Violenta în scoli, negatã de factorii responsabili

• un studiu realizat de Politie si Cabinetul Judetean de Asistentã Psihopedagogicã concluzioneazã cã violenta în scoalã nu este perceputã ca o problemã majorã • totusi, 529 de elevi problemã au fost identificati în scolile nemtene •

Peste 500 de elevi problemã au fost identificati în scolile nemtene, la finele unei actiuni la care au colaborat reprezentanti ai scolilor, ai inspectoratului scolar si ai Politiei. Conform raportãrilor adunate din unitãtile scolare din Neamt, sînt 529 elevi cu probleme de infractionalitate din cele mai diverse, de la comportament agresiv si consumul de tutun sau alcool ajungîndu-se pînã la consum de droguri, furturi sau chiar crime. Cei mai multi provin din mediul urban, mai precis 70% din cei contabilizati. Cu toate acestea, un studiu realizat recent de Compartimentul de Analizã si Prevenire a Criminalitãtii al Inspectoratului de Politie si Cabinetul Judetean de Asistentã Psihopedagogicã concluzioneazã cã violenta în scoalã nu este perceputã ca o problemã majorã, iar acest fenomen a luat amploare în ultima vreme doar datoritã amplificãrii de cãtre mass-media. Astfel, mediul scolar nemtean este unul în care elevii se simt în sigurantã, dar sînt percepute ca nesigure zonele din exteriorul scolii, unde elevii sînt victime ale violentei gãstilor din afara institutiei. În cadrul dezbaterilor cu elevii, organizate în patru unitãti din judet, acestia au recunoscut, totusi, cã incidente violente se produc mai des între elevi, mai putin între profesori si elevi.

Pentru a scãpa de amenintarea gãstilor, elevii vin la scoalã cu spray-uri paralizante Cel mai des întîlnite agresiuni în scoalã sînt injuriile si vulgaritãtile, amenintãrile, intimidãrile si gesturile agresive moderate cum ar fi îmbrîncelile sau lovirile usoare. Bãtãile între elevi au un caracter ocazional, cele mai multe dintre conflicte pornind în timpul pauzelor si se sfîrsesc dupã ore, de regulã în afara scolii. Majoritatea conflictelor pornesc de la simple copilãrii si au o justificare minorã, iar dacã fetele aleg agresivitatea verbalã si sînt mai usor de provocat, bãietii intrã mai greu în conflict, dar genereazã incidente mai grave, culminînd cu agresiuni fizice. O problemã sînt si „taxele de protectie“, frecvente mai ales la scolile generale si mai putin în licee, elevii mici fiind mai usor de intimidat si controlat, deoarece le este fricã sã spunã despre acest lucru. Cei care cer aceste taxe de protectie sînt persoane de regulã din afara scolii, de etnie romã, cu vîrste între 18 si 20 de ani, desi existã si în interiorul scolii grupuri mici care urmãresc sã intimideze elevii din clasele a IX-a, le cer bani, tigãri, mîncare. În acest fel, chiar dacã nu vin la scoalã cu arme albe, elevii mai au la îndemînã cîte un spray paralizant, preferînd sã lase „armele albe“ pentru discoteci. Elevii afirmã cã existã copii „terorizati“ de unii profesori, se stie despre acest lucru în cancelarie, dar nu se iau mãsuri si comportamentul este tolerat. Cu toate acestea, au fost semnalate si cazuri de agresiuni ale unor profesori asupra elevilor pe fondul consumului de alcool la ore, precum si comportamentul tendentios al unor profesori fatã de fete. Cu toate acestea si dascãlii sustin aceeasi variantã, a amplificãrii artificiale de cãtre mass-media a incidentelor din scoli sau care au ca protagonisti elevii. Ei recunosc, totusi, cã gestionarea conflictelor lasã de dorit deoarece multe dintre incidentele moderate care se întîmplã în scoalã nu sînt cunoscute sau, chiar dacã sînt cunoscute, sînt trecute cu vederea. Elevii nu discutã cu profesorii si preferã sã-si rezolve singuri conflictele care apar între ei, fãrã implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care sã se discute despre problema conflictului, metode si tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecintele comportamentului violent. Una din solutiile propuse de autorii studiului este si prezenta în fiecare scoalã a unui psiholog care sã consilieze elevii si sã colaboreze cu profesorii. În plus, cadrele didactice subliniazã si necesitatea educãrii pãrintilor, mai ales cã unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungîndu-se la amenintãri cu moartea si bãtãi în plinã stradã.