Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Tricolorul nu-i de vînzare

Știre publicată în urmă cu

în data de

Nu m-as fi gîndit sã scriu despre Ziua Nationalã a României, peste care s-au revãrsat deja rîuri de cernealã inutilã, dacã nu m-ar fi vizitat la redactie un om pe care îl respect si care mi-a vorbit, în cuvinte foarte simple, despre patriotism. Despre faptul cã, de 1 Decembrie, se cuvine sã arborãm tricolorul; nu din pricina unui festivism îngust, ci pentru cã asta ar putea rezona undeva, în adîncul nostru, cu niste convingeri pe care nu e neapãrat nevoie sã le exhibãm pe vreo tarabã. 1 Decembrie ar putea fi o zi în care sã demonstrãm si un alt fel de solidaritate nationalã, aparent pierdutã sau aparent neimportantã pentru noi. Sînt cîteva lucruri care ne-au rãmas. Printre acestea, ar fi mîndria. Nu o mîndrie stupidã, manifestã, fãrã tel, ci mîndria unui neam care are noimã. Sã facem abstractie de ridicolul politicii si sã vedem sensul istoriei, repetabil în larg; NU acea istorie a cîstigãtorilor de moment. Poate cã n-as fi scris dacã Ziua Nationalã a României n-ar însemna si un moment de însumare a unor fapte. Dar e greu sã treci peste evidente, peste faptul cã sîntem singura tarã din fostul „lagãr socialist“ care a vîndut, fãrã sã tinã seamã de interesul national, aproape orice. Cã în sintagma „interes national“ au putut sã încapã afacerile de orice tip ale oamenilor momentului, nici mãcar nu mai conteazã. România era o tarã care vindea armament. Numãrul doi în lume. Nu mai este. România era o tarã care avea controlul propriilor rezerve de petrol si de energie electricã. Nu mai este. România avea metalurgie si fabrici de ciment. Nu mai are. România avea o industrie chimicã puternicã si o agriculturã dezvoltatã, avea echipe competente care interveneau peste tot unde era o problemã de foraj. Nu mai sîntem lideri. Echipa nationalã de gimnasticã, lider mondial, a fost transformatã în subiect al presei de internationale de scandal. Comunicatiile au fost primele vîndute, unei firme de stat din altã tarã. Se spune cã adresa era o cãsutã postalã. Flota s-a dus demult. În timp ce alte state -vezi Franta- te aruncã literalmente afarã dacã încerci sã le cumperi bãncile, noi discutãm, foarte serios, despre vînzarea BCR si a CEC. Cu douã-trei zile în urmã, „Herald Tribune“ scria despre felul în care Rusia a trecut la decizii dure, de re-cumpãrare de cãtre stat a tot ceea ce înseamnã firme specializate în petrol, gaz metan si, de regulã, tot ce înseamnã obiectiv strategic. Se discutã, cu sincope, despre faptul cã ni s-ar putea bloca, sub diverse motive- unele absolute corecte- accesul spre Uniunea Europeanã. Cred însã cã va fi foarte greu pentru Uniunea Europeanã sã blocheze accesul firmelor din UE cãtre o tarã în care, practic, UE detine acum controlul. Cum ar veni, nici mãcar n-ar mai fi o problemã sã ne integrãm în Uniune. Sîntem deja acolo. Prin intermediari. Avem o tarã bogatã si frumoasã. Oameni frumosi. Inteligenti. De bunã calitate. Un tineret care preferã sã plece „afarã“. Ceea ce ne-a rãmas sînt steagul românesc si mîndria. Steagul meritã sã fie arborat. Laolaltã cu speranta cã noua generatie de politicieni va gãsi o cale pentru tara aceasta si-i va oferi ceea ce meritã. O carte de istorie a românilor costã un milion-un milion si jumãtate de lei. Istoria o scriu învingãtorii zilei de azi. Meritãm mai mult.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending