Prima pagină
Subiecte recuperate de sub cenzură. Despre cultul personalității, Carol II, Ceaușescu, Kissinger, Jinping, Johannis, Zelenski…
1. Noua față a luptei de clasă
În fostul regim comunist, principalul obiectiv al propagandei era „emanciparea clasei muncitoare”, singura categorie socială pe care regimul putea conta pentru a supravieţui. Celelalte pături sociale au fost, fie ignorate, fie demascate ca reacţionare, pentru a întreţine lupta de clasă. În România de după 1989, propaganda instalată de noua democraţie, cu alte mijloace decât cu tancurile, a reuşit să pervertească până şi convingerile populaţiei în ce priveşte tentaţia de a crede că, odată cu fostul regim, a dispărut şi lupta de clasă.
Nimic mai fals. Dacă în comunismul timpuriu din România erau demascaţi „chiaburii” şi „intelectualii”, astăzi alte categorii sociale, bugetarii și pensionarii, sunt supuse unui proces subversiv de demascare, care reprezintă o nouă față a luptei de clasă. Înainte de 1989, sub semnul luptei de clasă, se susţinea că intelectualii sunt duşi în spate de clasa muncitoare, constituind un balast în opera de emancipare a acesteia.
Acum se vântură ideea că cei din sectorul privat duc în spate bugetarii şi pensionarii, care sunt supuşi astfel unui tratament discriminator, de excluziune. În actuala „luptă de clasă” au apărut noi actori, dar obiectivul regimului liberal a rămas acelaşi, pentru a supravieţui, demascând faptul că bugetarii şi pensionarii au devenit balastul emancipării liberale.
2. Falsa istorie a totalitarismului în România
Propaganda post-revoluționară face eforturi mari să ne convingă că în România, totalitarismul a fost opera exclusivă a regimului comunist. Nimic mai fals. Modelul de totalitarism a fost introdus în România de după 1918, pentru prima oară, de către regele Carol II. În ziua de 20 februarie 1938, Carol II a promulgat noua Constituţie a României, prin care se instaura dictatura regală, se minimaliza rolul Parlamentului şi s-a oficializat calea interzicerii partidelor existente.
În data de 31 martie 1938, prin Decret regal, Carol II a interzis partidele existente şi şi-a înfiinţat propriul partid, numit Frontul Renaşterii Naţionale, care în 1940 a fost redenumit Partidul Naţiunii, declarat partid unic naţional. După 23 august 1944, partidele interzise s-au reactivat, inclusiv PCR-ul interzis încă din anul 1924.
Modelul totalitarismului şi al interzicerii partidelor a fost preluat de comunişti. În noiembrie 1947, cu concursul regelui Mihai, regimul comunist instalat a interzis partidele istorice. La 31 decembrie 1947 a fost abolită monarhia, România fiind declarată republică. Sub denumirea de PMR, preluată în intervalul 1948-1965, PCR devine partid unic în România, până la 22 decembrie 1989, când s-a autodizolvat.
3. Cultul personalităţii nu l-a inventat Ceauşescu
Mult hulitul „cult al personalităţii”, cu care Ceauşescu ne-a sufocat vreo 35 de ani, nu a fost decât o copie, cu variaţiunile de rigoare, a cultului personalităţii instaurat de Carol II şi practicat de acesta începând cu anul 1937. După abdicarea lui Carol II în 1940, cultul personalităţii a fost practicat și de mareșalul Ion Antonescu, dar într-o manieră mai moderată.
Astăzi, o formă adaptată de cult se practică în România, referitor la „partenerul strategic” care, contra cost, ne permite să-i proslăvim hegemonismul. Aceasta în timp ce majoritatea populaţiei globului dezavuează hegemonismul american. Rămânem, după cum se vede, dependenţi de pupincurismul menifestat față de Carol, Antonescu şi Ceauşescu.
4. SUA, precum Kissinger în China
Veteranul Henry Kissinger, fost secretar de stat al SUA (1973-1977), laureat al premiului Nobel, exponent de marcă al diplomației mondiale (1969-1977) aflat la venerabila vârsta de 100 de ani, a efectuat o vizită neoficială în China după 18 iulie. În China, Kissinger a fost primit cu onorurile cele mai înalte, de care nici Joe Biden n-ar fi avut parte, dacă s ar fi dus acolo.
Această vizită a lui Kissinger a fost precedată de o vizită similară a acestuia, realizată în 1971, când s-a întâlnit cu preşedintele Mao. Acum, după mai bine de 50 de ani, Kissinger a fost văzut de Beijing tot ca „un prieten al Chinei”. Cu o lună înainte, în luna iunie, Secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken, a efectuat şi el o vizită oficială în China.
A fost considerată un eșec total. Blinken venise în China cu coada sus şi a plecat cu ea între picioare. Oficialii chinezi au declarat că din cauza „unor oameni de la conducerea SUA”, care au refuzat o discuţie rezonabilă cu China „relaţiile dintre cele două puteri au fost distruse”.
Imaginile întâlnirii lui Henry Kissinger cu preşedintele Chinei, Xi Jinping, au valoarea de simbol al relaţiei dintre SUA şi China. Un Henry Kissinger, puternic marcat de vârstă, care de abia se poate deplasa, fiind susţinut cu grijă de sub braț de către un chinez din suita preşedintelui Jinping, care la rândul lui debordează de vitalitate. Mai sugestiv nu se poate imagina relaţia dintre China și SUA.
5. „Vom face totu`!”
Dacă îşi închipuie cineva că expresia din titlu îi aparţine lui Ceauşescu, se înşeală amarnic. Expresia este a lui Klaus Iohannis, care a lansat-o în discursul său, ca pe o promisiune fermă, pe 15 august la Constanța, de Ziua Marinei Române. De la început trebuie precizat că promisiunea președintelui Iohannis nu era adresată României şi nici măcar Marinei Române.
Promisiunea lui Iohannis era adresată Ucrainei, de care s-a ocupat în mai toate discursurile sale. Eu unul speram, ca promisiunea să fie făcută Marinei Române, care după 1990 a fost transformată, dintr-o mândrie naţională, într-o „grămadă de fiare vechi”, după cugetarea premierului de atunci, Petre Roman.
De Ziua Marinei Române, preşedintele nostru a promis Ucrainei şi „un sprijin practic multidimensional”, atâta timp cât va fi necesar. Ceea ce în traducerea liberă ar putea însemna că înainte de finalizarea „timpului necesar” România ar putea păși într-un faliment multidimensional. La rândul lor, fermierii români și-or fi închipuit că promisiunea lui Iohannis le era adresată lor, care au fost falimentaţi de comerţul ilicit cu grâne al Ucrainei.
După un astfel de discurs, fermierii români au motive să aprecieze că prestaţia lui Iohannis, în calitatea lui de preşedinte al tuturor românilor, a evoluat către prestaţia unui preşedinte al tuturor ucrainenilor. Klaus Iohannis, preocupat de viitorul său incert, de după terminarea mandatului, bate acum pe la toate uşile NATO şi UE, oferind mostre de slugărnicie pentru o funcţie care să-i satisfacă orgoliile şi nevoia de imunitate. Ultimul rol, pentru a-şi găsi un nou loc de muncă, a fost cel de zelos executant al tuturor comenzilor venite din partea lui Zelenski.
De parcă de-a lungul istoriei noastre, am fi rămas vreodată îndatoraţi pentru altruismul politicilor ucrainene față de România sau față de românii din Ucraina. Deci, să ne intre bine în cap spusele lui Iohannis de Ziua Marinei Române. Trebuie să facem totul pentru Ucraina şi nimic pentru România. Ce noroc pe capul lui Iohannis, că Ucraina i-a devenit subiect de proiect de ţară. În cei nouă ani de mandat, Iohannis nu a realizat niciun alt proiect de țară. Dacă preşedintele Zelenski a luat notă de promisiunea lui Klaus Iohannis, să nu se îmbete cu apă rece. Nicio promisiune de a lui Iohannis nu s-a realizat, din 2014 până astăzi.
- Africa se depărtează de SUA
Nu este vorba de mărirea distanţei geografice dintre cele două continente, ci despre distanţarea politică dintre acestea. China şi Rusia au reuşit ca majoritatea statelor africane să se consolideze într-o coaliție antiamericană şi antioccidentală. În Africa, atât SUA cât şi Franţa, au rămas cu ochii în soare în ce privește influenţa lor.
După Africa de Sud, sunt aşteptate să acceadă la BRICS şi alte state africane, mărind populaţia acestei alianţe cu încă 1,5 miliarde de locuitori. BRICS, această alternativă la NATO, este o alianţă mult mai puternică, ce stârneşte îngrijorarea în Occident şi SUA. S-au găsit bocitoare de serviciu, care deplâng faptul că statele africane care apelează la împrumuturile oferitede China şi Rusia, îşi vor pierde suveranitatea şi resursele, nereuşind să-şi plătească datoriile şi dobânzile.
Nimic nou sub soare. În materia politicilor de acordare de împrumuturi, China şi Rusia nu fac altceva decât făceau până acum SUA şi alte ţări occidentale. Până acum, politicile Occidentului față de Africa erau dominate doar de interesul creşterii profitului şi de blocare a accesului Chinei şi Rusiei în continentul african. În orice caz, politicile de împrumuturi ale Chinei şi Rusiei, faţă de ţările africane, se realizează cu costuri sensibil mai reduse şi pe termene mai lungi, decât politicile practicate de SUA şi de Occident față de aceste țări.
7. Gulguta cu tentativa de asasinare a lui Zelenski
O ştire recentă, care s-a dorit a fi șocantă, nu rezistă nici măcar la o sumară analiză, înscriindu-se în categoria „gulgute”. Cică autorităţile ucrainene ar fi dejucat recent un periculos atentat rus la viaţa lui Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei.
A fost deja arestat capul atentatului, o vânzătoare la un magazin destinat militarilor ucraineni, asupra căreia s-ar fi găsit un carneţel cu notiţe despre traseele executate de Zelenski, ori despre traseele care urmează să le execute.
Şi la noi, în România, presa face eforturi disperate să afle traseele pe care se deplasează Klaus Iohannis, dar nimeni nu s-a gândit încă să o acuze de tentativă de asasinare. Știrea, cu atentatul la viaţa lui Zelenski, nu a avut atât darul să ne cutremure, cât mai ales să realizăm cât de ineficienţi sunt ruşii. Până şi în materie de asasinate, un clan mafiot de cartier este mai eficient.
Lasă un răspuns
-
Actualitateo zi,
MARSAT SA Roman
-
Prima paginăo săptămână,
Trafic ilegal de câini care-s „exportați”? A fost declanșată o anchetă
-
Actualitate2 săptămâni,
GALERIE FOTO: Leii nemţeni, pe podium şi în “casa” olimpicilor
-
Actualitate2 săptămâni,
Expofashion 2024 la Roman
-
Actualitate2 săptămâni,
Tinerii din Ansamblul „Mlădițele Farcașei” au explorat Masivul Ceahlău
-
Actualitate2 săptămâni,
Fața și reversul lumii digitale
-
Actualitate2 săptămâni,
Ministerul Sănătății a autorizat, prin DSP, furnizorii de servicii de îngrijiri la domiciliu
-
Administrație19 ore,
Protocolul de la Tarcău : o înțelegere secretă a dinamitat Consiliul local
Emilian Barbu
23 august 2023 at 10:10 AM
Surprinzator, nu ni se reaminteste in acest episod ca PNL are ca precursor FSN.
Ar fi mers ca punct 8 in acest material.
Maybe next time !
Garcea
24 august 2023 at 8:54 AM
Fostul diputat=un rebut politic,alungat din PSD de hotul batran !