul aprobă proiectul de Lege privind construirea Autostrăzii Unirii. Este o premieră naţională, când construcţia unei autostrăzi este aprobată prin lege. Intenţia legii respective nu este însă de a stabili şi un termen de finalizare a Autostrăzii Unirii, ceea ce ne sugerează că ritmul lucrărilor şi al finanţărilor rămâne la latitudinea oricărui guvern, indiferent care ar fi instalat.

Legea prevede că lucrările pot fi finanţate de la bugetul de stat, din credite externe, din fonduri europene nerambursabile şi/sau prin parteneriat public privat (PPP). Guvernul PSD, a agreat varianta PPP şi a lansat procedurile de realizare. În noiembrie 2019, guvernul pesedist este înlocuit cu guvernul liberal condus de Ludovic Orban. Se reînnoadă caruselul intereselor şi Guvernul Orban, cu acelaşi zel tradiţional, blochează procedurile PPP demarate, ordonând o nouă revizuire a studiului de fezabilitate, spre satisfacţia propriei clientele de partid.

În anul 2020, ministrul Transporturilor, liberalul Lucian Bode, preconiza finalizarea Autostrăzii Unirii în anul 2027, dacă guvernul nu se schimbă, ceea ce ne sugera că liberalii ar trebui să guverneze până în 2027, dacă vrem neapărat să avem autostradă. Astăzi, lucrarea privind revizuirea studiului de fezabilitate zace împotmolită la proiectantul din Madrid, care reclamă că nu are resursele necesare pentru a lucra cu o viteză optimă şi a depune lucrarea în termen.

Graţie guvernului, Autostrada Unirii nu are şanse la fondurile Europene

Preţul prohibitiv al autostrăzii ne-ar îndreptăţi să sperăm că astfel de lucrare ar putea fi realizată cu fonduri europene, chiar dacă acestea nu sunt nerambursabile. Pandemia ne-a oferit şansa unei oportunităţi, aceea de a beneficia de Planul European de Redresare şi Rezilienţă, un fel de nou Plan Marchall, în care trebuie să restituim toţi banii primiţi ca împrumut.

Nu rămânea decât ca guvernele României să includă în varianta internă PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă), realizarea obiectivului Autostrăzii Unirii, pe care să-l înainteze Comisiei Europene pentru avizare. Guvernul Orban nu s-a dovedit capabil de a întocmi un astfel de plan, şi nici Guvernul Cîţu nu este mai breaz. Ca să se ajungă până la urmă la vorba deputatului Iulian Bulai: „de vină este pesedeul, că nu avem autostradă“.

Acest PNRR, în care trebuia inclusă şi Autostrada Unirii, ar trebui să primească şi girul Parlamentului, pentru a deveni operă comună şi obligatorie pentru toate forţele politice. Implicarea Parlamentului în elaborarea PNRR este refuzată cu obstinaţie de guvern şi preşedinţie, acest refuz fiind deja semnul unui eşec previzibil.

Proaspăt instalat ca ministru al Transporturilor, Cătălin Drulă ne asigură că poate la finele anului 2021 se vor scoate la licitaţie două capete de autostradă, unul de 23 km dinspre Târgu Mureş şi unul de 24 km, dinspre Târgu Neamţ. Capete pe care ar dori să le introducă în PNRR, ca să ni le aprobe Bruxelles-ul. Întrebat, ce şanse are România de a introduce Autostrada Unirii în PNRR, comisarul european penntru economie, Paolo Gentilioni a dat un răspuns care în traducere românească ne duce cu gândul la Paşte. Adică, la Paştele cailor.

Citește știrea

Trending