Vai, si ce simpatic îmi era domnul ministru Nicolas Sarkozy! Ca tuturor celor care cunosc bine situatia actualã a Frantei, francezi sau nefrancezi, dar pãmînteni, precum cînta un slagãr patriotic din epoca de aur, vedeam în persoana domniei sale omul politic chemat sã-si scoatã patria la un liman si mai bun decît cel actual. Mai cred încã în steaua sa, desi, dupã un obicei care functioneazã la fel de bine pa Sena ca si pe Dîmbovita, destui neprieteni de rang înalt se nevoiesc sã-l scoatã pe tusã. Dar ca si un dîmbovitean de-al nostru, de pe la Cataloi, dumnealui este un jucãtor al naibei de ofensiv! Îmi era tare drag, precum v-am si scris mai sus, dar de vreo trei zile îl privesc cu oarecare retinere, întrucît a zis vorba mare cã nu e musai sã fie vîrîtã cu sila în UE patria noastrã, ea mai putînd astepta zile mai faste. Care zile? Care faste?? Cã vãzui pe TVR International o secventã din serialul duminical „Ferma“, foarte important pentru românii de peste hotare, cei mai multi dintre ei tocmai în ferme lucrînd, cu niste modele din Austria (46% din suprafata tãrii împãduritã!!!) si din Italia si mã duru sufletul la gîndul cã pãmîntul meu, da, chiar al meu, nu ispiteste pe nimeni, desi e gras ca untul si usor de lucrat (mecanizat), fiindcã tot natul, afarã de bãtrîni si de pilangii, a emigrat în alte tãri, unde se si face ceva în agriculturã, nu numai se vorbeste (adicã ce se face la noi devine cã e un soi de propagandã care nu servã nimãrui, decît la cheltuit euro de pomanã!)? Si mã duru sufletul si capul. Si ca sã mã lecuiesc de asemenea dureri, am iesit sã umblu hai-hui pe drumurile dintre fermele din apropiere de vechiul si cochetul oras Nevers. O luai cãtre ferma lui Daniel Carnal, care se întinde pe aproape douã sute de hectare. De la mine pînã la dumnealui în prag, asfalt : o bandã îngustã de trei metri, fãrã de gropi, ca o curea între pajistile pline de turme de vaci cheroleze, albe, specie de carne. Ale lui Daniel, rasã pentru lapte, stau pictate alb cu negru pe iarba verde. Este mijlocul lui ianuarie, fratilor ! La voi, zãpadã si ger, iar aici… Pe urmã, o cotesc cãtre ferma mai mare a domnului Bischop, pe un drum la fel de îngust, de asfaltat si de bine întretinut. Nu-l tulbur de la treabã, pentru cã e zi de lucru (la ei si duminica tot zi de lucru este, pentru cã vaca devine cã e o fabricã „în foc continuu“). Si mã întreb cui folosesc imaginile de aici din Vest, transmise la tevere international, dacã la noi nici drumuri nu-s, nici mecanizare nu e, nici mînã de lucru tînãrã si bine, adicã modern, calificatã, nici… De atîta jale, mi s-a uscat dudul din livadã! Si taman cînd simpatia mea pentru domnul Sarkozy dãdea în apus, iatã cã îmi cãzu sub ochi ultimul numãr din prestigiosul sãptãmînal „L’ Express“, unde, pe niste coloane frumos policolorate, se însiruiau salariile anuale ale functionarilor de stat în anul 2006. M-am oprit la cele din învãtãmînt si, în primul rînd pentru uzul colegilor mei, dascãli, care au fãcut o grevã tristã pentru un spor salarial de 30 de euro pe lunã, le copiez mai departe. Institutor (cu studii superioare): 26.136 (plus 3.564 primã) euro; profesor debutant: 20.201 (1.998) euro; profesor începãtor, echivalent cu gradul definitiv de la noi: 22.726 (5.681); profesor agregat, echivalent cu gradul I, la fine de carierã: 51.260 (12.815) euro. Pentru comparatie cu ce e la noi, un prefect are 61.970, un consilier de stat 70.281, iar viceprocurorul republicii 56.093, pe cînd un magistrat la fine de carierã 56.322 euro. Deci la ei un profesor cu gradul I la fine de carierã este plãtit cu un salar aproape egal cu al unui magistrat bãtrîn sau cu al viceprocurorului republicii, iar la noi… Aoleu, am uitat cã nu fac comentarii! Ba mai scriu ceva: în Franta lucreazã circa un million de persoane în învãtãmînt! Si, vãzînd acesteea, iar am început sã-l simpatizez pe ministrul francez, de origine maghiarã, probabil viitor presedinte al Frantei. Si mi-am adus aminte cã la omul sãrac nici boii nu trag. Si atîta…