Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Vadu Rãu, descoperire epocalã?

Știre publicată în urmă cu

în data de

• un profesor de istorie din Farcasa este convins cã a descoperit în punctul Vadul Rãu piese de piatrã similare celor de la Tãrtãria, Alba • este vorba despre tãblite de lut ars pe care sînt încrustate semne grafice • la Tãrtãria, tãblitele respective au fost datate ca fiind realizate între anii 4500-4300 î.e.n., adicã cu 1.000 de ani mai vechi decît cele mai vechi tãblite acoperite cu scriere cuneiformã, descoperite în Sumer, pe teritoriul actualului Irak •

Comuna Farcasa, printr-o descoperire arheologicã fãcutã de cãtre profesorul de istorie Dumitru Ionitã, în punctul Vadu Rãu, ar putea intra în istoria marilor întîmplãri care dau peste cap teorii ce par „bãtute-n cuie“. Aceasta numai în conditiile în care specialistii în domeniu vor certifica cele sustinute de cãtre dascãlul din Farcasa, care alãturã cele 300 de piese de piatrã, acoperite cu un strat de lut ars de la Vadu Rãu, descoperirilor confirmate stiintific, de la Tãrtãria, judetul Alba. „Întîmplãtor am descoperit o serie de piese de piatrã, de diverse forme si dimensiuni, ce comportã relative similitudini cu tãblitele de la Tãrtãria, descoperite în 1961, de cãtre regretatul arheolog Vlasa, si care certificã existenta unui «centru» de scriere protoliterarã pe teritoriul României“, a declarat profesorul Dumitru Ionitã. Cît priveste piesele scoase la luminã de cãtre apele Bistritei pe un grind din Vadu Rãu, acestea au atras atentia tînãrului profesor din zonã prin forma lor deosebitã, precum si prin semnele grafice înscrustate, dupã spusele sale, în stratul de lut ars ce acoperã piatra. „Pe tãblitele descoperite de muncitori, ultimele chiar în iarna 2004-2005, sînt incizate o serie de semne figurale abstracte. Asemãnarea cu cele descoperite la Tãrtãria tocmai aici se produce. Asta m-a fãcut sã leg descoperirea de la Vadu Rãu celei din Alba si de aici ideea unui alt centru cultural, ce comportã un stadiu precursor al scrierii sumeriene datatã pe la 3300 Înainte de Hristos“, a afirmat profesorul Ionitã. Referitor la obîrsia acestor piese în zona Vãii Bistritei, profesorul emite ipoteza: „în zonã ar fi existat un atelier neolitic de confectionare a acestora si prin diverse cãi ar fi fost, mai apoi, rãspîndite pînã în vestul României, la Tãrtãria“. Afirmatia sa ia de bazã numãrul pieselor, „la Tãrtãria descoperindu-se trei tãblite, pe cînd la Vadu Rosu trei sute, din care 120 comportînd semne grafice“. Piesele descoperite la Dumitru Ionitã se aflã în proprietatea sa, alãturîndu-se altor piese cu valoare documentarã colectionate de-a lungul timpului. „Sînt un pasionat colectionar de obiecte ce atestã documentar istoria Vãii Bistritei. Numãrul pieselor achizitionate se ridicã la 2.000 si le pãstrez cu sfintenie“, a spus colectionarul, desi ar fi interesat sã primeascã un sprijin de specialitate în alcãtuirea unui punct muzeistic, care sã facã cunoscutã colectia sa. „Dacã cei autorizati în domeniu m-ar întelege, ar accepta expunerea colectiei într-o locatie specialã pentru accesul publicului, dar în conditii de securitate maximã, iar banii încasati sã intre în bugetul localitãtii Farcasa“, a declarat profesorul Ionitã. Dintre piesele ce ar putea retine atentia iubitorilor de istorie, ce se aflã în colectia profesorului Ionitã, am retinut „sceptrul voievodal de ceremonial al lui Stefan cel Mare“, „clopotul de ceremonial al lui Petru Rares“, „icoana lui Daniil Sihastru“, la care spune colectionarul s-ar fi închinat Marele Voievod Stefan si multe altele. Prin pasiunea sa de colectionar, profesorul Ionitã nu pare însã sã fie agreat de cãtre colegii de breaslã, multi considerîndu-l un aventurier. Se pare cã si specialistii în aheologie de la Complexul Muzeal Neamt nu prea sînt interesati de descoperirea de la Vadu Rãu. Totusi, cã profesorul Ionitã a descoperit ceva este de netãgãduit. Ce anume, urmeazã ca într-un viitor apropiat sã aflãm. „Unii spun cã prin activitatea mea ca istoric as vrea sã le iau locul. Nu este adevãrat. Vreau sã se stie cã istoria curge printre noi si pentru a o observa trebuie sã fim atenti la tot ce ne înconjoarã. Acesta a fost si motivul pentru care am dorit sã discut cu redactia Monitorului de Neamt, sã se afle despre ceea ce istoria locurilor ne semnaleazã din cînd în cînd, iar mie, considerîndu-mã un «ales» al istoriei, mai mult ca la altii“, a mai afirmat profesorul Dumitru Ionitã.

