Vai de limba noastra!

Desigur, este vorba de limba vorbita de neamul romanesc si nu de limba ca organ al vorbirii si care, la femei, este mai ascutita – vorbirea, nu limba care se afla în cavitatea bucala si care, pe lînga faptul ca ne da posibilitatea sa vorbim, mai are si alte functii. Aceasta însemnare nu as fi scris-o daca, în urma cu cîteva saptamîni, nu l-as fi auzit, la o emisiune de la Realitatea TV, pe cel mai revolutionar poet al timpului postcomunist – ati dedus, desigur, ca este vorba de ialomiteanul Mircea Dinescu – spunînd ca a scos un volum de versuri „O suta unu poezii“. Celebrului moderator si emanator de idei morale, Stelian Tanase, i s-a parut geniala exprimarea si a repetat-o de vreo trei ori. Spiritul de maimuta la romani, se stie, este destul de dezvoltat, asa ca nu ma mira prea mult acest fapt. Nu ma consider un urmas a lui Iorgu Iordan si nici al lui Alexandru Graur. Deci, nu ma consider un lingvist, desi am fost si eu, pentru cîtiva ani, profesor de Limba si literatura romana. Îmi staruie mai bine în minte logica si anumite pronuntii îmi zgîrie urechea. De aceea, ma simt multumit ca domnul Isarescu a facut denominarea banilor si de la anul nu voi mai auzi spunîndu-se „doisprezece“ mii. Dar ce ma fac cu cronicari sportivi care spun doisprezece locuri, doisprezece goluri, sau cu prezentatorul de televiziune care spune ca nu stiu care capitalist a facut o gaura, bugetului tarii, de doisprezece milioane. Nu mai zic ca toata lumea spune ca este ora doisprezece si nu douasprezece. Pe vremea cînd eram tînar utecist, daca la o sedinta nu spuneai de cîteva ori cuvîntul „just“, nu erai considerat revolutionar, ba puteai sa fii acuzat ca esti dusman de clasa. Asa si acum, daca nu folosesti cuvîntul „locatie“ fata de loc, nu esti în rînd cu lumea. Numai ca la carte se spune ca „locatie“ este o categorie economica definita astfel: „Locatie s.f. 1 Închiriere. Chirie platita pentru anumite bunuri luate în folosinta. Suma platita drept sanctiune la depasirea termenului de încarcare a vagoanelor de cale ferata. 2 (inform.) Locatie de memorie – zona a memoriei interne a unui calculator electronic caruia i se asociaza o adresa…“. Deci, notiunea de locatie nu are de a face cu cea de loc, cu localitatea (am auzit spunîndu-se: se vor obtine fonduri comunitare si pentru alte locatii…; la magazinul cutare, morcovul sta în locatia x, rosiile în locatia y, cartofii în locatia z si asa mai departe. Ce-ar fi daca profesorul de matematica ar inova notiunile si ar spune „locatie geometrica“ si nu „loc geometric“. Limba unui popor este ca un organism viu, se îmbogateste permanent. Regulile gramaticale nu se schimba, însa, dupa toane, iar noile cuvinte nu trebuie sa încurce comunicarea, ci, dimpotriva, sa o faca mai precisa si mai colorata.