Un narav de nelecuit

Luni, 18 iunie 2007, a fost printre putinele momente cînd am polemizat cu cei doi parteneri de taifas la emisiunea Sinteza zilei de pe Antena 3: Mihai Gîdea si Valentin Stan. Si n-am polemizat calm, cum ar fi cerut vîrsta mea si contextul, ci juvenil, furios. De ce m-am înfuriat? Pentru ca tineam neaparat sa-l apar pe Adrian Cioroianu – vor raspunde unii. Nici vorba de asa ceva. N-am nici un motiv sa-l apar pe ministrul nostru de Externe. Nu numai pentru ca nu mi-e amic, dar si pentru ca domnia sa n-are nevoie de avocati dintre jurnalisti. E baiat mare, ca sa zic asa si, în plus, cocheteaza cu ipostaza de jurnalist. Atît în scris, cît si oral. M-am înfuriat, pentru ca în taraboiul pus sub întrebarea, „Ne-a facut Adrian Cioroianu de rîs la Washington?“, am dibuit unul dintre cele mai nenorocite naravuri ale presei noastre din ultimul timp: lipsa spiritului critic. Prin acest narav se explica o realitate mai mult decît primejdioasa a României noastre de bere si mici: manipularea de catre smecheri a opiniei publice. În zilele de 13 si 14 iunie 2007, ministrul nostru de Externe a efectuat o vizita la Washington. Punctul crucial al acestui voiaj: întîlnirea cu Condolezza Rice, secretarul de stat american în chestiuni externe. Dupa momentul numit Oportunitati de imagini, au urmat convorbirile Adrian Cioroianu – Condolezza Rice. Ele au durat 35 de minute. Indiscutabil, cei doi n-au conversat despre fusta doamnei Condolezza Rice si nici despre mînecile domnului Adrian Cioroianu. Au discutat ceea ce se numeste, în limbaj diplomatic, dosarul relatiilor dintre România si SUA. Un dosar cu multe probleme, a caror abordare de catre ministrul nostru de Externe era singurul lucru despre care opinia publica din România trebuia sa fie informata. Din nenorocire, tentatia presei noastre spre telenovelizarea politicii a facut ca dezbaterea sa se concentreze exclusiv spre momentul pitoresc al Oportunitatii de imagini. A avut vreo importanta pentru destinele României faptul ca Adrian Cioroianu nu i-a întrerupt doamnei Condolezza Rice turuiala pentru a spune si el ceva pe cît de protocolar, pe atît de inutil? Fireste ca nu. A avut mult mai mare importanta continutul discutiilor de 35 de minute. În cadrul lor au fost abordate subiecte precum: retragerea trupelor românesti din Irak, acuzatiile aduse Bucurestilor în chestiunea Închisorilor CIA, vizele pentru români, scutul antiracheta, reuniunea NATO de anul viitor. Despre aceste lucruri trebuia sa se intereseze presa noastra libera si independenta în numele opiniei publice. Si am fi putut vorbi despre o prestatie lamentabila a lui Adrian Cioroianu numai daca am fi aflat, de exemplu, ca domnia sa s-a angajat ca vom ataca Iranul.