Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Sperante renãscute pentru mii de oameni chinuiti si rupti de lume

Știre publicată în urmă cu

în data de

• convoiul care asigurã transportul podului de pontoane de la Brãila a plecat ieri, la ora 4 dimineata, spre Roznov • 29 de camioane asigurã transportul tehnicii si a celor 48 de militari • pe vreme rea sau pe caniculã, oameni de toate vîrstele sînt nevoiti sã parcurgã kilometri pentru a ajunge la un mijloc de transport parcat înaintea podului de la Roznov •

Dupã aproape o lunã de discutii, convorbiri telefonice, si negocieri, ieri dimineatã, la ora 4, convoiul de masini militare care se ocupã de transportul pontoanelor si a tehnicii necesare constructiei podului de la Roznov au plecat de la Brãila. Conducerea Consiliului Judetean si reprezentantii Ministerul Apãrãrii Nationale au semnat un contract în acest sens, la sfîrsitul sãptãmînii trecute. Convoiul, format din nu mai putin de 29 de camioane, urma sã ajungã asearã. Dumitru Badea, vicepresedintele Consiliului Judetean, si specialistii din cadrul Directiei Tehnice s-au aflat în contact permanent cu cei care au fãcut transportul, pentru a fi siguri cã totul decurge în cele mai bune conditii. „Am luat legãtura si cu directorul SC Socin SA, firma executantã a lucrãrilor la podul din beton de la Roznov, sã fie pregãtit, eventual, si cu o serie de utilaje, în caz cã vor fi necesare interventii. Vrem sã ne asigurãm, împreunã cu specialistii nostri din Directia Tehnicã a Consiliului Judetean, care sînt si ei «pe pozitii», cã sînt îndeplinite conditiile pentru ca totul sã decurgã normal si sã înceapã cît mai repede montarea podului“, a declarat vicepresedintele Dumitru Badea. Initial, autoritãtile judetene au încercat sã asigure cazarea militarilor la Scoala Profesionalã din Roznov, iar protopopul din aceastã localitate s-a oferit sã le asigure hrana gratuit, toate în speranta cã vor fi reduse cheltuielile din bugetul judetului. Însã, militarii au renuntat la ofertã pentru cã regulamentele militare sînt stricte în privinta conditiilor oferite ostasilor. În asemenea conditii, militarii vor fi cazati în corturi ale armatei, iar masa va fi asiguratã tot de o unitate militarã, din Piatra Neamt. Cît priveste cazarea ofiterilor, se studiazã si varianta punerii la dispozitie a unor spatii aflate în proprietatea Consiliului Judetean. „Oricum, cheltuielile ce vor fi suportate de Consiliul Judetean nu vor depãsi suma negociatã de 2,2 miliarde lei, calculul fiind fãcut pentru 85 de zile, termen ce începe sã curgã din momentul instalãrii podului. Conform contractului semnat, plata se va face esalonat, lunar, probabil prima si ultima transã de platã vor fi mai mari, pentru cã acestea vor include si cheltuielile de transport“, a declarat Vlad Marcoci, presedintele Consiliului Judetean Neamt. Asadar, dacã nu vor interveni situatii deosebite care sã impunã militarilor sã actioneze în altã parte, problema circulatiei în zona orasului Roznov, pînã la definitivarea lucrãrilor la podul de beton, este rezolvatã.

