Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ: Din abator îl transformăm în… aprozar?

Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ. Transformat în cimitir după tragedia din 14 noiembrie. Dar câte alte victime au fost înainte de tragicul incendiu care a îndoliat o ţară întreagă. Şi câte vor mai fi de acum înainte. Un abator, aşa mi-a spus un pacient care a trecut prin acest spital. Un abator din vina celor care ar fi trebuit să se ocupe de administrarea lui, nu din vina angajaţilor: medici, asistente… Aceştia din urmă, în marea lor majoritate, încearcă doar să reducă numărul “vitelor” sacrificate în abator pentru îndestularea stăpânilor. Politici.

Pe când se clocea numirea unui manager interimar în persoana fostului primar penelist Lucian Micu, transformat apoi în candidat de primar pesedist refuzat la candidatură de instanţă, scriam că nu e posibil, că nu se poate să fie posibil aşa ceva. Că pălăria nu e doar prea mare, e din altă garderobă. Ce să caute un fost primar mazilit pe motiv de incompatibilitate, refuzat din acelaşi motiv la candidatură, deşi schimbase barca politică, să conducă un spital? Ceream, ca un umil cetăţean, să nu se întâmple aşa ceva. Şeful cel mare de la Consiliul Judeţean, şefii cei mari din Consiliul de Administraţie al spitalului au făcut ce au ştiut ei mai bine: jocuri politice şi au oferit recompense politice.

Rezultatul? Micu a ajuns mare şef la spital, iar la puţin timp s-a produs tragedia de la ATI. Nu spun că e o relaţie de cauzalitate între cele două evenimente, dar nici nu poţi face abstracţie de cronologie. Ca să nu mai spun că Micu a ajuns mare şef după ce a intrat pe uşa din dos a angajaţilor din spital, fără concurs, pe un post de consilier juridic.

Ce îmi aud acum urechile? Că la spital ar putea ateriza un nou manager ce pare a fi ieşit tot din mocirla înţelegerilor oneroase ale politrucilor. Gura târgului spune că un senator, fost la PSD, plecat la alt partid, dar care nu a mai prins loc pe liste la alegerile de duminică, 6 decembrie, şi s-ar întoarce la prima dragoste politică, ar putea ajunge şef la spital. Prin concurs, fără concurs? Mai are importanţă? Dacă va fi un concurs organizat de acelaşi CA care i-a girat de-a lungul timpului pe alde Mocanu sau alde Micu şi alţii, că au fost tare mulţi şi tare incompetenţi majoritatea, mai are importanţă? Dacă nu va fi concurs, şi postul de manager la spital va fi adjudecat tot la barbutul politic, în care miza sunt voturile pe care unii sau alţii le pot muta din buzunarul unui partid în buzunarul altui partid, mai are importanţă?

Mai are importanţă că un spital abator, transformat în cimitir sau chiar într-un iad, va ajunge… un aprozar? De ce se poate ca acest scenariu să devină realitate? Pentru că permitem. Pentru că, după ce Spitalul Judeţean a devenit un iad, doar o mână de oameni au ieşit în stradă să îşi strige durerea şi furia. Văzând că sunt doar o mână de oameni revoltaţi, politrucii au simţit că pot continua. Îi doare în c…ot de anchetă, îi doare în c…ot că au murit şi vor mai muri oameni. Îşi văd liniştiţi de aranjamentele lor criminale. Şi pun în continuare manager la spital pe cine vrea p…uterea lor politică.

Pentru că pot. Pentru că aproape nimeni nu îi ia la întrebări şi nu le cere socoteală. România e a lor, a politicienilor barbugii, iar majoritatea dintre noi acceptăm să fim doar vitele lor, pe care le mână spre cimitir cu un mic ocol pe la un spital abator. Sau aprozar. Depinde de manager. Şi ca să ne prindă şi să ne mâne spre abator nu mai au nevoie nici de … arcan. Mergem noi singuri spre cimitir, rumegând mioritic cele câteva paie pe care ni le aruncă politicienii.