Contactează-ne

Actualitate

„Un pamflet de prost gust”

Știre publicată în urmă cu

în data de

Pentru titlul şi conţinutul acestui articol l-am avut drept muză pe primarul municipiului Piatra Neamţ, Andrei Carabelea. Primarul nostru, Andrei Carabelea, după doi ani de mandat, a lansat public un Raport de activitate pentru intervalul 2020-2022. Mă refer la Raportul publicat în Ziarul „Mesagerul de Neamţ” din 6-12 octombrie. Raportul s-a vrut a fi un document onest, pus la dispoziţia pietrenilor, care în cei doi ani de mandat scurşi, nu prea au beneficiat de toate informaţiile la care aveau dreptul.

Dar ca şi rapoartele predecesorilor săi, care au excelat prin festivism sau omisiuni, şi Raportul lui Carabelea, ne-a prezentat triumfalist doar imaginea unei administraţii pentru care pietrenii trebuie să-l preaslăvească zilnic pe Dumnezeu, că le-a pus mâna în cap. Pentru toate realizările pomenite în Raport, primarul Carabelea mulţumeşte acelora, care au riscat să-i acorde susţinere, dar şi celor care n-au riscat. Ne sugerează că dacă riscam mai mulți, lista realizărilor trecute şi viitoare ar fi fost mai lungă.

Este convins că deficitul de susţinere a fost creat şi întreţinut „cu atâtea fake-news-uri şi pamflete de prost gust”. Aici primarul nostru se autodenunţă, dezvăluind că face alergie la critica celor care ne îndoim că luptând sub steagul său „suntem pe drumul cel bun”. În finalul Raportului, Andrei Carabelea face elogiul muncii în echipă, în care recunoaşte totuşi că în Primărie se lucrează după principiul leninist „Un pas înainte, doi paşi înapoi”, şi că echipa, cam împrăştiată, nu s-a aliniat încă în spatele său.

Predecesorii actualului primar au încercat şi ei să respecte obligaţia de a raporta cetăţenilor cu ce şi-au omorât timpul, dar rapoartele lor erau dominate de triumfalismul realizărilor sub care trebuia ascuns jaful din banul public. Mulţi pietreni s-au dus după fentă, dar puşi ulterior în fața evidențelor au sfârşit prin a decreta conciliator „şi ce dacă au furat, au făcut totuşi ceva”. Nu există o cale mai elocventă de a demonstra până la ce nivel de prostire se poate coborî, din comoditatea de a accepta ca normală o stare anormală.

Reiterez o afimatie mai veche, aceea că un primar nu poate fura din banul public dacă nu face ceva pentru comunitate. Acel ceva poate fi bun sau rău, util sau inutil. Orice proiect de furt se naşte odată cu proiectul unei realizări. Proiectul înlocuirii bordurilor s-a dovedit a fi cel mai facil mod de a fura din banul public. A lăuda o astfel de realizare, chiar dacă este utilă, nu înseamnă decât a fi cel puţin coautor moral la furtul unor bani, care s-au dus pe apa Cuiejdiului până pe Riviera franceză.

Încă de la începutul mandatului său, septembrie 2020, Andrei Carabelea s-a plâns că preia o primărie sufocată de datorii. Asta o ştiam şi noi. Ştiam şi că aceste enorme datorii au fost sursele unor fraude dovedite prin procese şi condamnări răsunătoare, care au făcut Neamţul de pomină. Despre aceste fraude, primarul Carabelea nu pomeneşte nimic în Raportul său.

Se laudă doar cu marea lui realizare, privind reducerea datoriei publice pe banii noştri. Dacă aceste datorii le-ar fi făcut un primar PSD, doamne, câte capitole i s-ar fi dedicat în Raport. Dar să ştie primarul nostru, că reducerea datoriei publice a Primăriei, datorie realizată de predecesorul, primar PNL, nu poate fi decât o povară în plus pentru pietreni, care atrage un vot de blam pentru liberali.