Calvarul

Circa 40.000 de oameni, care locuiesc de partea cealaltã a rîului Bistrita, dupã Roznov, s-au confruntat, în aceastã varã, cu o grea problemã, întrucît nici un mijloc de transport nu a putut trece podul. În felul acesta, singura solutie ca ei sã ajungã la oras era sã strãbatã distante importante cu pasul. Viiturile din luna mai au distrus varianta ocolitoare, motiv pentru care populatia a fost directionatã cãtre podul mare, aflat în reparatii capitale. Datoritã nesigurantei podului aflat în consolidãri, masinile nu au mai trecut peste podul de la Roznov de circa douã luni si, de atunci, aproximativ 40.000 de oameni au rãmas rupti de lume. Ca sã ajungã spre Piatra Neamt, cetãtenii sînt nevoiti sã trecã podul cu piciorul, strãbãtînd kilometri întregi pînã sã ajungã la un mijloc de transport care sã îi preia. Dacã nu vor sã meargã pe jos, oamenii sînt nevoiti sã facã un ocol de 40 de kilometri, pe la Frunzeni. Am ajuns la „podul pietonal“ de la Roznov într-o zi toridã, dar arsita soarelui nu i-a tinut pe oameni în casã. De o parte si a de alta a podului erau parcate circa o sutã de autoturisme. Cîteva autobuze, rînd pe rînd, debarcau sau preluau oameni care aveau de mers de la Roznov spre Piatra Neamt. Aproape de capãtul podului, am gãsit-o pe tanti Maria, care venea tocmai de la Piatra Soimului. Femeia, trecutã bine de 70 de ani, ducea cu ea douã traiste, una în fatã si una în spate, legate între ele cu o sfoarã. Abia îsi tîrîia picioarele prin praful de pe drum. Mergea 15-20 de metri si se oprea sã-si tragã sufletul. Nu era pic de umbrã în calea ei, asa cã lãsa desagii pe unde nimerea. Purta niste papuci de cîrpã, care îi ieseau din picioare la fiecare pas, iar de sub broboada neagrã pe care o purta pe cap i se scurgeau siroaie de transpiratie. „Vin de la Piatra Soimului. Trebuie sã ajung la oras, cã am un proces. Asta m-a pus sã umblu pe drumuri sapte kilometri si la fel sînt nevoitã sã fac disearã, ca sã ajung de unde am plecat“, a spus bãtrîna, abia trãgîndu-si sufletul. Într-o traistã, la suprafatã, se vedea un colt de pîine din care rupsese, între timp. Încet-încet, a trecut podul si s-a urcat într-un autobuz care, la plecare, a stîrnit în urma sa colbul drumului. Din sens opus, venea o altã femeie, de loc din Arges, care intentiona sã ajungã la pãrintii sãi din Luminis. „Aceastã situatie îmi dã senzatia de sinistru. Nu pot sã cred cã în secolul XXI merg kilometri pe jos, cu un bagaj foarte greu, pentru cã aceia împuterniciti sã rezolve problemele oamenilor nu îsi fac treaba. Am strãbãtut tara ca sã ajung la pãrintii mei si am vãzut locuri minunate în drumul meu. În satul în care m-am nãscut, oamenii sînt izolati de lume. Nu stiu cum voi rezista o sãptãmînã la Luminis, pentru cã situatia aceasta parcã mã face sã tot fug de aici“. Pe multi dintre localnici, grija pentru copiii de la oras i-a fãcut sã uite de greutãtile pe care le au de trecut pînã la autobuz si veneau cu gentile cu mîncare de la distante apreciabile pînã la autobuz.

Masinile localnicilor, parcate dupã pod

Multe dintre familiile din satele de dupã podul de la Roznov si-au parcat masinile proprietate înainte de acesta, astfel încît, în caz de nevoie, sã aibã un mijloc de transport la care sã apeleze. Elena Buzã este mama unei fetite de opt luni. De grijã cã micuta ar putea pãti ceva si nu va putea sã o ducã repede la oras, femeia a parcat de mai multe sãptãmîni masina înaintea podului si face naveta la Piatra Neamt de cîte ori are nevoie. „Am lãsat masina dupã pod, pentru cã nu stii cînd este nevoie de un drum la oras. Pun fetita în cãrut pînã la masinã, iar cãrutul în portbagaj si la fel o aduc înapoi si asa elimin o parte din problemele care ar putea apãrea. Nu putem face ocol de fiecare datã pe la Frunzeni, sã mergem 40 de kilometri, pentru cã pierdem mult timp si bani pe benzinã. Pentru toti oamenii este foarte greu, pentru cã populatia, de toate vîrstele, trebuie sã circule. Unde mai pui cã poate izbucni un incendiu, un om poate avea nevoie de ajutor medical de la Piatra Neamt, si pînã vin masinile speciale aici, se întîmplã nenorocirea. Apoi, vine vremea cositului si a adusului fînului acasã. Vor trebui adusi cartofii din cîmp, porumbul, si nu stiu cum se vor descurca oamenii“, a declarat Elena Buzã. Am stat vreo orã în preajma podului de la Roznov si am vãzut cît de multe probleme au cetãtenii din zonã. Si asta se întîmplã în fiecare zi, de mai bine de douã luni. Absolventii de clasa a XII-a, care au avut de dat bacalaureatul, au stat pe unde au putut în oras, întrucît nu aveau cum sã strãbatã zilnic distante mari. Navetistii, însã, sînt supusi unor chinuri groaznice. Dupã ce au de strãbãtut drum lung pe orice fel de vreme, ajung la muncã istoviti, dar „buni de treabã“.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending