Þevarii refuzã „somajul voluntar“

• doar 18 salariati de la „Mittal Steel“ au muscat din „momeala“ disponibilizãrilor colective • sindicatele se tem, însã, cã, dupã expirarea, în iunie 2006, a clauzelor sociale ale contractului de privatizare, în fabricã nu vor rãmîne decît 1.500 de salariati • surse sindicale sustin cã decizia externalizãrii serviciului Transporturi si desfiintarea trenului vor aduce mari prejudicii societãtii, mai ales iarna •

Încercarea patronilor indieni de a „momi“, din nou, pe tevari cu bani pentru plecãrile în somaj voluntar, pare a fi un nou esec, de vreme ce doar 18 salariati au luat, pînã acum, cereri de plecare în somaj. „Credem cã este în primul rînd meritul nostru, al sindicatelor, faptul cã salariatii din «Petrotub» au ajuns sã-si dea seama de importanta pãstrãrii locului de muncã, chiar asa în conditiile grele în care muncim, si au refuzat avantajul, de moment, de a primi cîteva zeci de milioane de lei pentru a pleca din fabricã. Ne îngrijoreazã, însã, altceva, respectiv cã, la expirarea clauzelor sociale ale contractului colectiv de muncã, în iunie 2006, indienii, care nu au avut voie sã dea afarã oamenii, vor trece la disponibilizãri masive de personal, asa încît sã se ajungã la 1.500 de salariati, luîndu-se o decizie, bruscã, de a reduce productia de teavã, pentru a justifica hotãrîrea“, au declarat surse sindicale din „Mittal Steel“. Reamintim cã aceasta este cea de a doua tentativã a patronatului de la „Mittal Stel“, de a determina pe salariati sã pãrãseascã, de bunã voie, societatea, dupã prima etapã de disponibilizãri, la cerere, înscriindu-se doar 154 de salariati. Sindicatele continuã sã-si exprime nedumerirea privitoare la intentiile patronatului fatã de viitorul societãtii romascane, de vreme ce s-a renuntat la continuarea investitiei, începute de conducerea societãtii „Petrotub“, înainte de privatizare, la Laminorul de 16 toli. „Era un proiect ambitios, de retehnologizare a societãtii, cu firma germanã «Manessman», pentru care s-au cheltuit cîteva sute de milioane de dolari, credit cu garantie guvernamentalã, la care se plãtesc rate si acum. Ne doare sufletul sã vedem cum aceste utilaje zac, efectiv, în curtea societãtii, fãrã a fi folosite, uzîndu-se moral si fizic. Nimeni nu cere nici o explicatie si nimeni nu o dã. Nu este posibil ca AVAS chiar sã nu dea socotealã pentru clauzele din contractul de privatizare, tinute cu strãsnicie, în secret, cînd la privatizare se vorbea de o prevedere contractualã prin care patronul indian era obligat sã realizeze investitii de mediu, în valoare de cîteva zeci de milioane de lei. A trecut mai bine de un an si jumãtate de la privatizare si nu s-a investit un leu, desi aderarea la Uniunea Europeanã bate la usã, asa încît timp nu prea mai este“, sustin salariatii.

Productie superioarã, cu salariati mai putini Sindicalistii se plîng cã patronii au obtinut profit, în primele sase luni ale anului în curs, exploatînd la maximum utilajele si oamenii. „În timp ce productia fizicã de teavã a crescut, patronii au scos profit din export, prinzînd o conjuncturã economicã favorabilã pe piata externã, obtinînd, în primele sase luni, profit pe spinarea muncitorilor plãtiti prost, dintr-o întreprindere pe care au cumpãrat-o pe nimic“, au afirmat surse sindicale din „Mittal Steel“. Îngrijorarea acestora este cu atît mai mare cu cît se vorbeste, din ce în ce mai insistent, despre externalizarea, urgentã, a unor servicii auxiliare, cum ar fi cel de mentenantã si de transporturi. Asta ar însemna sã se desfiinteze trenul ce aduce salariatii la uzinã, apelîndu-se la serviciile unor firme de transport si obligînd pe angajati sã-si plãteascã abonamentele. „Concluzia noastrã este cã indienii sînt prost sfãtuiti, de cineva rãu-intentionat, din fosta conducere. Cu ce firmã s-ar putea face contract, pentru a aduce, simultan, la fabricã, 1.600 de salariati, doar la schimbul I? Cel putin în Roman nu existã nici o firmã de transport care sã aibã un asemenea parc de masini, asa încît sã punã la dispozitia societãtii 24 de autocare, care ar trebui sã plece odatã de la garã. Pe de altã parte, transportul cu trenul era gratuit, ori, acum, a-l obliga pe amãrîtul de salariat sã mai scoatã din buzunar cîteva sute de mii de lei sã-si cumpere abonament, înseamnã a-i lua bruma de bãnuti pe care s-au îndurat s-o dea patronii la semnarea contractului colectiv de muncã, de sãptãmîna trecutã, unde cresterea salarialã, peste rata inflatiei, a fost de doar 2,6%. Pe de altã parte, indienii nu stiu ce tragedie s-ar putea întîmpla într-o iarnã româneascã, serioasã, în care drumurile se înfundã si niciunul din cei 1.600 de salariati n-ar mai putea ajunge la fabricã. Rãmînem la pãrerea cã sînt prost consiliati“, au mai spus aceleasi surse sindicale. La serviciul transporturi lucreazã, în prezent, 170 de salariati, iar transportul pe CFR rãmîne, în opinia sindicatelor, cel mai avantajos, tinînd cont cã întretinerea trenului este relativ usoarã. Pe de altã parte, soarta salariatilor ce ar urma sã fie disponibilizati de la Serviciul de întretinere este îngrijorãtoare pentru sindicate, motivat de faptul cã firmele care ar urma sã-i angajeze pe cei plecati din aceste servicii fiind, de regulã, întreprinderi mici, fãrã fortã financiarã, le-ar da angajatilor salarii de mizerie, cifrate undeva în jurul salariului minim pe economie. Pînã acum s-au externalizat doar serviciile medicale, dispensarul de întreprindere fiind deservit de douã firme private, care au angajati doi medici, ce trec prin uzinã din cînd în cînd.