„Europenizarea” municipiului Piatra Neamţ

Din şirul noroacelor pietrenilor, ultimul îşi are sorgintea în alegerile din 27 septembrie 2020. Atunci, de la înălţimea procentului de opt la sută din totalul pietrenilor cu drept de vot, mandatul de primar i-a fost oferit lui Andrei Carabelea, avantajat al alegerilor într-un singur tur. Aceasta este cauza pentru care Andrei Carabelea nu are o majoritate în Consiliul Local, care să-i susţină proiectele de „europenizare” a municipiului şi implicit a modului nostru de viaţă.

În sărăcia de argumente cu care să-şi justifice proiectele, primarii au ajuns astăzi să invoce obiectivul „europenizării” localităţilor pe care le păstoresc. La astfel de localități mai lipsesc doar indicatoarele care să avertizeze că se intră într-o „Localitate europeană”. Un astfel de primar este şi cel al nostru, ale cărui proiecte au în expunerea de motive ambiţia de a face ca totul să fie „ca afară”.

Nu ca într-o Românie normală, ci „ca afară”, pentru că românismul pute. Recentele proiecte de „europenizare” a municipiului nostru beneficiază, după spusele primarului, de cele mai mari sume alocate în ultimii 30 de ani. Proiectul europenizării vizează modernizarea unor infrastructuri existente, după sloganul „orice modernizare pentru europenizare”. Dacă trebuie să înlocuim o conductă de apă care s-a spart, o facem pentru eropenizare, nu pentru necesitate.

Piatra Neamţ arată ca un şantier

Operaţiunile de modernizare se văd cu ochiul liber. Astăzi, Piatra Neamţ este un vast şantier, de care am avut parte doar în perioada anilor 60 a secolului trecut. Atunci, se demolau case, pentru a se construi blocuri, astăzi se demolează și ce au modernizat ultimii primari. Majoritatea trotuarelor, modernizate pe bani grei de primarul Gheorghe Ştefan, sunt răscolite din nou pentru a fi remodernizate.

Nu lipseşte din peisaj nici supraînălțarea bordurilor, piesele de rezistență din proiectele foştilor primari. Pietrenii manifestă o curiozitate firească, pentru a afla de ce s-a declanşat la început de iarnă campania furibundă de săpare a şanţurilor şi de frezare a asfaltului. Toată această nebunie „atrage după sine un anumit disconfort”, după cum îl defineşte eufemistic însăşi primarul Carabelea.

În acest vast program de modernizare sunt implicate buldozere şi excavatoare, printre care suntem obligaţi să ne strecurăm, călcând noroaiele cu care ne vom întâlni şi în primăvară. Primarul Carabelea ne comunică public că după finalizarea lucrărilor vom avea asigurat „un viitor mai bun şi un oraş european”. Aceasta se vede deja, acolo unde s-au astupat şanţurile de pe trotuare.

Lucrările fiind de mântuială, se poate întocmi oricând harta traseelor săpate. Într-adevăr, nimic nu mai este cum a fost, aceasta definind „europenizarea”. Un lucru este evident, sezonul ploios a început şi toate lucrările care se execută după săpături, precum pavările sau asfaltările, sunt ca şi compromise, într-o manieră neaoș românească.

Noua Gradină publică va fi un kitsch

Grădina Zoologică Nicu Albu a fost închisă de primarul Carabelea, pentru că nici el şi nici predecesorii primari, toți liberali, nu au găsit o soluție de a o menţine în funcţiune. Ambiţia noului primar este să ridice o altă grădina publică, pe locul celei vechi. Ni s-au prezentat nişte planşe, din care să ne dumirim cum va arăta noua grădină publică.

Ne-am lămurit, nu va avea nicio legătură cu splendida grădină publică dată în folosinţă de primarul Nicu Albu la 15 august 1904. Ceea ce se doreşte a fi realizat sub administraţia actualului primar, contrastează flagrant cu ceea ce lăsase ca stil arhitectonic şi loc de recreere Nicu Albu. Diferenţa dintre viziunile celor doi primari, ambii liberali, este măsura diferenţei dintre valorile liberale de la începutul secolului 20 şi valorile liberale de astăzi.

Este distanţa de la tradiţional la kitsch, de la natural la beton. În grădina publică a lui Nicu Albu, predomina verdeaţa, în grădina lui Carabelea predomină betonul. Este diferenţa dintre lucrarea migăloasă realizată în 1902-1904, doar din lopată, târnăcop şi multă imaginaţie şi lucrarea ce se execută astăzi din excavator şi buldozer, compilând din calculator soluţii stereotipe.

