Spectatorul de serviciu: instrucțiuni de asamblare fără scânteie

■ premieră la Teatrul Tineretului Piatra Neamț ■

Publicul din Piatra Neamț este beneficiarul unei noi premiere la Teatrul Tineretului: ”Instrucțiuni pentru asamblare corectă” în regia lui Mihai Gligan. Autorul, Thomas Eccleshare, este un tânăr dramaturg britanic, premiat, la modă, autor și al unui scenariu de serie TV pe Netflix, ”Martorul numărul 3”.

Standard UK a publicat în 2018 un interviu cu Eccleshare. La întrebarea ”Care este cea mai grea piesă pe care ai scris-o vreodată?” acesta a replicat: ”Din mai multe motive, probabil ”Instrucțiuni pentru asamblare corectă”. Am încercat să scriu un „flatpack play”, în care ceea ce ar putea părea a fi un amestec de părți – scene scurte, aparent simple – până la sfârșit s-au reunit pentru a face ceva frumos. Dar obținerea scenelor potrivite în ordinea corectă a fost dificilă!”

Într-adevăr, piesa rămâne o sumă de dialoguri, întâlniri, schimburi a două cupluri, Max și Hari, părinții îndurerați ai dependentului de droguri Nick și respectiv Laurie și Paul, părinții tinerei de succes, studentă la Oxford, Amy. Amy va fi și singura care va vorbi despre Nick ca despre o ființă omenească la care a fost atentă, de la care a învățat ceva. Ceilalți sunt mai degrabă atenți la replica umanoidă, Jan, cumpărată de Max și Hari și ”educată”, conform normelor sociale ”corecte” prin intermediul unei telecomenzi.

Înțelegi, pe parcursul piesei, printre părțile și subansamblele puse cap la cap ale acesteia, că Nick s-a drogat continuu, cerând bani părinților, revenind și recăzând pradă drogurilor, până când mama sa l-a respins și l-a alungat. Se înțelege că undeva, pe traseul autodestructiv ales, a și murit. Nu e clar de ce a devenit un drogat, piesa nu analizează acest lucru în profunzime. Iar părinții, peste care s-a așternut un sentiment de vinovăție, se străduie să îl înlocuiască cu un android; un produs mai ieftin, el însuși un set de subansamble cu erori de funcționare, cumva la fel ca fiul ratat și distrus.

Vor repeta și cu androidul pași ireali către o școală, un potențial loc de muncă, culminând cu o tragi-comică și agresivă cerere în căsătorie a tinerei Amy, spre spaima acesteia și a părinților ei. Un ultim rateu fulminant- de data aceasta al robotului-care-ar-fi-trebuit-să-fie-perfect –care duce la deconectarea sa. Max și Hari decid că pot ei înșiși trăi folosind circuitele robotului dezafectat, posibilă metaforă pentru un mecanism de evitare a durerii într-o lume pragmatică, golită de substanță.

Un discurs despre dragoste, neputință, vinovăție, despre efortul de a fi onest cu tine însuți, despre ceea ce putem ”fixa” în viețile noastre, în ton minor, cu o ordine a scenelor – cum spune și autorul – aflate nu întotdeauna în cea mai bună sau mai clară secvență, mai degrabă într-un flux de memorie.

Mesajul de fond rămâne relevant, cei iubiți ar trebui să fie acceptați așa cum sunt, nu așa cum ar putea să îi redefinească vreo telecomandă educațională.

Muzica, spectacolul de imagine și lumină oferă o tapiserie sonoră  pentru peisajul distopic al piesei. Scenografia este tributară unor elemente de sci-fi, ample, combinate cu o cabină portabilă.

Echipa T.T. a făcut posibile personajele, în care rămâne mereu și o umbră de joc. Emanuel Becheru a reușit să interpreteze un fiu tot mai aproape de punctul de frângere, Nick, și un Jan, versiunea mecanică a acestuia, uneori de o umanitate superioară fiului pierdut. Mircea Postelnicu încarnează un Hari decis să repare tot ce ar putea fi reparat, fizic sau imaterial, alături de Elena Popa  care joacă o Max atinsă de vinovăția alungării fiului dizgrațiat, luptând să mențină limitele convenționalului. Nora Covali/Laurie, Paul interpretat de Dragoș Ionescu și Amy de Codruța Bonta, vecinii lăudăroși cu progenitura lor jenată de părinți, sunt credibili și vii, ușor auto-ironici.

Asamblat corect, scenariul nu atinge profunzimea propusă de temele atinse pe parcurs. Întreg pachetul teatral are tot ceea ce ar trebui să îl facă să devină un întreg. Dar scânteia care l-ar transplanta în zona spectacolului complet este absentă.

***

Instrucțiuni pentru asamblare corectă

de Thomas Eccleshare

Traducere: Vlad Sălbatecu

Regie: Mihai Gligan

Scenografie: Clara Ștefana

Muzică: Paul-Ovidiu Cosovanu

Video: Miruna Croitoru

Lighting design: Costi Baciu

Video design: Miruna Croitoru

Distribuție:

Nick/Jan: Emanuel Becheru

Max: Elena Popa

Hari: Mircea Postelnicu

Laurie: Nora Covali

Paul: Dragoș Ionescu

Amy: Codruța Bonta