Sinaxar 27 septembrie: Sfîntul Ierarh Martir Antim Ivireanul

Credinciosii ortodocsi prãznuiesc, astãzi, 27 septembrie, pe cel care a fost cel mai de seamã ierarh al Þãrii Românesti, deopotrivã pastor si învãtãtor, Mitropolitul Antim Ivireanu. Desi n-a fost român de neam, prin harul cuvintelor si al vietii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit si pretuit de poporul nostru, care a vãzut în el un adevãrat „om al lui Dumnezeu”. Asa se si explicã decizia Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din iunie 1992, prin care strãlucitul între ierarhi Antim Ivireanu a fost confirmat (oficial) în rîndul sfintilor, ca Ierarh-Martir, prãznuit la 27 septembrie. Originar din Ivria, nãscut pe la 1650, pe numele de botez Andrei, tînãrul este luat rob de turci si adus la Constantinopol. Aici este rãscumpãrat de Patriarhia ecumenicã, unde si învatã sculptura în lemn, pictura si broderia, precum si limbile greacã, turcã si arabã. În jurul anilor 1690, binecunoscutul voievod Constantin Brîncoveanu îl aduce în Þara Româneascã, unde devine ucenic tipograf, la fostul episcop Mitrofan al Husilor. Pentru viata sa înalt duhovniceascã, oglinditã si în activitatea sa culturalã, a fost ales episcop al Rîmnicului, la 16 martie 1705, iar, la 22 februarie 1708, episcopul Antim este înscãunat mitropolit, de fatã fiind si patriarhii Alexandriei si Ierusalimului. A desfãsurat o bogatã activitate tipograficã. În total, Sfîntul Antim a tipãrit 63 de cãrti, 39 cu mîna sa, 21 în româneste, patru fiind scrise de el însusi. Multe cãrti sînt ilustrate cu miniaturi gravate chiar de mîna lui, de o mãiestrie si frumusete deosebitã. Între cãrtile de folos sufletesc puse la îndemîna credinciosilor se numãrã si „Didahiile“ (predicile) sale, precum si „Învãtãturile crestinesti“ (1700). Înflãcãrat patriot si luptãtor împotriva asupririi turcesti, ca si voievodul si sustinãtorul sãu, Constantin Brîncoveanu, Mitropolitul Antim este arestat, în primãvara anului 1716. Fortat sã-si dea demisia si refuzînd-o, Mitropolitul Antim este caterisit, pe nedrept, de Patriarhia ecumenicã, urmînd sã fie închis pe viatã în Mãnãstirea Sfînta Ecaterina din muntele Sinai. Pe drum, însã, ostasii turci l-au omorît, aruncîndu-i trupul în apele rîului Tugia, lîngã Adrianopol. Abia dupã 250 de ani (1966), Patriarhia ecumenicã a anulat nedreapta sentintã de caterisire, datã asupra marelui Ierarh si Mucenic Antim. Tot în aceastã zi se mai face pomenirea Sfîntului Mucenic Calistrat si a celor împreunã cu dînsul 49 sfinti mucenici. Calistrat a trãit în vremea lui Diocletian si pentru credinta sa si stiinta de a atrage pe multi la învãtãturile lui Hristos a fost decapitat, împreunã cu alti 49 de slujitori ai Domnului. Mai sînt amintiti, de asemenea, Sfintii Apostoli Marcu, Aristarh si Zinon, Sfînta Mucenitã Epiharis, care de sabie a pierit, preacuviosul Pãrinte Ignatie, care a fost egumen la Mãnãstirea Mîntuitorului Hristos, din Valea Adîncã, Sfintii Mucenici Filimon, Episcopul Fortunianu, Sfînta Mucenitã Giani si cei cinsprezece Mucenici care au fost dusi pe o corabie si au pierit înecati în mare.