Contactează-ne

Actualitate

Ura şi invidia cea de toate zilele

Știre publicată în urmă cu

în data de

Orice s-ar putea spune despre regimul trecut, numai că a împiedicat pe cineva să facă şcoală şi să înveţe, nu. Mai multă ori mai puţină, cu seral sau fără frecvenţă, ba şi prin corespondenţă, fiecare a avut de unde să aleagă, după voinţă, posibilităţi şi, mai ales, după efortul pe care era dispus să-l investească şi a învăţat ceva carte. Pentru că, fiecare lucru sau activitate omenească are timpul său bine determinat de realizare.

Nu doar atât, odată ce terminai o şcoală, căpătai o anume calificare şi nu rămâneai suspendat în nesiguranţă. Căpătai un loc de muncă, de fapt, linia de start pentru pasul adevărat în viaţă. Orice meserie sau calificare îşi avea rostul şi rolul bine determinat, fiindcă este de la sine înţeles că o societate nu poate exista numai cu profesori, ingineri sau medici. Şi în ce mă priveşte, mărturisesc că preţuiesc orice profesie, mai ales dacă este făcută cu interes şi dăruire.

Mai departe, pornind de la acel început, ţinea în cea mai mare parte de tine ca să-ţi împlineşti idealurile sau visele. De la sine înţeles că nu era simplu, fiindcă însemna înfruntarea sau confruntarea cu viaţa, deloc uşoară. Mai ales la noi unde, de când lumea şi pământul, au existat (şi există) multe categorii de impostori care ştiu să dibuiască cele mai directe căi de acces către posturile călduţe şi avantajoase şi pun frâne celor merituoşi şi capabili. Experienţa de-o viaţă mi-a oferit multe exemple de oameni care şi-au cunoscut capacităţile şi care, cu preţul unor sacrificii importante şi cu eforturi deosebite, şi-au dobândit locurile şi poziţiile pe care le meritau. După cum am întâlnit şi oportunişti, oameni superficiali dar mari meşteri în a se strecura, pe diverse căi şi nu rareori, cu concursul celor din jur, în posturi importante dacă nu cheie, pe care le-au folosit cu aplomb şi cu obrăznicie. Cu toate acestea, nu este greu să desluşeşti în comportamentul lor trăsăturile personajului iniţial, oricât ar fi de abil în a-şi ascunde pornirile primare.

Să mai spun că apariţia politicii a permis unor specimene absolut dubioase şi lipsite de orice valoare, ar fi un nonsens şi explică existenţa unei puzderiei de non-valori care au acaparat toate pârghiile societăţii şi o conduc de mai bine de trei sferturi de veac. Fiindcă lucrurile sunt foarte clare, revoluţia sau ce va fi fost ea, nu a schimbat esenţa lucrurilor.

Pe un anume brancardier parcă îl mai înţeleg. Vă închipuiţi cum a strâns el, zi de zi şi ceas de ceas, picătură cu picătură, oceanul de otravă, ura aceea mocnită, sedimentată, concentrată, zilnic măsurată să vadă cu cât a mai crescut, în timp ce împingea nenorocitul de cărucior, cu o roată fără rulment sau unsoare şi care scârţâia ca dracu’.

Veşnic sortit să asculte ordinul nu ştiu cui, ba să mai şi salute („să trăiţi“) vreun doctor sau vreo doctoriţă, în timp ce rumega în mintea lui: „Uite, dom’le, ce sacou/costum şi-a tras individul ăsta, îmbrăcat la patru ace, care vine cu merţanu’ la slujbă, în vreme ce eu îmi rup toţi nasturii în înghesuiala din autobuz. Şi tot la halatul ăsta ponosit şi decolorat de multon grena ajung“ sau „Uite-o p’aia cu stetoscopu’ la gât, cum se fandoseşte şi vorbeşte cu aparţinătorii, că doar n-o face degeaba… şi eu… abia dacă primesc o amărâtă de hârtie de 5 lei, uneori nici atât şi mă spetesc, îmi rup şalele ca să ridic şi să car pe unu’ ori pe altu’. Cu ce-or fi ei mai brezi decât mine?!?“, omul a tot nutrit speranţa că, odată şi odată, se va răzbuna el pe viaţă.

Din fericire, cum spuneam mai sus, i-a sărit în ajutor pârdalnica de politică. În ea a desluşit niscai avantaje şi scara pe care putea să aburce fără prea multe eforturi. Exemple, câte vrei. Cum-necum, n-a stat pe gânduri. Pentru politică nu-ţi trebuie prea multă şcoală, ci tupeu şi obrăznicie. Cât cuprinde. Şi, slavă Domnului, de astea nu ducea lipsă. Aşa că s-a înrolat cu entuziasm într-un partid cât mai vocal, s-a plasat sub faldurile stindardului acestuia, s-a potrivit cu alţii eiusdem farinae (pe româneşte, de aceeaşi teapă), şi încet-încet, ajutat de unii sau de alţii a absolvit şi studii superioare (nu mai contează unde şi cum) şi gata, a devenit politician get-beget. Foarte activ, ascultat şi aplaudat.

Când s-a simţit pe cai mari, şi-a pus problema că n-ar strica să-şi saramureze neîmplinirile, să muşte mâinile unora în faţa cărora se simţea umil şi neînsemnat şi apoi, fiindcă i-a mers, şi-a permis întrebări mai subtile şi mai bine ţintite, de genul: „cum este posibil să fie profesor, şef de disciplină, cum să îşi înveţe rezidenţii abecedarul dezinfecţiei dacă el nu practică niciun protocol, nicio regulă de bun simţ şi este lăsat să se prefacă că (scuzaţi-i cacofonia!) se ocupă de pacienţi la vârsta de 66 de ani?!“. În fapt, nu este greu de tălmăcit (a dracu’ politica asta !) subtilitatea de care personajul face dovadă. Este evident că el vrea să ştie cum cineva a ajuns profesor de medicină dacă nu a fost mai întâi brancardier? Adică să fi început de acolo, de la munca de jos de unde pornesc toate treptele spre consacrare şi împlinire.

Vedeţi cum ştie el unde sunt punctele nevralgice ale oricărui spital? Le-a păscut din tinereţe. Are experienţa anilor şi a urii acumulate, ştie unde se dă cu un mop şi unde cu altul, ce culoare trebuie să aibă sacii cu care se transportă morţii din spital, cam cum ar merge lucrurile după mintea proprie şi îşi face un titlu de onoare (precum ţiganul ajuns împărat) să denigreze, să murdărească şi, mai ales, să-şi satisfacă anii de amar pe care i-a înghiţit. Mai puţin îl pricep pe domnul uscăţiv (era să zic scheletic), mânat de aceeaşi ură neostoită şi densă, care-şi revarsă fierea ultraconcentrată şi care dă sentinţe: „aceşti 25 de nemernici ar trebui daţi afară pe loc şi să li se interzică să mai practice meseria. Să se ducă unde-or vedea cu ochii“. Nu, nu, nu e vorba numai de nemernicii din medicină, el se simte obligat să-şi exprime punctele de vedere în orice domeniu. Altfel cum şi unde să-şi ardă, să-şi consume uriaşa rezervă de venin de care dispune? După el, toată lumea care nu-i seamănă, ar trebui să plece, să dispară, să se ducă unde văd ochii lui şi să rămână doar cei care nu se sperie de chipul său serafic şi crispat de amar.

Oricum, dintre toate scăderile omeneşti, ura şi invidia mi se par cele mai odioase şi mai periculoase. Pentru simplu motiv că, practicate cu osârdie, ele umbresc sau strică de-a dreptul viaţa celui care le cultivă. Şi odată ce ai început nu mai poţi da înapoi. Cu suflet de iască şi ţărână nu poţi fi senin şi tolerant. Lecţia celor doi corifei ai urii fără frontiere poate fi citită pe chipurile lor şi învăţată cu spor. Nu vă îngrijoraţi, lumea lor e mereu şi mereu mai activă şi mai vizibilă în societatea noastră debusolată.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Vaccinare la domiciliu în cazul celor cu handicap, la Târgu Neamţ

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ tirgnemţenii interesaţi pot apela numărul de telefon 0756/842.577 ■ pot fi vaccinaţi şi asistenţii personali şi membrii familiei care locuiesc în aceeaşi gospodărie cu persoanele nedeplasabile ■

Direcţia de Asistenţă Socială a oraşului Tîrgu Neamţ reaminteşte locuitorilor că persoanele nedeplasabile şi familiile lor pot fi vaccinaţi la domiciliu împotriva Covid19, cu ajutorul caravanei mobile.

Detalii sînt furnizate într-un anunţ postat pe pagina Primăriei Tîrgu Neamţ, fiind pus la dispoziţie telefonul 0756/842.577. „Direcţia de Asistenţă Socială a oraşului Tîrgu Neamţ, în colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică Neamţ, anunţă persoanele nedeplasabile aflate la domiciliu, asistenţii personali şi membrii de familie care locuiesc în aceeaşi gospodărie, că au posibilitatea de a se vaccina la domiciliu de către caravana mobilă“, se menţionează în anunţ.

Imunizarea acestor categorii vulnerabile are loc în paralel cu celelalte incluse în etapa a III-a, destinată populaţiei generale. Potrivit informaţiilor de pe platforma oficială a campaniei, la acest moment sînt vizate persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor unităţi, operatori economici cu risc ridicat de infectare a personalului propriu şi a persoanelor deservite, din următoarele domenii de activitate: industria extractivă, industria prelucrătoare, hoteluri şi restaurante, întreţinere corporală, coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare, spectacole, activităţi culturale şi recreative.

Mai sînt cuprinşi cei din sistemul financiar, bancar şi din domeniul asigurărilor, mai ales angajaţii care au contacte directe cu publicul şi care prestează servicii esenţiale de plăţi, administrare cont şi investiţii şi operează infrastructuri critice naţionale, precum şi personalul critic de suport al acestora.

Sînt acceptate la imunizare şi persoanele din centrele regionale de proceduri şi cazare ale solicitanţilor de azil, precum şi din centrele pentru cazarea străinilor luaţi în custodie publică, aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări, dar şi persoanele private de libertate. Tot în etapa a III-a sînt cuprinse persoanele care asigură infrastructura de comunicaţii, lucrătorii din domeniul muzeal şi al colecţiilor publice, din biblioteci, casierii şi ceilalţi angajaţi din magazinele de retail alimentar.

Sînt aşteptate la centrele de vaccinare şi alte categorii ale populaţiei adulte, precum şi ale celei pediatrice, în funcţie de evoluţia epidemiologică şi de caracteristicile vaccinurilor aprobate pentru utilizarea la persoanele cu vîrsta sub 18 ani. În prima etapă a campaniei de vaccinare au intrat, la începutul anului 2021, lucrătorii din domeniul sănătăţii şi social-sistem public şi privat, iar în cea de-a doua, populaţia la risc, respectiv adulţii cu vîrste peste 65 de ani, bolnavii cronici, persoanele încadrate într-un grad de handicap ori imobilizate sau imunodeprimate, însoţitorii lor şi persoane care locuiesc la acelaşi domiciliu cu acestea, persoanele fără adăpost.

Citește știrea

Actualitate

A trecut la cele veşnice şeful Comunităţii Elene

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Boris Cepalis a fost una din figurile proeminente ale oraşului ■ era unul dintre cei mai activi intelectuali, punîndu-şi amprenta pe viaţa socială şi culturală a urbei de adopţie ■

S-a stins din viaţă, în cursul nopţii de 20 spre 21 aprilie, în braţele fiicei sale, Steluţa, la venerabila vîrstă de 92 de ani, preşedintele Comunităţii Elene din Roman, inginerul Boris Cepalis.

Născut la 13 noiembrie 1929 în localitatea Kara Mahnet din Basarabia, s-a refugiat în Regat, după ocuparea ţării natale de către ruşi, în 1940. A urmat cursurile Facultăţii de Mecanică Agricolă din Bucureşti, absolvind în 1954, dată la care a fost repartizat în raionul Bacău, la SMA Dămieneşti, unde a cunoscut-o pe viitoarea soţie, Lucica, profesoară de biologie.

De-a lungul vieţii a lucrat Trustul Regional SMA Bacău, la Staţiunea de Cercetare Agricolă Secuieni şi din 1967 la Roman, de unde a ieşit la pensie, la 1 ianaurie 1990, dată de la care s-a dedicat activităţilor sociale şi culturale ale municipiului. A predat cursuri de mecanizare a agriculturii şi la Institutul Pedagogic din Bacău. Descoperindu-şi originile elene, Boris Cepalis a înfiinţat la Roman o filială a Uniunii Elene din România, devenind preşedintele acesteia şi activînd pînă în ultima clipă a vieţii.

A pus bazele cunoscutei şi apreciatei formaţii de dansuri elene Aretti, coordonată de coregraful Mihai Păduraru şi învăţătoarea Aurica Ţura, formaţie de dansuri cu ieşiri repetate şi premii la Festivalul elenismului şi deplasări numeroase în Franţa, Belgia, Bulgaria, Grecia dar şi în România.

Pentru activitatea sa deosebită a fost recompensat cu nouă decoraţii, din care cea mai importantă a fost Ordinul Muncii, clasa I. Prezenţă activă în viaţa comunităţi, Boris Cepalis a fost preşedintele Consiliului Seniorilor din Primăria Roman, calitate în care şi-a adus o contribuţie substanţială la dezvoltarea urbei.

A militat activ pentru învăţarea limbii elene de către tinerii romaşcani, pe care i-a susţinut financiar pentru participarea la Olimpiadele de limbă greacă, de unde ani de- a rîndul licenii s-au întors cu premii importante. Are doi copii, Eduard, inginer şi Steluţa, economistă.

În apariţiile sale în presa locală Boris Cepalis vorbea cu mîndrie despre realizările profesionale ale familiei sale, nora acestuia, Doina Cepalis, fiind cîştigătoare a Galei Forbes, din 2017 – Top 50 femei de succes. Inginerul Boris Cepalis va fi înmormîntat vineri, 23 aprilie, la Cimitirul Etrnitatea din Roman, alături de soţia sa.

Citește știrea

Actualitate

Criză de sînge, fără precedent

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ numărul donatorilor a scăzut dramatic ■ una din cauze este şi preţul ridicol al tichetelor care se acordă la o donare ■

Spitalele din România se confruntă cu o criză fără precedent de sînge, numărul donatorilor scăzînd dramatic anul acesta, una din cauze find probabil şi frica de îmbolnăvire cu virusul SARS Cov 2. Asistenta Cristina Apetrei, şefa punctului local de recolatre de sînge spune că este o problemă la nivel naţional.

„Cu această scădere a numărului de donatori ne confruntăm încă înainte de izbucnirea pandemiei de Coronavirus, dar ca acum parcă niciodată nu a fost o asemenea criză. Este un fenomen naţional şi toate centrele fac apel la donatori, fără succes însă. Este o situaţie critică. Dacă înainte aveam şi peste 200 de donatori pe lună, acum foarte, foarte rar atingem această cifră.

Una din cauze ar fi şi aceea că nimeni nu se mai preocupă acum de donarea de sînge. Toate problemele din sistem se învîrt în jurul pandemiei şi atît. S-ar putea ca una din cauze să fie şi aceea legată de valoarea ridicolă a unui tichet de aimente pe care o persoană îl primeşte atunci cînd donează sînge. O filă din acest tichet valorează doar 9,57 lei, un asemenea tichet avînd 7 file.

Din păcate ne-am pierdut în ultima vreme şi din donatorii vechi, constanţi, care probabil, de frica de a nu se infecta cu virusul SRARS COV 2 nu mai trec pe la centrul de donare. Şi mai de mirare e faptul că, anul trecut, în timpul stării de urgenţă aveam mai mulţi donatori ca acum. Nu ştiu ce o să se întîmple dacă nu se va trece la impulsionarea donării de sînge.

Va fi jale. Din păcate ne lipseşte simţul civic şi nimeni nu-şi pune problema că oricine poate avea la un moment dat nevoie de sînge.Şi eu am fost donator de sînge, dar acum nu mai pot dona pentru că am ceva problem de sănătate“, a declarat Cristina Apetrei.

Aceasta spune că, anii trecuţi, conducerea Primăriei Roman se implica direct în activitatea de donare, fostul primar Lucian Micu rămînînd şi acum unul din donatorii constanţi. „Aştept să vedem dacă actualul primar al municipiului se va implica în această acţiune şi dacă donarea de sînge va mai fi impulsionată şi de acele tichete de intrare la ştrand, pe care le-a dat primăria inclusiv anul trecut. De altfel şi domnul primar a donat sînge în campania electorală. Poate o va mai face şi anul acesta“, a mai adăugat Cristina Apetrei.

Citește știrea

Trending