Tãblitele de la Tãrtãria – cea mai veche scriere? În 1961, arheologul Nicolae Vlasa a fãcut o descoperire epocalã, recunoscutã de unii strãini, negatã de unii istorici din România. Încã se mai afirmã ca plãcutele au fost puse acolo chiar de arheolog sau au fost aduse în traistã de un negustor din Sumer! Vlasa a gãsit un mare complex de cult si schelete umane sfãrîmate. Într-o groapã cu materiale de tip Turdas au fost descoperite 26 de figurine de teracotã, trei figurine de alabastru si trei plãcute de lut ars. Douã plãcute au o scriere pictograficã, fiind mai vechi cu douã milenii decît cele descoperite la Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate 3300 i.H. Profesorul Marco Merlini de la Roma afirmã cã „spiritualitatea danubianã este una dintre mamele culturii europene“. Mai categoric, doctorul Napoleon Sãvescu din Statele Unite sustine cã spiritualitatea pelasgicã (dacicã, mai tîrziu) se aflã la originea civilizatiei europene si nu numai. Napoleon Sãvescu a ridicat un monument la Tãrtãria pentru a marca vechimea scrierii de pe malul Muresului. Este un scris magic, la care aveau acces doar cei initiati. Mormîntul în care au fost gãsite acele tãblite, a apartinut probabil unui sacerdot. Aceasta reprezintã o descoperire extrem de importanta întrucît tãblitele respective au fost datate prin metoda carbonului radioactiv ca fiind realizate între anii 4500-4300 î.e.n., adicã cu 1.000 de ani mai vechi decît cele mai vechi tãblite acoperite cu scriere cuneiformã, descoperite în Sumer, pe teritoriul actualului Irak. Prin analogie cu pictogramele din scrierea sumerianã, cu care prezintã o asemãnare frapantã, tablitele de la Tãrtãria au fost descifrate. Citind în sensul invers acelor de ceasornic, textul scris pe tablita rotundã este urmãtorul: „4 NUN KA SA UGULA PI IDIM KARA I“, în traducere „(De cãtre cele) 4 conducãtoare, pentru chipul zeului Saue, cel mai în vîrstã (conducãtorul- patriarhul – sacredotul – preotul suprem, (în virtutea) adîncei întelepciuni, a fost ars unul“. Adicã inscriptia ne vorbeste despre ritualul mortii si arderii unui sacerdot care si-a sãvîrsit slujba într-un anumit termen al conducerii sale. (Paul Lazãr Tonciulescu – „De la Tãrtãria la Þara Luanei“, pag. 9-15).

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending