Sprijinu’ de bine

M-am minunat intotdeauna cum institutii, care sint explicit in serviciul cetateanului si platite din banii acestuia, capata o coaja groasa de birocrati care, de la inaltimea paralelor cetatenilor, le ofera acestora din urma sprijin. Extraordinar, iti spui tu, ce dragut din partea acestor oameni de bine ca s-au gindit sa te sprijine si pe tine, insignifiantul si nenorocitul de oarecare din lumea aceasta a tranzitiei, ne-sprijinit de vreun partid, de vreo proptea, de vreo pila sau interes care sa-ti ateste valoarea in ochii acestor facatori de decizii. Mai ales daca esti iesit la pensie, nu neaparat batrin, valoarea ta sociala si umana se duce la fund cu viteza luminii. Dar uite ca poti fi sprijinit. Cum ar fi sa afli, in cadru oficial, de la oameni platiti in final din banii tai, ca ai dreptul la un control medical complet anual, de la medicul de familie, alt om platit din banii tai, tot mai stravezii prin grija celor ce ti-i guverneaza. Prin votul tau, asa-ti trebuie. Afli asa, ca o noutate imbucuratoare, nu ca pe un lucru firesc, care de mult ar fi trebuit bagat in capul medicilor de familie si al pacientilor. E bine macar ca il afli. Dupa care ti se ofera analize si consult gratuit, ca un program special. Si chiar este un program special pentru simplul motiv ca sistemul sanitar, la care ai cotizat toata viata, ca sa poti muri fericit, cu pastilele de nitroglicerina in buzunar – dupa ce ai razbatut prin toate cozile de gratuite sau compensate, cum dracu’ s-or mai fi chemind, pe ce lista le-or mai fi aranjat oamenii astia priceputi si talentati, daruiti profesiei de binefacatori din banii tai – nu indeplineste conditiile financiare pentru asa ceva. Ba nici nu ai doctori specialisti in satul tau uitat de lume si de E.ON, o alta pacoste cu birocrati nemti altoiti nesimtit peste birocratia romaneasca, ca E.ON-ul tot o regie nationala l-a cumparat. A nemtilor. Sau esti sprijinit sa cumperi vreun lemn, daca mai apuci, de noii baroni, de la Romsilva. Asa ca, la luminarile recomandate cu sirguinta de domnul ministru al invatamintului romanesc, te uiti la analizele gratuite, oferite generos din anii tai de fosta sanatate si constati ca pensia ta, cu care esti sprijinit de catre alti birocrati, nu poate ingramadi in ea destui bani pentru re-compensatele de tot felul si ca, oricum, nici luminarea nu mai ajunge sa lumineze putina speranta pentru o viata nu lunga. Ci pentru un suportabil cit a mai ramas. Cu atit mai greu suportabil cu cit, din cind in cind, in fereastra vietii tale se instaleaza niste personaje care, cu mare larghete, iti ofera ba curent, ba educatie, ba lectii de viata, ba liste cu aia de te-au turnat la securitate, numai bune pentru anticipatele in care vei fi inca viu si votant, de acolo din inaltul piedestalului in care i-a trintit vreun partid, nu conteaza care, ca tot o apa sint. Si nici unul dintre aceste personaje magnanime nu are elementara decenta sa-si inchida vreodata gura si litania de sprijinire la gindul – elementar si acela – ca nu fac danii din averea personala, ci sint niste oameni platiti si din banii tai sa-si faca treaba. Nu-s decit niste slujbasi care si-au pierdut masura, daca or fi avut-o vreodata. Probabil ca exemplul unui megaloman major, cum a fost Ceausescu, care ne tooot „dadea“ carne cu tiriita, piine pe cartela, dreptul de a ne calca unitar in picioare in autobuze aglomerate etc., se transmite printr-o genetica a birocratiei. In care hoarde umflate de megalomani pitici, catarati pe scaunele lor in picioare, ca ii vezi, isi stropsesc la tine aceeasi falsa si nerusinata danie: din munca ta de o viata.