TABLETÃ. Nemtii stiu cã sîntem murdari si tigani

În timp ce în România aliajul rezultat din topirea abstractã a PNL si PD s-a brînzit, iar din consistenta lui fãrîmicioasã nu s-a legat neam statuia guvernãrii, prin lume se petrec întîmplãri cu tîlc. Ele nu tin cont nici de bãtosenia, de presedinte de CAP, a lui Traian Bãsescu, autoritar si obsedat sã fie cãlare si pe sefii de atelaj si pe mulgãrese, vãtaf suprem al mizeriei nationale, nici pe ambîtul unora dintre noi de a ne socoti europeni. O astfel de întîmplare cu tîlc mi-a fost comunicatã de radioul masinii într-o cãlãtorie pe caniculã între satul meu si satul vecin, unde s-a nimerit sã am o proprietate. Adicã un teren poreclit în acte livadã si devenit dupã colectivizarea comunistã si tranzitia capitalistã, cînd proprietãtile noastre au devenit proprietãtile nimãnui, o culturã nedefinitã de mãrãcini si scaieti. Mergînd eu spre proprietatea mea de ciulini, am fost curentat de o stire care spunea cam asa: un sondaj fãcut în Germania aratã cã neamtul stie despre români cã sînt tigani, murdari si furã. Asta crede neamtul de rînd. Mã rog. Nu-i prea mãgulitor. În satul meu sîntem tigani o treime si douã treimi sîntem români. Murdari – destui. Mai ales dupã prasilã si absenta, din majoritatea caselor, a dusului. Cu sterpelitul? Portofele se furã în tramvai, la Bucuresti. Mie mi-au furat din casa pãrinteascã usa sifonierului. Nu stiu ce-au fãcut cu ea. Oricum, nu-i mare pagubã. Dar în Italia nu se furã? Mi-a spus mie un arab, vecin de compartiment cu mine, într-un drum din peninsulã, prin fosta Iugoslavie, spre România. Îsi tinea, pentru a nu fi jefuit cînd atipea, geanta legatã cu un lant si lacãt de mînã. Pãrerea lui era cã în Italia si România se furã în draci. Deci, iatã, si în Italia se furã. O alinare si un bandaj pentru orgoliul meu. Dar ce spaniolii n-au tigani? Dar ce ungurii n-au o droaie? Ai lor nu furã ca ai nostri, ar putea replica cineva. Nu sînt în totul convins. A treia chestiune a sondajului m-a enervat de-a binelea si am închis cu un bobîrnac sever radioul. Cicã neamtul, pus sã indice în acel sondaj un produs românesc, o marcã, un prestigiu de fabricatie dîmboviteanã, a tãcut ca Bulã la examenul de socialism. Neamtul, fabricant ticãlos de Mercedesuri (masina cu care umblu se cheamã tot asa), n-a auzit de Dacie, nu stie nici o marcã de izmene româneascã. N-a auzit nici mãcar de Gerovital. Ãla mi se pare nu prea se mai fabricã în formula Aslan! Fac pariu cã nici marca Brîncusi nu le spune nimic. Iar, dacã le spune, îl cred pe genianul sculptor francez. Scîrboasã poveste. O tarã face bomboanele Mozart. Din alta se cumpãrã pãpusi care intrã una în alta. În capul neamtului n-a încãput nimic din prestigiul românesc. Sã n-avem noi o alifie, o floare de tei la pachet care sã ne facã reclamã în Univers? Oricum la prima cãlãtorie în Germania vînez cusururi. Îi gãsesc eu neamtului vreo bubã. Iar dacã nu gãsesc, i-o inventez. Asa, de-al dracului!