Intenţia lui Carabelea, de a transforma cuşca urşilor din fostul parc într-un „element arhitectural al memoriei” ține de meandrele minţii. Cu atât mai elocvent este faptul că în proiectul „grandios” este inclus şi „monumentul ursului” realizat din fierul forjat recuperat din grilajul cuștii urşilor. Splendidele pavilioane construite de Nicu Albu nu fac obiect de continuitate, ci vor fi concurate de stabilimente cubice din beton.

Din planșele afişate se vede de la o poştă că se apelează la modele stereotipe de locuri de agrement, care nu-ţi sugerează mare lucru, dacă nu ţi se explică în amănunt care este rostul fiecărui element în parte. Parcul făcut de Nicu Albu nu avea nevoie să fie explicat, pentru că pur şi simplu rolul elementelor îţi era sugerat de cum intrai pe poartă.

Ceea ce ni se prezintă acum în proiect nu este decât o compilaţie de clişee, realizate de autori începători din decupaje, fără a avea un dram de originalitate. Primarul Carabelea ne promite că peste tot acest kitsch va trona statuia fostului primar Nicu Albu. Gurile rele pomenesc şi despre inițiativa unor susţinători de a-i face măcar un bust şi lui Carabelea.

Ni se spune că valoarea executării acestui proiect nu va depăşi 6,7 milioane lei. Probabil că noua Grădină Publică va fi dată în folosinţă prin 2024, an de campanie electorală. Tot în acelaşi an electoral, primarul Carabelea va dori să finalizeze şi proiectul mobilităţii urbane, de pe urma căruia Piatra Neamţ va deveni urbea cu cea mai mare densitate de staţii de autobuz pe kilometru pătrat din Europa.

Redeschiderea Palatului Poștei, apusul unei afaceri liberale

Vineri, 17 noiembrie, pietrenilor li s-a făcut o plăcută surpriză, prin redeschiderea porţilor Palatului Poştei, din strada Alexandru cel Bun, vecin de gard cu Liceul Calistrat Hogaş. Palatul Poştei, o bijuterie arhitectonică, având statut de monument istoric, a fost dat în funcţiune pe 31 decembrie 1932, asigurând de atunci serviciile poştale atât de necesare nemţenilor.

Sub pretextul efectuării unor lucrări de reparaţii, Palatul Poștei a fost închis în 2009 şi aşa a rămas de atunci, pentru că scenariul era scris pentru vinderea acestuia, nu pentru reparaţie. Scenariul a fost scris în purul stil al baronilor de Borzoghean, care stabiliseră palatului o cu totul altă destinaţie, aducătoare de bani grei.

Palatul Poștei este în proprietatea Companiei Naţionale Poşta Română, la conducerea căreia primarul de atunci, Gheorghe Ştefan, îşi plasase omul de casă. Omul de casă şi-a îndeplinit unul din mandate, închizând Palatul Postei în 2009. În cei 13 ani, cât a fost închis Palatul Poştei, serviciile poştale s-au desfăşurat în diverse locaţii, improprii sau insalubre, ceea ce a impus şi restrângerea activităţii.

Ultima locaţie, vis-a-vis de Muzeul de Istorie, s-a dovedit a fi cea mai nepotrivită, fiind o fostă pizzerie aflată în proprietatea familiei fostului primar. De abia în 2021, Campania Naţională de poştă a alocat trei milioane de lei pentru începerea reparaţiilor, care au durat un an. Pentru reparaţii cu durata de un an, Palatul Poștei a stat închis 13 ani. Scopul era degradarea în timp, pentru a fi vândut mai ieftin.

Recenta redare în folosinţă a însemnat şi sfârşitul proiectului de vânzare a imobilului în favoarea unor baroni liberali locali. La festivitatea redeschiderii Palatului Poștei au participat fără nicio reţinere, notabilităţi liberale, printre care senatorul Țapu Nazarie, preşedintele PNL Neamţ, George Lazăr şi primarul Andrei Carabelea. Prezența lor printre invitaţi nu a făcut altceva decât să dezgroape mizerabila afacere de sub praful uitării.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending