Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Tentative de sinucidere la adolescenti

Știre publicată în urmă cu

în data de

• factorii care determinã tentativele de sinucid în rîndul tinerilor sînt depresia, impulsivitatea, frustrãrile date de evenimentele de zi cu zi, consumul de alcool si droguri etc.

În 1991, s-a realizat o cercetare amplã în 36 de tãri si s-a putut constata cã un numãr de 17.414 tineri s-au sinucis în acel an. Aceastã cifrã reprezintã 23,5% din totalul deceselor înregistrate în anul respectiv, sinuciderea fiind cauza provocatoare de moarte cu procentul cel mai ridicat. Pe lîngã sinucideri, existã si parasinucideri – demonstratii de sinucidere – care sînt de 10 ori mai frecvente decît sinuciderile adevãrate. Nu se poate sti numãrul lor exact, deoarece multe dintre ele rãmîn în familie, nefiind raportate. Înainte de vîrsta adolescentei, sinuciderea este foarte rarã, cauza fiind cã la copii impulsul si conceptul de moarte e foarte slab dezvoltat. Începînd cu vîrsta de 14-15 ani, sinuciderea începe sã fie mai frecventã, apãrînd foarte des la bãieti (interesant este faptul cã se considerã cã sinuciderea apare mai mult la fete, pentru cã sînt mai sensibile, însã existã tendinta de a se egaliza numãrul de cazuri apãrute la fete-bãieti). În urma unei cercetãri realizate în Europa, s-a putut constata cã, în tãrile din sud, numãrul sinuciderilor înregistrate este destul de mic, pe cînd în tãri precum Belgia, Franta, Elvetia si Ungaria numãrul creste semnificativ. În ultimul timp, se observã o crestere semnificativã a numãrului de sinucideri în rîndul adolescentilor care consumã alcool si droguri. Parasinuciderea apare mai frecvent la fete, decît la bãieti. S-a gãsit o corelare între procentul de sinucideri si statutul socio-economic. La copiii din familiile cu statut socio-economic înalt, numãrul sinuciderilor si tentativelor de sinucidere este de 8-12 ori mai mare decît la copiii care provin din familii cu statut socio-economic scãzut. Un numãr mare de sinucideri se înregistreazã si la studentii de la facultãtile prestigioase. Diferenta constatatã între sexe, din punct de vedere al numãrului de cazuri de sinucidere, apare din cauzã cã bãietii recurg la sinucidere numai la evenimente extreme, folosind în schimb mai mult agresivitatea, pe cînd fetele tind sã facã tentativã de sinucidere mai ales în esecurile legate de viata lor sentimentalã.Tentativa de sinucidere si sinuciderea la vîrsta adolescentei este legatã puternic de un comportament foarte agresiv. Meninger afirma cã existã un triunghi dinamic ce se regãseste în fiecare comportament agresiv, fiind format din: dorinta de moarte, criminalitate, precum si dorinta ca cineva sã te omoare. Toate aceste trei elemente definesc instinctul de moarte, definitie datã si de Sigmund Freud. Elemente precum comportament antisocial, depresie, esecuri, instabilitate emotionalã alcãtuiesc un amestec care conduce la tentativa de sinucidere la adolescenti. Factorii care determinã tentativa de sinucidere în rîndul adolescentilor sînt: 1. Depresia. În spitalele de psihiatrie din Anglia, în 1995, s-a efectuat un studiu si s-a gãsit o legãturã între depresie si tentativa de sinucidere la adolescenti; 2. Impulsivitatea. Se observã o crestere a numãrului de tentative de suicid în rîndul adolescentilor care nu au control asupra impulsurilor lor; 3. Comunicarea care se face, nu prin vorbe, ci prin activitate si impulsivitate agresivã unul spre celãlalt; 4. Furia, supãrarea, frustrãrile date de evenimentele de zi cu zi; -anxietãtile (la adolescentii care au avut simptome de anxietate, ultimul pas este transformarea tentativei în actul propriu-zis de suicid); 5. Consumul de alcool, droguri si toate instrumentele de aductie care duc la iesirea din realitate.

„Cine sînt eu?“ Adolescentii ajung la o perioadã foarte dificilã – din punct de vedere biologic au crescut, dar în partea emotional-afectivã nu s-au maturizat. Toate frustrãrile din trecut, esecurile care se repetã îi fac sã se întrebe „Cine sînt eu?“. Relatiile între ei si prieteni se stricã, apar problemele scolare, relatia lor cu pãrintii lasã de dorit, considerã cã nu sînt întelesi de cãtre pãrinti, comunicarea devine problematicã. Teama de sexul opus intervine si, atunci, adolescentul ajunge la o intersectie foarte periculoasã. Lipsa de comunicare, gîndul cã nimeni nu-l întelege, esecurile îl izoleazã si mai mult de societate si realitate. Instinctul agresiv creste, iar instinctul de moarte ajunge si el la o dezvoltare maximã. În acest punct, una din hotãrîrile adolescentului poate fi tentativa de sinucidere. Tentativa de sinucidere poate fi depistatã prin cîteva indicii: 1. jurnalul personal, unde adolescentul exprimã ceea ce gîndeste, poate cuprinde date în care sã se vadã astfel de înclinatii; 2. prin artã ca: desen, dramã, poezie; 3. prin comunicare directã: „vreau sã mor, nu mai am pentru ce trãi etc.“ 4. prin izolare fizicã si psihicã (se închide în camera lui, nu comunicã, nu are poftã de mîncare); 5. visul – care poate fi un semn cã vrea sã-si ia viata; 6. probleme scolare (ori rezultate prea bune, devenind posesiv, ori cã nu mai învatã deloc); 7. pierderea unui om apropiat – de obicei unul din pãrinti; 8. un conflict oedipian; 9. o gîndire automatã care dã nastere la un sentiment de agresivitate si sinucidere; gîndirea automatã poate apãrea prin apartenenta la o sectã sau prin folosirea drogurilor, gînduri extremiste, alcool; 10. adolescentii, la care unul din pãrinti a avut tentative de sinucidere, ori s-a sinucis, prezintã risc crescut de a face exact la fel; 11. perceptia de sine, siguranta de sine scãzutã, anorexia.

Tratamentul În primul rînd, trebuie sã analizãm dacã sînt întruniti mãcar trei dintre factorii enuntati anterior pentru a putea recurge la ajutorul un psiholog specialist. Problema este cã multi dintre adolescenti nu acceptã ajutor specializat si situatia se poate agrava. O altã problemã este cã, atunci cînd intervine o persoanã care vrea sã ofere ajutorul, poate produce un rãu mai mare, de aceea este bine sã fie folosite si alte cãi intermediare pentru a se putea întelege cã existã si un alt drum decît sinuciderea. În cazurile mai grave ca depresii, anxietãti, ori anorexii, se recomandã tratament medical psihiatric sau spitalizarea. Din punct de vedere medical, sinucigasii salvati in extremis pot fi clasificati în sinucigasi demonstrativi si sinucigasi care chiar vor sã-si punã capãt zilelor. În ambele cazuri, acestia au nevoie de psihoterapie si, eventual, de tratamente speciale, dacã suferã de vreo boalã psihicã. În primul rînd, sinucigasul salvat de la moarte, chiar dacã este un sinucigas demonstrativ, are nevoie de sprijin familial, de întelegere din partea comunitãtii si, nu în ultimul rînd, de un psiholog clinic. La persoanele adulte si la cele de vîrsta a treia, tendinta de sinucidere apare în momentul în care se simt singuri. Subiectul are impresia cã nu a realizat nimic în viatã si cã toti ceilalti l-au pãrãsit. Singurãtatea aceasta si lipsa de comunicare îi taie pofta de viatã. Dacã mai este si un om interiorizat, un om care comunicã greu cu ceilalti (fie pentru cã nu vrea, fie pentru cã nu poate) sau colectivitatea îi întoarce spatele, iar peste acest lucru se suprapune si un factor extern (despãrtire, decesul unui apropiat, pierderea locului de muncã etc.), pînã la sinucidere nu mai este decît un pas. Conform studiilor de specialitate, în prima fazã, un sinucigas este nemultumit de viatã, cautã sã se retragã din fata celorlalti, cautã sã citeascã si sã vizioneze numai materiale si filme morbide sau, în unele cazuri, scrie scrisori în care predominã cuvintele: „iartã-mã pentru tot ce am fãcut“. Aceastã fazã poate tine pînã la cîteva luni. Dacã în aceastã perioadã intervin evenimente deosebite, în functie de natura acestora, sinucigasul se poate rãzgîndi sau îsi grãbeste sfîrsitul. În cea de-a doua si ultima fazã, care poate dura între 12-24 de ore, sinucigasii stiu, deja, cum îsi vor pune capãt zilelor, sînt împãcati cu soarta, si-au pregãtit sinuciderea si devin subit plini de viatã si comunicativi. Pentru noi, psihologii, tratarea unui pacient aflat în aceastã fazã este foarte grea. De multe ori, ne simtim ca si cum l-am obliga sã trãiascã împotriva vointei lui.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending