Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Un tînãr romascan are nevoie de un transplant de inimã

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Robert Hînceanu asteaptã pe patul Spitalului Fundeni o inimã compatibilã • fost parasutist, tînãrul si-a agravat afectiunea peste hotare • „m-am oferit sã îi donez eu inima“, spune mama tînãrului •

Tînãrul romascan Robert Hînceanu (foto), în vîrstã de 27 de ani, necesitã un transplant de inimã, deoarece acesta suferã de o boalã gravã, pe care a descoperit-o la întorcerea din armatã, în 2001. Bãiatul are brevet de parasutist si, cînd a fost lãsat la vatrã, s-a angajat la Petrotub Roman, unde a lucrat la Sectorul Administrativ, pînã în decembrie 2003. Mama sa, Maria Hînceanu, a povestit disperarea de care este cuprinsã, în fata bolii grave de care suferã bãiatul, cu atît mai mult cu cît, pînã în urmã cu cinci ani, îl stia sãnãtos. „Robert era un bãiat sãnãtos. În martie 2001, cînd a venit din armatã, s-a angajat la «Petrotub», unde a lucrat pînã în decembrie 2003, cînd a plecat pe Ordonantã. Dupã ce a stat cîteva luni acasã, în februarie 2004 s-a hotãrît sã-si urmeze prietena, în Italia. Si-a vîndut masina si, cu banii de la Ordonantã, a plecat. Prima datã i s-a fãcut rãu în luna aprilie 2005, la aproape un an de muncã. Nu s-a menajat deloc acolo. A lucrat ca salahor, în constructii. Din cauza efortului prelungit si a faptului cã a dormit pe unde a apucat, de multe ori pe strãzi sau pe o bancã în parc, inima i-a cedat. Bãiatul meu a continuat sã lucreze si abia în 2005 m-am trezit cu el acasã. Fiul meu cel mai mic, student în anul V, stia de problemele de sãnãtate ale fratelui sãu, dar mi-a ascuns acest lucru, ca sã nu-si supere pãrintii, ceea ce a agravat lucrurile. Pe 2 august 2005 bãiatul meu s-a întors în tarã si de atunci a stat internat numai în spitale, la Roman, la Tîrgu Mures, la Bucuresti. Marea dramã este cã acest bãiat, cît bradul altã datã, are nevoie urgentã de un transplant de inimã. M-am oferit eu sã-i donez inima, dar din pãcate nu este posibil pentru cã, la noi în tarã, inima este un organ ce nu poate fi cedat. As fi în stare sã-mi provoc un accident, doar ca sã-mi salvez copilul. Sînt însã crestinã si mi-e fricã de Dumnezeu“, s-a plîns Maria Hînceanu, mama dispusã, la cei 56 de ani sã renunte la viata sa. Tatãl bãiatului, Gheorghe Hînceanu, în vîrstã de 61 de ani, pensionar, si-a îngrijit fiul ca pe un sugar. Zi si noapte, a stat lîngã el. Dificultatea transplantului în România provine si din faptul cã tînãrul are o grupã rarã de sînge: B III, cu Rh pozitiv. „Sãptãmîna trecutã am fost anuntatã de la Clinica de chirurgie din Tîrgu Mures cã a existat o inimã, dar cu grupa O-1, deci incompatibilã. Doctorii l-au îndrãgit asa de mult, încît se zbat sã-i gãseascã un donator. Ne-au încurajat, spunîndu-ne cã se încearcã o solutie tranzitorie, aceea de a-i pune inima într-un balon special, care ar avea rolul sã-i ajute muschii inimii sã reziste pînã la efectuarea transplantului“, spune mama bãiatului. Familia bãiatului are posibilitãti materiale limitate, mama lucrînd ca salariatã la o firmã privatã, pe 4,5 milioane de lei. Sotul acesteia a lucrat la Petrotub si are o pensie de doar 3,9 milioane de lei. Singurul ajutor rãmîn rudele de la tarã, de unde familia se aprovizioneazã cu alimente. Restul banilor se cheltuie cu spitalul. S-a apelat la diverse emisiuni de televiziune, dar soldate cu amînãri, trimitîndu-i-se rãspuns cã nu s-a gãsit solutia financiarã de a strînge 100.000 de euro, suma necesarã. Robert se aflã la clinica de specialitate de la Fundeni, unde este monitorizat si pregãtit pentru interventia chirurgicalã. Problema rãmîne gãsirea unui donator compatibil, a cãrui familie sã fie de acord cu donarea inimii, mai fiind si solutia de a merge în strãinãtate. Ministerul Sãnãtãti „s-a spãlat pe mîini“, sustinînd cã nu existã fonduri, pentru a-l trimite pe tînãr în strãinãtate. „Cea mai mare durere a noastrã, ca pãrinti, a fost faptul cã ni s-a sugerat sã renuntãm la «lupta» pentru viata bãiatului, de vreme ce mai avem un fiu. Nu este de conceput pentru noi acest lucru. Vom lupta pînã în ultima clipã pentru a ne salva fiul“, a mai spus mama. Tratamentul de sustinere a bãiatului a costat nu mai putin de 90 de milioane, din care 60 au fost suportate de familie, care a luat bani din bancã. Un tratament naturist, care s-a dovedit în ultimã instantã nefolositor, a costat alti 20 de milioane de lei. „Am vrut sã avem constiinta împãcatã cã am fãcut si acest lucru“, a mai spus mama. Pentru cei care pot acorda un ajutor cît de mic, familia a deschis trei conturi bancare: în euro – RO29RNCB0198003491130005; în dolari – RO02RNCB0198003491130006 si în lei RO56RNCB0198003491130004.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending